Where no Romanian movie has gone before... Cam asa as rezuma performanta comerciala in cinematografele autohtone a lui
Miami Bici. Nu m-am indoit nicio clipa ca nu va fi un succes, dar masura acestuia, recunosc, m-a surprins pana si pe mine.
Dupa 3 saptamani in salile de cinema
comedia a strans peste 519k admisii - adica peste juma' de milion de bilete vandute - si aproape 11m RON. Sunt cele mai mari cifre de dupa Revolutie - vorbim deci de un record istoric - si cu suma asta
Miami Bici va sta, negresit, in top 10 la final de an. Poate chiar in top 5 din cauza lansarilor amanate din aceasta primavara (vezi cel mai recent Bond) si a inchiderii salilor de cinema - ambele cauzate de coronavirus.
Am subliniat mai sus genul filmului pentru ca e primul lucru care trebuie bagat la cap. Vrei succes comercial? Comedia e cel mai sigur drum si cam singurul validat pana acum dupa '89. Nu poti sa te bati cu americanii la efecte si la bugete, iar politistul roman are imaginea unui gras incompetent si spagar... Grosul publicului din mall-uri e destul de tanar (cinematografe de bulevard mai sunt [prea] putine ca sa conteze) si nu neaparat foarte avizat ca si cultura cinematografica. Si de asta e musai sa tii cont. Asa ca e nevoie de comedii usor digerabile, usurele. In Romania aceasta a fost reteta succesului si pana acum dupa Revolutie. An dupa an cele mai bine vandute titluri locale au fost comediile lejere. E drept ca uneori cot la cot cu filmele cu premii in marile festivaluri. Dar adevarul e ca cifrele erau mici, foarte mici pentru ambele categorii de titluri. Niciun romanesc nu prindea top10 sau chiar top20 la finalul anului. O anomalie daca ne uitam si spre alte piete. Pe masura ce marketing-ul a "invatat" cum sa construiasca asteptarea publicului pe zona de comedie, cum sa "impinga" agresiv marfa catre publicul larg (mai nou online-ul e rege) si sa-si creasca vanzarile si, concomitent, au aparut producatori si creatori dornici sa lucreze in directii comerciale, comedia a inceput sa livreze cifre din ce in ce mai bune. In schimb Noul Val Romanesc s-a cam spart - filmele de festival au incasat premii mai putine/mai putin importante si numarul de admisii loco a scazut (o dovada de snobism daca ma intrebati pe mine).
Dar sa revenim la comedie. Anul trecut
Oh, Ramona! era o surpriza pentru toata lumea. Am zis atunci -
iata ca se poate! Atentie, nu discut despre calitatile si defectele unui titlu, ci despre puterea de a-i face pe oameni sa scoata bani din buzunar pentru un bilet la cinema. Cu
5Gang mesajul pietei a fost clar, cred, pentru toata lumea -
dati-ne ce ne dorim si vom veni! Cele doua titluri -
Oh, Ramona! si
5Gang sunt si cat se poate de diferite, si foarte asemanatoare. Au targetat diferit, dar foarte clar si asta a adus succesul. Gata, avem imaginea de context.
Si acum doua vorbe despre
Miami Bici si ce-l face atractiv. Atunci cand am citit despre proiect mi-a fost foarte simplu sa-l mapez mental. Mi-am zis ca sunt
Dumb & Dumber de Romania care ajung in Miami. Si aici sta cheia succesului pe continut. E accesibil, usor de relationat cu alte lucruri pe care le-ai vazut si care au avut succes la public la noi, iti seteaza repede si clar asteptarile si vine si cu ceva extra pentru publicul nostru. Cum ar spune buni:
America, mama, America! Si nu oricare America - aia cu palmieri, ocean albastru, fete in bikini, vile frumoase, masini decapotabile. Visul american cu forme voluptoase si doldora pe cash. Bling-bling, potrivire perfecta pentru publicul de mall. O sa mai fac o paranteza - a mai existat un film despre un grup de romani care pleaca in America. Ii zice
America, venim! si e regizat de Dragos Savescu. Atunci cand am auzit premiza filmului - un grup de artisti pleaca in turneu in State, comedie, Savescu - mi-am imaginat un succes de public. N-a fost asa si am inteles dupa ce am vazut filmul de ce. America, venim! s-a luat prea in serios, a vrut sa faca si putina drama, n-a apasat pedala comica suficient de mult, de des si de tare, iar un ansamblu de personaje e mai greu de condus decat un duo. N-a ajutat nici ca erau artisti.
Miami Bici nu se ia deloc in serios, impinge cat de mult poate umorul de limbaj si de situatie, iar personajele sale si povestea raman mereu stereotipe. Toate astea se traduc in accesibilitate pentru produs si, cu un
push de marketing sustinut si bine directionat, in cifrele de incasari record.
