Oradea, Oradiei

 

     Vara trecuta spatele meu era suparat, asa ca turul de Romania a fost scurtat. Ramasi cu o datorie fata de Oradea, despre care am tot auzit de bine, am recuperat cu un weekend prelungit acum. 

     In disputa despre pachetul de rebranding (logo, slogan, fonturi) am fost de partea detractorilor. Fara sa avem pretentia ca suntem oameni de mk: inima e rasuflata, coroanele nu se leaga prea bine la istoria locului, sa combini franceza cu engleza… mneah! Inapoi la oile noastre.

     Anulare de zbor animawings (fuck you, animawings!), switchuit pentru un Tarom, ATR, Mara not happy cu sauna din avion. La intoarcere cu HiSky all good. Review-urile de la Baile Felix nu erau cele mai fericite, asa ca am ramas strict in oras.

     Oradea se poate face lejer la pas, cam tot ce vrei sa vezi/pozezi/testezi e intr-un cerc cu raza de 12 minute de mers pe jos. Totusi caldura mare si printesa cu pretentii ne-au facut sa apelam si la patru roti. Boltistii sunt cam neciopliti: asculta muzica prea tare, trag de volan de zici ca se cred la Bucuresti, desi orasul e linistit, sunt curiosi de unde venim si de ce (ok), dar vin si cu inputuri personale de care nu e nevoie. S-a investit mult in infrastructura rutiera din Oradea, ceea ce e bine, dar e si rau. La dimensiunile si geografia Oradiei ar fi fost asa fain un centru mai prietenos cu mediul.

     Mi-au placut mult promenada pe Crisul Repede, tot centrul renovat si dichisit, casa Darvas La Roche interior si exterior - o experienta care ar primi 3 stele in ghidul Michelin. Am urcat in Turnul Primariei - sunt 55m si de sus ai o panorama buna asupra centrului. Am prins in fotografie un pescar solitar in mijlocul raului, ceva suprarealist…

     Am fost dat pe spate de street art-urile in cheie art nouveau, de la baloanele cu vise de langa parcul in care se gaseste un teren de baschet omologat de FIBA (da! la Oradea oamenii sunt fierti pe baschet!), la aleea lui Roxie conceputa in 2022 si care inca rezista sau - la piece de la resistance - Anotimpurile.

       In Cetatate am prins un festival cu muzica ungureasca si tonete cu mancare si bautura. Tornada de cartofi (un fel de cartof pe batz), kurtoskalacs si socata. A fost singurul moment cand Oradea a fost aglomerata si agitata. 

     Am mai ajuns la zoo (din motive usor de ghicit), am vazut expusa o instalatie despre suferinta oamenilor in timpul comunismului, am ajuns pe strada Sirul Canonicilor si la ansamblul de vizavi cu palat, catedrala si gradini (romano-catolice), am dat peste statuia lui Emanoil Gojdu, am fotografiat locomotiva iconica a orasului, am traversat Podul Intelectualilor si inca multe altele.

    Pentru speciala de goodye las un mic numar de magie creat de lumina si reflectie. 

 

RoTur24

 

      Am prins canicula si ploi zdravene cu frig. Am avut dureri de spate, motiv pentru care am vazut mai mult berze si waze-ul in fata ochiilor in masina - Pishteshtii din Deal sunt localitatea cea mai amuzanta prin care am trecut. Am prins o cazare unde nu prea puteai dormi, la Sibiu, din cauza de trafic rutier intens si ferestre nema izolate. Infrastructura rutiera romaneasca e varza (am ratat la mustata Valea Oltului inchisa, ar fi fost bomboana de pe coliva) si uneori nu gaseai un restaurant decent pe o raza de 50km, dar turul romanesc din vara asta a insemnat si nisaiva experiente faine. Las mai jos pentru cand voi avea nevoie de o reimprospatare a memoriei.

     La Horezu maicutele inchisesera pravalia cu siropuri, naspa, dar am luat farfurii noi de lut din varf de deal, perfect.

     Mara a invatat sa puna apa in fluierul ei pasare nou-nout, ca sa sune cu adevarat grozav. La Tg. Jiu am bifat operele in aer liber ale lui Brancusi si ditamai Jiul.

     

     Am facut opriri la Pestera Bolii - nu are nicio legatura cu vreo boala, ci cu Bola, o familie de nobili maghiari care aveau in proprietate toata zona - si in Cheile Banitei - doar 250m de pereti de piatra, dar loc maxim instagramabil. Vara e o placere totala sa mergi cu picioarele prin apa de rau si, pe alocuri, sa-ti ajunga pana la genunchi.

     La Santa Marie Orlea domnul Nicu n-ar fi terminat cu legendele si istoria celei mai vechi biserici pictata la interior din tara, noroc cu Mara care i-a cerut detalii despre dinozauri. Si, uite asa, am ajuns si pe la Transylvania Dinosaur World. Era tarziu, era golas, plimbat, jucat, luat un tricou suvenir…

      Simeria pentru Parcul Dendrologic a devenit un labirint cu urzici si tantari atunci cand ne-am bagat pe tot felul de poteci nemarcate. Ne-am cam bucurat sa revenim apoi la rutele batatorite si usor de recunoscut din pozele de pe net.

     Apoi Biserica Sf. Nicolae din Densus, revazuta. Hmm… pentru mine s-a pierdut ceva din farmecul misterios al locului odata ce a redevenit o biserica ortodoxa “functionala”. De departe si din anumite unghiuri inca poti pacali in fotografie.

      Am avut o baza la Hunedoara, chiar in buricul orasului, unde seara se repeta acelasi playlist cu Celine Dion, Smiley si Shakira la fantanile muzicale. Pe Mara nu a deranjat-o. Am luat si cate un suvenir pe cap de turist de la magazinul Corvinului. Si desigur… Castelul. Probabil cea mai vizitata si vizitabila destinatie din tot turul nostru.

     Plus: Muzeul Aurului de la Brad, nu am poze cu foitele de aur, dar am cu cinematograful de vizavi, gazduit intr-o cladire care arata extraordinar. Mi-ar fi placut sa vad si interiorul. Alba Iulia pe ploaie si frig pentru Sala Unirii. Locul are feeling. Sibiu la pas si Gradina Zoologica.

     Am uitat de Deva. Vizitat rude si urcat cu monorailul in Cetate. Simpatic, dar infiorator din cauza soarelui dogoritor.

     Am ramas cu Oradea la datorii, dar ma gandesc deja ca s-ar pupa cu un city break. 

Box office Romania: debutul lui Nunta pe bani si vine Inca doua lozuri

 

      Nu am apucat sa scriu despre, dar debutul Nuntii pe bani nu putea sa treaca neobservat. Cu peste 100 de mii de bilete vandute si incasari de peste 2.5m RON mi-a intrecut asteptarile. Si eu unul credeam in potentialul lui de box office... Dupa ce l-am si vazut, despre film am scris aici, si dupa ce am vazut ce campanie puternica de promovare are, aici Ileana mi-a promis ca o sa-mi povesteasca mai multe, deci coming soon, cred ca va avea si niste picioare frumoase. O posibila frana e deja in salile de cinema. Inca doua lozuri - sequelul cu Bucur, Papadopol si Boguta in care se mineaza cripto - e tot o comedie locala. Primul Doua lozuri a fost un hit neasteptat, dar de atunci au trecut cam multi ani. Filmul n-are nicio campanie de promovare de acelasi nivel, iar pe continut, dupa mintea mea, e mai smart, mai retinut si mai... batranesc. Niciuna din aceste caracteristici nu suna incurajator pentru box office.   

     Ma arunc si la o predictie, de fapt doua. Nunta pe bani o sa inchida 9.5m RON. Iar pe Inca Doua lozuri il estimez intre 750k si 1m in lansare.

 

wfH

 

     O saptamana nu de work from home, ci de work from Horezu. Neplanificata, fortata de valul de canicula insuportabil de indurat la 10/10 in capitala, dar 100% inspirata. Cazare in Horezu cu wifi brici si ziua de lucru terminata pe la 17. Orasul de cateva mii de locuitori si cateva sute de caini. Fara exagerare - nu exista colt de strada fara doi trei patrupezi fara stapan. Pasnici fara exceptie, dar o senzatie foarte bizara dupa ani de zile in Bucuresti fara. Dupa ora 17 puteam porni catre locuri si oameni interesanti. 

     Asa am ajuns sa vorbim cu domnul Biscu, cel mai cel dintre ceramisti dupa ochiul, mintea si sufletul nostru. Omul era abatut si pesimist. Oamenii cumpara chinezismele de la drumul principal, nu mai urca in varf de deal sa ia marfa originala si evident superioara calitativ/artistic. Mestesugul nu se mai transmite, n-are cine sa-l ia mai departe. Totusi eu vad o speranta. Un pic mai sus de casa lui se construieste un muzeu al ceramicii romanesti cu tot cu o parcare decenta. Atractia muzeului va aduce, cred, volumul de turisti dorit. 

     La Cula Maldaresti am ajuns intr-un apus bland. Teoretic era inchis fiind dupa ora 18, practic paznicul cu voce tabagica ne-a lasat sa intram si sa ne plimbam in voie la exterior. Pustiu si seren. Locul arata scos din alta tara, o Austrie sa zic. Si asa de mult mi-a placut energia locului, la 50m e o biserica cu hramul Sf. Nicolae veche de la 1700, incat am intrebat daca nu cumva casa de vizavi de biserica e de vanzare. Arata mandra, dar parasita. As fi luat-o pe loc. 

     Am trecut si pe la Manastirea Horezu. In doua randuri! Locul in sine isi merita toate superlativele pe care le gasiti online, dar adevarul gol golut e ca noi ne-am intors pentru siropurile care se vand la magazinul de produse bio al manastirii. Menta, flori de soc, trandafiri, roinita, busuioc rosu, mure, bujor de munte si tot asa. Am mai ajuns si la Manastirea Bistrita si am incercat, dar am dat inapoi din motiv ca nu suntem 4x4 si sta sa ploua, sa ajungem la Manastirea Arnota. 

      Am ajuns insa la Pestera Polovragi. Eu cam golas echipat, dar incantat de lungimea pesterii si de grupul mic de oameni cu care am intrat. Timp de poze cat vrei si destule formatiuni care sa iti gadile imaginatia. Si la Muzeul Trovantilor. O parcela de teren langa o cariera de nisip cu niste pietre cu forme neobisnuite.