TIFF 21

 

     Am ales varianta full option pentru TIFF-ul de anul acesta. Am facut un road trip cu masina pana la Cluj ajungand la concluzia ca autostrazile fac Transilvania sa fie mai aproape de Vest decat de... Moldova. E o concluzie jumatate trista, jumatate ingrijoratoare. Am mers toti - mai putin Zog, el nu tolereaza drumuri atat de lungi. Pentru Mara, in lipsa Exploratoriului pe care il iubeam cu totii, dar care e inchis de ceva timp si-si cauta noi proprietari, am organizat tot felul de plimbari. De la Gradina Botanica la Muzeul de Zoologie si de la gasitul celei mai bune inghetate artizanale, noi am zis Bianco Milano, pana la locurile de joaca din oras si o librarie pentru copii tare simpatica - Tutimi si Titoc. Plus primele filme ale Marei din EducaTIFF  - un documentar islandez despre o echipa de baschet de fete care nu sunt lasate sa-si masoare fortele cu baietii si o animatie olandeza cu figurine de pasla, cu o poveste si niste personaje tare simpatice, la finalul careia Mara m-a surprins vorbind la microfon in sectiunea q&a de dupa vizionare. Apoi mi-a spus: tati, eu am lucrat cu Roxana la Art Therapy si nu mai am frica sa vorbesc in public.

     Mancarea la Cluj nu mai e ce era odata. Se mananca scump si de multe ori prost, inclusiv in restaurantele cu renume. Nici selectia de filme nu mai e ce era odata. Poate ca nu se mai fac filme cum se faceau altadata, poate ca festivalul a devenit mai comercial. Sau poate pur si simplu gusturile mele s-au mai schimbat. Sunt fan al filmelor coreene si am prins la TIFF tot felul de trufandale de-a lungul anilor. Anul acesta am ochit doar doua filme coreene in tot festivalul. Unul din ele, l-am vazut in Piata Unirii - Escape from Mogadishu. Foarte bun, chiar mai bun decat o arata votul popular (7.0) de pe imdb. Al doilea avea o tema politica si nu m-a atras in niciun fel. Dar atat, astea doua! Dezolant pentru mine.

     Am vazut si cateva romanesti. Am bagat toate calupurile de scurtmetraje back to back. Fragmentari, favoritul meu, am vazut la final de festival ca a luat o mentiune speciala din partea juriului. M-am bucurat. Mi se pare imposibil de greu sa spui o poveste cu si despre copiii ramasi in grija bunicii in vreme ce parintii sunt plecati in strainatate, la munca, fara sa cazi in cliseu, in lectii de viata, intr-un emotional exagerat. Mi-a ramas in cap imaginea aia cu cele doua seturi de periute de dinti care spune cat o mie de cuvinte. Am vazut si cateva lungmetraje. Metronomul m-a tinut, Balaurul m-a tinut si el. In primul remarcata e Mara Bugarin, in al doilea Papadopol care cam "fura" atentia spectatorului. Am fost si la prima proiectie din Romania pentru Insula de Anca Damian. Am ramas un pic dezamagit de numarul mic de spectatori de la Casa Studentilor. Femeia asta face filme care sunt vazute si apreciate la cele mai mari festivaluri de gen din lume (Annecy, Busan), iar festivalul se presupune ca are si un public educat in timp. Da, Insula e oarecum mai dificil de urmarit si de decriptat, dar vizualul si ancorarea in prezent sunt punctele lui forte.    

     Anul acesta am ajuns si prima oara in parcul din Floresti pentru ca Mara voia sa... salveze planeta. Si am stat prima oara la o vizionare in open air-ul din Iulius Parc la El buen patron. Filmul cu Bardem a starnit hohote de ras. Genul acela de ras autentic, care mie mi-a amintit de Tudor care a lipsit motivat de la editia din acest an. Cred ca lui i-ar fi placut filmul. De fapt o sa i-l recomand, va intra in cinematografe la inceput de noiembrie.