Brad Bird, 14 ani mai tarziu si o animatie foarte lunga care, culmea!, nu-si gaseste ragazul sa ia o pauza de la alergat.
Poate ca asta e reteta sa tii publicul ADHD lipit de scaunul de cinema astazi. Pentru mine insa lui Incredibles 2 ii lipsesc cateva lucruri - un pic de rabdare, un pic mai multa investitie in personaje si dialoguri, aici mereu grabite, poate un sens pe care sa-l descopar in loc de cliseele obisnuite servite si ele in goana mare.
Toata lumea a zis ca filmul e bun si ca Jack Jack e... super, mega, ultra. O sa fiu carcotas pana la capat: cat de creativ si inventiv esti daca alegi sa-i dai nu o putere, ci puteri fara numar lui Jack Jack? Fara vreo poveste sau clue in spate - de ce are mai multe? In schimb hai, toata lumea sa se cracaneze de ras pentru ca avem orice ne trece prin cap... Scenaristii au fost lenesi.
Stiu, stiu, vaslesc impotriva curentului. Grosul publicului si critica l-au placut, dar eu nu ma pot abtine: Pixar facea filme cu suflet. Radeam si ma emotionam si ieseam din sala cu ceva. Dupa I2 m-am gandit doar daca acasa, in frigider, mai gasesc ceva de mancare.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu