De cand am anuntat plecarea, Mara a cerut cate un suvenir din fiecare oras, iar Mishu cate un postcard. La suveniruri toata smecheria a fost sa gasesc obiecte cat mai mici si cat mai usoare, totusi nu fragile, astfel incat sa incapa in buzunarul hanoracului si sa nu imi fie greu sa le car dupa mine peste tot. In fiecare oras ghiozdanul ramanea la dulap si tot ce luam cu mine era telefonul si incarcatorul. As zice ca m-am descurcat bine, nu am primit reclamatii si am mixat de la un plush xxs la o moneda cu Karlskirche. Culmea, cel mai bine primit a fost un pasaport RDG-ist luat din Berlin.
Pe partea postcardurilor a fost mai… nebunie pentru ca trebuiau bifate trei conditii. Obiectul in sine, ok, usor de gasit, dar aici am primit obiectii privind alegea in sine. Cea de la Viena a fost considerata banala. Apoi trebuia cumparat un timbru. Chestie care nu se rezolva asa usor. Cel mai lung drum dupa un timbru a fost cel de la Budapesta, am mers la ditamai oficiul postal, cu bon de ordine, cu tot ce trebuie. Si a treia conditie de indeplinit: o cutie postala functionala. Eu am martori ca am pus din fiecare locatie un postcard, dar… dintr-un singur loc nu a ajuns. Din Zurich! Prima a venit cea din Berlin (a treia destinatie, prima sosire, nemtii tot nemti!), la cateva zile bune dupa - in aceeasi zi Viena si Budapesta (desi Viena avusese 3 zile avans, deci ungurii peste austrieci), iar Zurich… la 15 zile distanta, nichts/rien/niente (ca sa vorbim in toate cele trei limbi oficiale). Descalificare clara pentru Zurich, Berlin locul 1 de departe (suvenir+postcard).
Urmeaza ultima parte. Cea cu videos.
Later edit. A venit si postcard-ul de la Zurich! Probabil ei tin sa fie eco si au trimis-o cu calul sau… magarul. Asa ca trei saptamani mai tarziu am gasit-o in cutia postala. Nu schimba cu nimic clasamentul, dar in istorie ramane o singura vedere care n-a venit: cea din Skiatos.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu