All or Nothing: Tottenham Hotspur

     Continutul la granita dintre sport si storytelling se bucura, mai ales sub impulsul banilor si accesului oferite via sponsori, de un adevarat boom. Sigur ca exista o grija fundamentala pentru o prezentare cosmetizata - e vorba tot de mk in primul rand, dar pentru spectator accesul si detaliile raman unice. Am vazut si scris aici despre documentarele despre Juventus si Manchester City, am vazut si scris aici despre Six Dreams in La Liga. Ieri am terminat de vazut All or Nothing: Tottenham Hotspur. 

     Un ex-mijlocas al lui Liverpool spunea ca n-ar fi acceptat in veci o camera de filmat in vestiar, iar Mourinho insusi se declara fericit, la debutul noului sezon de Premier League, ca a scapat de echipa de filmare care-si baga nasul peste tot. Asa ca am consumat cele noua episoade pe nemestecate sperand ca va fi mai putina perdea si mai mult adevar decat in cele anterioare. Partial adevarat. Documentarul pe care il gasiti pe Prime Video surprinde cateva momente tensionate intre jucatori si intre jucatori si manager. Nici nu prea cred ca putea sa le ocoleasca. Contraperformantele, schimbarile de personal si clash-ul personalitatilor n-aveau cum sa fie ocolite pentru ca asta a fost definitia sezonului 2019/2020 pentru Spurs. Sezonul a inceput cu Pochettino, cu o echipa legata de el in 5-6 ani, cu amintirea chinuitoare a unei finale pierdute de UCL. Debutul ingrozitor l-a determinat pe presedintele Daniel Levy sa faca o mutare socanta: Pochettino out, Mourinho in. 

     Ce a urmat? Accidentari pe banda rulanta, plecarea lui Danny Rose dupa discutia-conflict cu Mou, suisuri si coborasuri ca rezultate, plecarea lui Eriksen, sosirea lui Bergwijn, lockdown-ul, restartul fara spectatori, Lloris la un pas de bataie cu Son in teren si in vestiar, niciun trofeu si o clasare inafara top 4. Obiective deci ratate. 

       

     Toate lucrurile rele auzite despre Mourinho se confirma aici. Portughezul e conflictual, macar nu se ascunde in aceasta privinta, orientat cumva spre negativ - le spune foarte des jucatorilor ce n-au facut bine, si practica niste psihologie de Ev Mediu - tensiune si teroare via personalitatea sa si succesele obtinute de el pana acum. Cu alte cuvinte ori va dati pe brazda, ori ajungeti pe banca, in tribuna, la alt club. Mourinho insa are pe mana o echipa deja sudata, cu un alt ADN. Asa ca esecul vine negresit. Iar obsesia managerului vizavi de clean sheets mi se pare chiar daunatoare. Daca iei un gol, deja nu ti-ai atins obiectivul, ai ratat. Dar scopul e sa castigi meciul, nu? Nu sa contribui cu inca o caramida la consolidarea mitului managerului ale carui echipe nu iau gol.