Monday, March 25, 2019

Box office Romania: a doua saptamana a lui Faci sau taci, debutul lui Us


     Comedia autohtona Faci sau taci face mai mult decat tace. Crescandu-si chiar numarul de ecrane in care s-a vazut la a doua saptamana, filmul incaseaza 552k RON si sta pe locul 2 dupa Captain Marvel. Totalul a sarit de 1m RON, asa ca alaturi de cele aproape 5m RON incasate de Oh, Ramona! vorbim de cea mai buna perioada in cinematografe pentru filmele romanesti de multa vreme incoace.

     Us - thriller horror-ul semnat Jordan Peele - a debutat excelent, a fost lider in State incasand 70m $ la un buget de productie de 20m $. In Romania insa publicul a ramas cvasi indiferent probabil din cauza tematicii si substraturilor rasiale. Incasari de 273k RON, locul 5. Nici Get Out - debutul din 2017 al lui Peele - nu s-a simtit mai bine. La vremea lui incasa anemica suma de 181k RON la debut si era pe locul 6.



SHARE:

Pororoca


     Tin minte ca am vazut trailerul de la Pororoca si mi-am zis ca e cosmarul oricarui parinte, dar intr-o zi o sa vreau sa-l vad. Vremea lui a venit zilele trecute si filmul e bun, bun de tot.


     Multa empatie in cazul meu. Clasa de mijloc, familie relaxata, dar nu perfecta. Si apoi o disparitie. Inexplicabila. Si un proces de dezintegrare lent, dar fara intoarcere si pana la capat, centrat pe personajul tatalui. Nicaieri nu simti minutele, desi pelicula sare de 140, pentru ca scenariul si regia iti propun mereu o directie in care neuronii tai sapa. Si spera. Au fost multe momente cand mi-am imaginat povestea ducandu-se intr-un soi sau altul de izbavire. Desi, inevitabil din titlu, stii ca n-o sa se termine bine. Pororoca e categorisit peste tot drept drama, eu am perceput un element thriller ce pulseaza neincetat inlauntrul sau. Bogdan Dumitrache la superlativ.


     No picnic cum zic eu, dar Pororoca intra intr-o lista scurta a filmelor romanesti de vazut.


SHARE:

Sunday, March 24, 2019

Spania: bits & pieces from 2006


     In vara lui 2006 aveam un bilet interrail zonal - Spania, Portugalia si Maroc - si doua amice din facultate - Sim si Papi - cu care porneam la drum. Canon-ul pe care imi dadusem bursa de un an de zile ramasese acasa. Aparatul digital castigase definitiv batalia din sufletul meu. Putea stoca pana la 300 de poze ceea ce, pe vremea aia, era o performanta.

     Am aterizat in Barcelona pe seara. Era vara, full season, iar noi nu aveam nicio rezervare pentru toata calatoria noastra. Inconstienta totala. Pe La Rambla jumatate din englezi dormea ciorchine pe bagaje sub cerul liber. Cealalta jumatate se alcooliza metodic. Un pat liber parea un vis frumos dupa care bajbaiam disperati. Dupa vreo doua ore si dupa zeci de voci care spuneau sec No rooms, auzim un Come up. Ni s-a parut, a fost o iluzie auditiva? Totusi interfonul zumzaie, cineva ne-a deschis.

     A fost un noroc chior, o camera pentru doua persoane plus un extrabed... fara extracost. Meritul de negociatoare a fost al lui Papi. Stramba atat de tare din nas de ce ni se oferea incat imi venea sa o strang de gat de frica ca ne dau aia cu flit. Dar a functionat! Conditiile de la Rembrandt Apartments erau beton. Amintiri vagi de la Barcelona: fantanile cantatoare, Boqueria si excursia la Montserrat.




     Next stop: Madrid. Tren de noapte care ne lasa in Atocha, o gara cat un orasel. Fetele se dau dintr-o data culte in cap - ele vor la Prado. No way! Imi iau frumos bagajelul si ma duc o zi intreaga la parcul de distractii Warner Bros. Ma dau cu rotile in sus de dimineata pana seara. Pe seara, la o sangria, facem schimb de impresii.



     Ultima oprire in Spania o facem in Granada. Fara sa vrem am pastrat ce e mai bun la final. Granada e perfectiunea intruchipata. Un oras mic, cu Sierra Nevada in backdrop, cu oameni si atmosfera chill.

   
     Si cu un obiectiv turistic listat in primele 100 in lume pe merit: Alhambra. Singurul loc unde am avut rezervari facute via Mishu via cumnatul ei din State pentru ca n-aveam card bancar pe vremea aia si pentru ca exista un numar limitat de turisti ce pot vizita gradinile si palatele intr-o zi. Arhitectura maura, bun gust, racoroare cand afara termometrul sare lejer de 30 de grade... Doua fetite in fata unui bazin cu pesti colorati - poza pe care o incapsulez in memoria mea.










SHARE:

Saturday, March 23, 2019

Triple Frontier


     Intru pe Netflix din ce in ce mai rar. Volumul de noutati urias este, paradoxal, descurajant pentru mine, iar lipsa in aplicatie a unor meta-evaluari imi cam taie cheful de incercat lucruri. Sunt genul de consumator care n-are timp si chef sa ingurgiteze ce i se da. Si nici nu ma mint singur ca-mi place ce am vazut doar ca sa nu fiu nevoit sa recunosc ca am pierdut timpul... Asa ca ori intru la pont, ori nu intru deloc. Totusi zilele trecute am vazut un film pe Netflix la nimereala: Triple Frontier.


      Cum l-am ales? Cu siguranta cast-ul a fost cel care mi-a atras atentia. Cand ii vezi Oscar Isaac, Ben Affleck si Charlie Hunnam pe acelasi afis... Apoi pentru ca mi-am facut un calcul simplu - daca livreaza un action decent - imi curat si eu un pic creierii. Daca e in stare de mai mult - cu atat mai bine. Din pacate nu am anticipat ca din dorinta de a fi mai mult decat un action, ceea ce nu i-a prea iesit din cauza unor personaje insuficient definite si diferentiate, filmul n-o sa apese cu adevarat nici pedala de acceleratie a genului. Asa ca a rezultat o experienta asa si asa, in care totusi recunosc ca bugetul se simte, dar multe din momentele imaginate sunt previzibile - de la Escobar incoace, arsul teancurilor de bani pentru a genera un pic de caldura e fumat. Abia la final am bagat de seama ca regia ii apartine lui J.C. Chandor - Margin Call si All is Lost. Neasteptat.




SHARE:

Wednesday, March 20, 2019

American Gods: sezonul 2 (partial)


     Partial pentru ca am vazut cele doua episoade de pana acum si m-am hotarat sa-l abandonez de tot. Atat de mare mi se pare diferenta fata de bestialul sezon 1. Prefer sa raman cu acea amintire.


     N-as zice ca e o problema de buget, produsul arata inca state of the art. Dar storytelling-ul e dezlanat, dialogul repetitiv, ritmul chinuitor si serialului ii lipseste orice urma din fascinatia pe care o  emana la primul sezon. Asa ca... just count me out.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig