Nucsoara si Corbii de Piatra

 

     E al doilea an consecutiv in care, in vacanta Marei de la final de octombrie, mergem in Livada Bunicului. Am stat mai putin, n-am prins vremea ireala de anul trecut, ba chiar o zi a plouat nonstop (niste urme de Ciaran?) si am fost prin aceleasi locuri. Casa Elisabeta Rizea e inca work in progress, am facut o tura completa de lacul Nucsoara unde au aparut o vila (facuta cu bun gust, ce-i drept) si niste acareturi nautice, Casuta Albastra e la locul ei, la fel si Manastirea Corbii de Piatra. Un drum in lucru ingreuneaza accesul spre Copacii Pietrificati, dar mai bine asa decat cu valurile de pe sosea care de la an la an par mai adanci. Argesul ramane judetul in care soferii nu inteleg ca drumul are doua, repet do-ua!, benzi, cate una pentru fiecare sens de deplasare. In rest, sa vorbeasca pozele.

Corbii de Piatra si Nucsoara

 

     Nicicand n-am intalnit o asa toamna ca cea din acest final de octombrie. Absolut intamplator si parca magic.

     Drum de doua ore din Bucuresti, Pitesti, Domnesti si urcat apoi spre Manastirea Corbii de Piatra (loc pe care l-am mai vazut in 2009 si despre care am scris atunci aici). Stat la una din cele doua casute din Livada Bunicului. Casoaie, mai degraba. Bonus: balansoar, semineu, pridvor generos. Vinul rosu il adusesem, premonitoriu, de acasa. 

     Dimineata ieseam cu Mara prin gradina. Ea culegea flori, eu mere. Garden-to-table de manual. Codisoara si Ionel ne insoteau si-si cereau portia de mangaieri. Asa i-a botezat Mara pe cainii despre care am aflat ca sunt de fapt ai unui vecin. Se purtau ca de-ai casei... 

     Dupa-amiaza faceam cate o plimbare cu oarecare tinta turistica prin satele din apropiere: Manastirea rupestra Corbii de Piatra pe al carei bolovan urias te poti catara, Casuta Albastra si gazda ei plina de povesti, lacul Invartita, cel mai mare lac carstic de la noi, casa Elisabetei Rizea unde poti citi despre rezistenta anticomunista de la Nucsoara si Copacul Crucificat. Singurele probleme de retinut: asfalt pe alocuri in valuri si soferi localnici care traiesc cu impresia ca axul drumului e musai sa fie calarit de ei. In rest…extaz.