duminică, 15 noiembrie 2026

Mauritius: un pic de Chamarel si templul zeitei Shiva

  

     Charles-Antoine de Chazal de Chamarel a fost un tip norocos. Militar francez si mostenitor, alaturi de fratele sau, a unei proprietati de dimensiuni uriase pe insula cunoscuta la vremea aceea drept Isle de France, devenita mai tarziu Mauritius. Cand a venit sa vada cu ochii lui ce a mostenit a descoperit cateva chestii speciale - o cascada cu o cadere de apa de 83 de metri si cu punct de belvedere natural si pamant in 7 culori. Norocul nostru a fost ca tipul a avut mintea sa nu traga un gard lung si inalt, nici sa distruga frumusetea naturala a locurilor, ci le-a lasat mai departe spre a fi ingrijite si aratate lumii intregi: Cascada Chamarel si Seven Colored Earth Geopark. 









    Pe drumul nostru inapoi spre Grand Baie ne-am oprit cu Rajen la templul hindus ce poarta numele zeitei Shiva. Bine, era si greu de ratat avand in vedere dimensiunile matusalemice ale statuilor care vegheaza direct autostrada. Era spre asfintit, din boxe rasuna pe repeat un "ooooohmmmm..." care-ti spala creierii si, asta nu am simtit-o doar eu, ci toti trei membrii familei. Niste maimute isi ingrijau puii, iar niste procesiuni de familie se desfasurau in ritmul lor.











SHARE:

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Mauritius: Grădina Botanică Sir Seewoosagur Ramgoolam

      

     Gradina botanica din Pamplemousses (grapefruit in franceza) e o bijuterie de loc. Din Grand Baie am facut pana acolo mai putin de 30 de minute, ne-a insotit un ghid in varsta, tare simpatic, in engleza nu intelegeam ce zice, in franceza intelegeam atata franceza cata inteleg de obicei (comme ci, comme ca)... 



     Majoritatea speciilor sunt aduse din alte colturi ale lumii, dar se simt tare bine in climatul tropical al insulei. Sunt nu stiu cate feluri de palmier despre care am aflat ca nu moare decat daca ii tai o zona anume din trunchi (numita inima palmierului), sunt plante si animale - inclusiv niste lilieci barosani. Pe langa aleea palmierilor regali, se face coada pentru poze si in jurul lacului cu nuferi. In off season era lume, dar nu se simtea lumea. 







     

 



SHARE:

duminică, 8 noiembrie 2026

Minotaur

 

     Mers saptamana trecuta in cadrul LFDC sa-l vad la Elvira Popesco, alaturi de o sala plina ochi. 15 minute de spoturi - reclame si promo-uri ale partenerilor, stiu, stiu, fara ei nu ar putea exista vizionarea, dar 15 minute? 



     Asteptari mari pentru ca subiectul filmului, atat cat citisem despre el (adica putin), e actual si important deopotriva in mintea mea. Si pentru ca venea cu premii castigate inclusiv la Cannes deci cu certificat de garantie. La final insa pe mine m-a incercat un sentiment greu de pus in cuvinte. Asteptand un bolt in ploaia de afara, la iesire, o doamna care discuta cu prietenele ei a zis-o la fix: parca ma asteptam la mai mult.  

     Poate ca stiu atat de multe despre subiect si cred cu tarie ca realitatile din film au fost demult depasite de cele din teren incat subtilitatea Minotaurului, ba chiar indraznesc sa spun blandetea privirii sale, mi-a dat cu minus. De exemplu filmul incearca sa acrediteze ideea ca in Rusia inca se mimeaza niste lucruri si ca exista o elita cu o oarecare constiinta. Ori noi stim despre cum zboara de la ferestre directori de companii care nu mai fac ce li se spune, apropo, in tot filmul nu am simtit deloc prezenta aparatului de securitate - kgb, fsb, cum vreti s-o mai chema el... In film barosanii au neveste sau sunt divortati si acum au alte relatii, dar lucrurile sunt prezentate cu personaje avand un grad minim de maturitate emotionala. Ori noi stim cum amantele lor si copiii lor traiesc bine mersi in vest, unde le sunt si parcate si iachturile... 





      

SHARE:

sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Mauritius: insule ale insulei

 

     Ce paradox! Mergi intr-o insula ca apoi sa mergi in niste insule ale insulei pentru ca... sunt si mai si de grozave. Dar... e cam adevarat.

     Noi am luat un catamaran din Gran Baie care ne-a dus pe Insula Gabriel (pastrata salbatica de autoritati) care e la o aruncatura de bat la propriu de o alta insula numita Flat Island. Am prins o zi insorita, dar cu valuri si cam jumatate din pasageri s-au cam resmitit... 



     Pe Gabriel nu ai ceva de facut propriu-zis, dar apa e mai turcoaz decat oriunde altundeva si simti ca esti intr-un loc pe care oamenii au reusit sa-l fereasca de alti oameni.












     Cu Ile aux Cerfs e un pic pe dos. Adica arata cumva comercial, e mai populat si mai organizat ca sa ofere tot felul de activitati turistilor care popoesc pe ea. E insa suficient de mare ca sa poti sa gasesti un colt de liniste. Gen doar tu si un Buddha mic. De ajuns se ajunge mai repede si mai usor - speedboat-uri de la Trou d'eau Douce. 







     


SHARE:

duminică, 1 noiembrie 2026

Postcard: ce am mai primit in casuta postala

 

      De la Tudor, Roxana si Stefan una bucata vedere din Kosovo.



       De la rudele americane una bucata vedere cu iz local pentru ei.






SHARE:

joi, 29 octombrie 2026

Prima oara in Malta

 

     Chatty m-a indepartat de dragostea mea vesnica, Italia. Nu a gresit pentru ca vremea in Malta la final de octombrie a fost perfecta: 4 zile consecutive cu soare, 25 de grade in aer, 23 de grade in apa. Nu mai zic ca in Italia e cu lipsa locala de kerosen, greve in transporturi si mitinguri care se lasa cu vitrine sparte.





Malta e o insula… nici mica, nici mare. Intr-o ora ajungi din orice punct al ei in orice alt punct al ei. De miscat noi am ales mai mereu boltul, mai putin drumurile de la Sliema, unde eram cazati, la Valletta pe care le-am facut cu un feribot si cu o barca de 6 locuri (3 euro si maxim 10 minute in oricare din variante). Autobuzele arata absolut ok, doar ca din dorinta de a vedea cat mai multe, am preferat varianta cea mai rapida. Oricum nu am dus lipsa de pasi, ba chiar de coborari si urcari zdravene pentru ca insula e facuta “in trepte”. Chestie de relief natural, dar si necesara in trecut pentru a o face cat mai greu de cucerit. Cat mai greu, dar nu imposibil, asa ca astazi se simt trei influente majore: cea italiana, Sicilia e aproape, cea araba, foarte evidenta la nivel de limba, nu si la nivel de religie (unde peste 80% din populatia de 500k e catolica), si cea britanica, da, se conduce pe stanga. Sorry, Napoleone, dupa tine n-a ramas mai nimic. Dincolo de istoria care pulseaza peste tot, aici e absolut firesc sa faci o obsesie pentru fotografiat usi si balcoane, se si construieste foarte mult. De cele mai multe ori la modul nefericit - pe inaltime, cu beton si sticla si fara personalitate.









Plajele sunt mai degraba stancoase, ceea ce ofera un plus la capitolul spectacol, dar daca bati un pic de drum gasesti si ceva cu nisip fin. Dincolo de fericirea pura de a face o baie la final de octombrie, in topul experientelor malteze am mai trecut o plimbare prin Mdina, un oras vechi sublim si mai putin incarcat de turisti, urcatul cu liftul in Valletta pentru a asista la salva trasa cu tunul, balcoanele si usile de peste tot, nu ma puteam opri din facut poze si Balluta Bay, un golfulet cu un vibe special. De rau: Valletta in shoulder season era plina ochi de turisti, St. George’s Bay nu e loc de stat la plaja, mancarea, desi foarte variata si pe gustul nostru in teorie, nu a fost nicaieri wow! (desi arata wow!) 


















Am ajuns si in satul pescaresc instagramabil Marsaxlokk, la acvariu, pe langa Mecury Tower, cea mai inalta cladire de pe insula (poza de mai sus era fix cu ea), dar clar e loc pentru un repeat fiindca mai sunt locuri de vizitat si clima pur si simplu te ademeneste.







Pana atunci cateva fotografii de goodbye cu nivel sporit de intimitate si explicatiile de rigoare:


(really? no speedo walking around for me then...)


(eu ascult Barbara Streisand pe repeat, deci Sf. Barbara nu putea lipsi...)


(asa arata brutaria de unde luam paine dimineata, deloc fancy)


(berea locala nr.1, Mishu a spus ca e buna)


(kind reminder: life always finds a way)


(big plant lover here)


(feature sau bug?)


(vecin cu noi pasionat de masini)




SHARE:

duminică, 18 octombrie 2026

Mauritius: mancarea


     Indiferent unde mergem in vacanta si cat stam vrem sa avem acces la o bucatarie cu toate acareturile. Ne place sa mancam in strada, ne punem si la cate un restaurant din cand in cand, dar sa putem gati la cazare ne ofera... siguranta si confort. Partea buna la Mauritius este ca gasesti supermarket-uri cu toata marfa cu care esti obisnuit acasa - branzeturi si alte derivate din lapte, paste, carne alba. In general mancarea in insula e mai scumpa decat la Bucuresti cu 10%. La Winner's gaseam baghete calde de mai multe ori pe zi si o colectie de lassi-uri delicioase si alouda (revenim la bautura asta un pic tarziu). Pe partea de fructe & legume ne-am imprietenit cu un tip cu un stand plin de marfa buna, mai scump un pic decat la supermarket, dar cu un bonus de conversatie.  




     Pe partea de street food lucrurile sunt ok. Fiecare plaja, chiar si in off season, avea minim o rulota, cel mai des doua sau trei, unde gaseai variante decente. Majoritatea vand chestii prajite, de inspiratie chinezeasca sau indiana, vegeterienii gasesc intotdeauna optiuni, cheltui doar 30-40 ron pentru ca sa te saturi, iar portiile sunt gata foarte repede. Le poti lua cu tine si le poti servi cu ochii spre ocean.




       Varianta la restaurant vine cu chestii care arata foarte bine si nu costa mai mult decat o masa la Matei. Influentele majore sunt aceleasi - chineza si indiana. Pentru mine a fost festin de fructe de mare.




     Un dish pe care nu l-am mai intalnit in alta parte a fost bol renverse. Carne, legume, sosuri si un ou facut ochi, toate puse intr-un vas rotund pe care il dai singur la o parte.  



     La capitolul desert cele mai bune lucruri pe care le-am intalnit au fost inghetata kulfi home made (de origine indiana, presupune un timp impresionant de preparare) de la Cap Malheureux si ananas / banana flambe care se serveste cu inghetata, niscaiva rom si cateva condimente.



     Si acum despre alouda. Alouda este o bautura traditionala, despre care localnicii spun ca se gaseste doar in Mauritius, dar despre care eu zic ca a co-inspirat toate bubble tea-urile care sunt la moda astazi. La baza are lapte, migdale si seminte de busuioc care se umfla si devin comestibile si jucause. Exista varianta industriala, se gaseste in supermarket si e delicioasa, dar exista si standuri de unde poti cumpara home made alouda. Mishu a luat din bazarul din Port Louis si a fost incantata, insa unele locuri nu-ti inspirau tocmai masuri sanitare riguroase.



     Las si un filmulet cu niste pani puri dulci - a se remarca masurile sanitare draconice, si un altul cu obtinerea sucului din trestie de zahar - a se remarca cum nimic nu se arunca. Iar despre trestia de zahar va urma o postare separata ca sa ii respectam importanta pentru viata din insula.







SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig