RoTur24

 

      Am prins canicula si ploi zdravene cu frig. Am avut dureri de spate, motiv pentru care am vazut mai mult berze si waze-ul in fata ochiilor in masina - Pishteshtii din Deal sunt localitatea cea mai amuzanta prin care am trecut. Am prins o cazare unde nu prea puteai dormi, la Sibiu, din cauza de trafic rutier intens si ferestre nema izolate. Infrastructura rutiera romaneasca e varza (am ratat la mustata Valea Oltului inchisa, ar fi fost bomboana de pe coliva) si uneori nu gaseai un restaurant decent pe o raza de 50km, dar turul romanesc din vara asta a insemnat si nisaiva experiente faine. Las mai jos pentru cand voi avea nevoie de o reimprospatare a memoriei.

     La Horezu maicutele inchisesera pravalia cu siropuri, naspa, dar am luat farfurii noi de lut din varf de deal, perfect.

     Mara a invatat sa puna apa in fluierul ei pasare nou-nout, ca sa sune cu adevarat grozav. La Tg. Jiu am bifat operele in aer liber ale lui Brancusi si ditamai Jiul.

     

     Am facut opriri la Pestera Bolii - nu are nicio legatura cu vreo boala, ci cu Bola, o familie de nobili maghiari care aveau in proprietate toata zona - si in Cheile Banitei - doar 250m de pereti de piatra, dar loc maxim instagramabil. Vara e o placere totala sa mergi cu picioarele prin apa de rau si, pe alocuri, sa-ti ajunga pana la genunchi.

     La Santa Marie Orlea domnul Nicu n-ar fi terminat cu legendele si istoria celei mai vechi biserici pictata la interior din tara, noroc cu Mara care i-a cerut detalii despre dinozauri. Si, uite asa, am ajuns si pe la Transylvania Dinosaur World. Era tarziu, era golas, plimbat, jucat, luat un tricou suvenir…

      Simeria pentru Parcul Dendrologic a devenit un labirint cu urzici si tantari atunci cand ne-am bagat pe tot felul de poteci nemarcate. Ne-am cam bucurat sa revenim apoi la rutele batatorite si usor de recunoscut din pozele de pe net.

     Apoi Biserica Sf. Nicolae din Densus, revazuta. Hmm… pentru mine s-a pierdut ceva din farmecul misterios al locului odata ce a redevenit o biserica ortodoxa “functionala”. De departe si din anumite unghiuri inca poti pacali in fotografie.

      Am avut o baza la Hunedoara, chiar in buricul orasului, unde seara se repeta acelasi playlist cu Celine Dion, Smiley si Shakira la fantanile muzicale. Pe Mara nu a deranjat-o. Am luat si cate un suvenir pe cap de turist de la magazinul Corvinului. Si desigur… Castelul. Probabil cea mai vizitata si vizitabila destinatie din tot turul nostru.

     Plus: Muzeul Aurului de la Brad, nu am poze cu foitele de aur, dar am cu cinematograful de vizavi, gazduit intr-o cladire care arata extraordinar. Mi-ar fi placut sa vad si interiorul. Alba Iulia pe ploaie si frig pentru Sala Unirii. Locul are feeling. Sibiu la pas si Gradina Zoologica.

     Am uitat de Deva. Vizitat rude si urcat cu monorailul in Cetate. Simpatic, dar infiorator din cauza soarelui dogoritor.

     Am ramas cu Oradea la datorii, dar ma gandesc deja ca s-ar pupa cu un city break. 

Marginimea si Sibiul: liniste, traditional si alb

     Ne-am luat vacanta pentru ca... avea Mara vacanta! Cand esti parinte cam asa stau lucrurile... Am ales sa mergem in Vale, un sat din Marginimea Sibiului. Populatie: 338. Wifi: lipsa. 3G: rar. Cand am plecat inapoi spre casa dupa 5 zile, Mishu a zis: ascultati linistea asta ca o sa va lipseasca in curand.

     Cele mai multe zgomote din Vale le-am auzit din partea pasarilor si a gastii lui Razvan. Primele erau peste tot. A doua am cunoscut-o la derdelus - vreo 7 copii din sat de la 5 la 12 ani. Tot din sat am luat si mancare. Locurile sunt cunoscute pentru oierit, asa ca n-a fost o surpriza ca laptele, untul si branzeturile au fost la superlativ. Nici cu gulasul n-am facut o alegerea rea. Dincolo de Vale am ajuns la Sibiu si spre Paltinis.

     In Sibiu era... liniste. Mereu ma surprinde cata liniste poate fi aici. Am vazut urmele targului de Craciun, am patinat, am mancat la Kulinarium si am gasit niste dinozauri in curtea Mezeului de Stiinte Naturale cu intrarea pe Strada Cetatii - autorecomandata drept cea mai frumoasa strada din oras.

     Spre Paltinis ne-am luat si portia de alb dupa care venisem. De derdelus si de ingerasi facuti in zapada. Mishu a vazut niste urme si a dat verdictul ca o experta - lup! Cinci minute mai tarziu un caine latos s-a ridicat de unde dormea si a pornit sa traverseze diagonal tot tabloul de iarna pe care il admiram. Iete lupul! 

     La dus si la intors am zburat pe vreo 30km de autostrada de pe langa Sibiu. Am ajuns la concluzia, inevitabila, ca tara asta ar fi grozava cu niste autostrazi decente.

Craciun la Sibiu (2017)

     Nu am fost lenes in aceasta mini-vacanta, dar nici nu am despre ce sa va povestesc. A fost tihna, a fost turta dulce si ne-am vazut cu neamurile din Germania. Am fost cazati la doi pasi de podul Minciunilor, intr-un apartament facut cu atat de mult bun gust incat Mara nu vroia sa se intoarca acasa. Am vazut targul de Craciun pe zi, pe asfintit si pe noapte. Am ajuns la Palatul Brukenthal. A fost zapada, dar si o zi cu multe grade in termometru. Cateva poze - amintire.

Constatari de la Sibiu (si imprejurimi) in trei

 

     Sibiul este pentru mine undeva intre Sighisoara si Cluj. Are un centru vechi mai putin parfumat de timp decat Sighisoara, dar mai ofertant decat cel al Clujului. Clujul in schimb e mai viu si mai actual fata de Sibiu, care la randul sau bate Sighisoara la capitolul asta. Sighisoara traieste strict din trecut, Sibiul parca dintr-o combinatie de trecut si prezent, iar Clujul mai mult prin azi decat prin ieri. 

     Pe strada o sa auzi germana, romana, maghiara, engleza... Asta e ordinea probabilitatilor lingvistice la Sibiu. Centrul istoric al orasului e inca work in progress. Asa cum era si in 2009 cand am ajuns ultima oara pe aici, asa cum era si in 2006 cand orasul se pregatea sa-si puna straiele de capitala culturala europeana. De unde trag concluzia ca o fi Johannis neamt, dar tot roman e. :) 

     Sibiencele sunt sub clujence. Nu-mi permit sa comentez mai mult, luati-o ca un adevar absolut.

     Sibiul e atractiv si pentru cate lucruri poti face si vedea in jurul sau. Daca la Cisnadioara am mai fost cu alta ocazie, de data asta am urcat pana la Paltinis. Cei 30 de kilometri de la Sibiu si pana in statiune sunt o mini-Transalpina in toata regula - peisaje si viraje included. Parcul Sub Arini inseamna mai multe locuri de plimbare off road decat on, la fel si Muzeul in aer liber Astra unde par sa fi adus resturi de asfalt decopertat din alte locuri. Centrul vechi presupune multa piatra cubica. Concluzie: viata grea pentru carucior, viata buna pentru manduca. 

     Vazutul lucrurilor din masina devine o varianta de luat in calcul in vreme ce gargarita isi serveste portiile de somn de zi nederanjata. Asadar va pot spune ca: Rasinariul arata fain, e colorat, bine intretinut si aglomerat spre claustrofobic cu stradutele lui mici si casele cu porti mari lipite una de alta, iar pana-n Paltinis am trecut pe langa un Arka Parc in care poti face tot felul de giumbuslucuri prin copaci. 

     Tot din seria adaptarii la mersul in trei nici nu se pune problema sa mai iau dupa mine aparatul foto, acumulatori, trepied etc. Mobilul e suficient. Nu mai merge nici cu gasitul unghiului perfect sau asteptatul dupa soarele care sa iasa dintr-un nor. Nici vorba de a second shot. E click & go, cam despre asta vorbim. Asta iti dezvolta inevitabil o serie de calitati. Iti acutizeaza spiritul de observatie, viteza de executie se dubleaza cel putin, iar mecansimele de aparare de tipul strugurii sunt acri sunt tot mai la idemana. Traiasca si aplicatiile de editare foto cu optiuni generoase. Rezultatul? Cateva poze mai intime si mai simpatice decat as fi crezut dupa cele cateva zile petrecute la Sibiu.

Cisnadioara si targul de Craciun din Sibiu

     Dupa ce pe Valea Oltului am prins toate fenomenele meteo posibile, cetatea de la Cisnadioara a fost un pit stop pe cinste. Doamna care iti taie biletul iti da si un lant de chei cu care deschizi, pe rand, trei lacate: de la poarta de la baza dealului, de la intrarea in curtea cetatii si de la usa cetatii. Daca ai noroc o sa vezi cetatea de unul singur, cu scartaitul usilor si cu dreptul inalienabil de a-ti baga nasul in fiecare cotlon.

     Apoi vine ex-capitala culturala a Europei, burgul domnului Johannis, Hermanstadt, Sibiul. Doua constatari din scurt, n-am stat suficient pentru o parere mai serioasa: e foarte linistit - lumea vorbeste in tacere. E doar pe jumatate renovat, pastrand traditia arhitecturala a locului. Pe cealalta jumatate e darapanat sau neglijent - ceea ce pentru amatorii de poze e un plus.

     De la targul de Craciun din Piata Mare parca ma asteptam la mai mult, dar m-am descurcat cu un carnat Thuringer cu niste castane coapte si un pachetel de migdale date prin zahar.