Daca ajungi in Peru nu poti rata cateva dintre specialitatile casei. La Arequipa gasesti cea mai buna supa de creveti. Baga in ea orez, ou, cartof, uneori morcov, alteori mazare plus creveti babani si un condiment neidentificat pana la acest moment. Alta delicatesa e aici porcusorul de guinea - cuy. Animalul a fost domesticit de peruani si folosit pentru carnea sa frageda cu proprietati nutritive. E ca un fel de pui. Un pic mai gustos chiar, mai crocant, fiindca raportul piele prajita / carne e ceva mai mare in cazul lui. Un alt fel de carne servita in toate localurile este cea de alpaca (animalul arata asemanator cu o lama). Carnea e relativ gustoasa, cam ca o vacutza de la noi. In rest porcul obisnuit - chuletas, chicharones si fructe de mare in diverse combinatii - tacu tacu e o mancare cu orez, fasole si fructe de mare. Alte garnituri traditionale sunt cele din porumb, de toate marimile - cuzqueno e cel gigantic, si de de toate culorile - inclusiv unul negru.
Din acesta din urma se face si chicha morada. Reteta pe care am auzit-o suna cam asa: cureti boabele de pe 2 stiuleti, le fierbi in 2 litri de apa, adaugi zahar si zeama de lamaie. O lasi la racit si ai o bautura racoritoare de culoarea vinului rosu. Nu lipseste din meniurile restaurantelor, dar e de fapt o bautura foarte ieftina, consumata de majoritatea populatiei. Alta bautura specifica este pisco-ul. Alcool extras din struguri. Luat de sine statator e foarte tare - undeva la 40 de grade, dar toate localurile il vand sub forma de cocktailuri gen Pisco Sour - 2 degete de Pisco, lime juice si shake, shake... Am descoperit Inka Cola - o marca aflata acum sub imperiul Coca Cola, dar cu traditie veche in Peru. Galben fosforescenta ca si cum te-ai usura radioactiv. Turistii nu se inghesuiau, dar mie mi-a placut. Asta pana cand am aflat ca exista ceva si mai national - Kola Real - un brand peruan 100%.
Marea nebunie raman insa sucurile naturale. Liste intregi in meniuri, simple, mixate, speciale, cu lapte. Tot ce ai putea dori si totul la scoruri jenant de mici pentru portofelul european, chiar si al celui estic. La deserturi nu prea ai de unde alege. Fac pancakes, servesc dulceata si fructe - in strada se vand mai ales capsuni, ananas feliat si banane pitice. Tot in strada, la dughene, gaseai de la legume prajite si friptane, la seminte, dulciuri si racoritoare.
Pozele din aceasta ultima parte de jurnal n-au nicio legatura cu tema macarurilor si bauturilor peruane. N-am avut inspiratia sa le fotografiez. Dar sunt foarte reusite si sunt ale lui Mishu. La final nu pot sa spun decat ca Peru e o alta lume si ca daca cineva simte o chemare stranie catre locurile astea, nu va fi dezamagit.
Iar despre pustiul asta o sa scriu intr-o zi o amintire peruana.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu