Istanbul (cu accent pe a)

 

     x8 Bucurestiul ca populatie, x20 Bucurestiul ca suprafata. Prins finalul celei de-a doua cea mai mare sarbatoare religioasa - Eid al-Adha. Plus o blocada a politiei pe tot ce insemna zona Taksim-Galata cu ocazia aniversarii protestelor din 2013. O aglomeratie chiar si peste puterile suportabilitatii mele si eu duc mult. 

     Aeroportul international nou e la mama zborii. La dus am fost ecologisti: metrou, tramvai si per pedes. Turcii tot nu sunt prieteni buni cu antiperspirantele. Am coborat din avion la 11:25, am ajuns la cazare la 15:00. Practic un zbor de 50 de minute si 3 ore si jumatate apoi. La intoarcere am luat taxiul, 1 ora in cap si geamul deschis, giugiuc.

     Am inghesuit in mai putin de 48 de ore: Hagia Sofia, non-musulmanii au acces doar la etaj si e in reconstructie, deci nema vibe, Moscheea Albastra, spectaculoasa, pe Mara a dat-o pe spate, Hagia mica, un loc care si acum 20 de ani era la fel de linistit si de placut ca azi, doua mese copioase cu americanii, de la antreuri si supe pana la desert cu kunefe si ceai de mar. Fotbal, finala de UCL, cam se tinea cu Arsenal, copii jucandu-se la malai in parcul Gulhane, post sarbatoare Galatasaray campioana, copii pasand mingea in fata la Hagia Sofia, pregatiri de mondial unde turcii s-au calificat in dauna noastra, pisici, pescarusi in zbor, pisici dormind, pescarusi certandu-se intre ei, pisici mancand, pescarusi certandu-se cu pisici pe mancare. 

     Oamenii sunt ok, te intreaba mereu de unde esti, vor sa iti fie bine, sigur ca te ciupesc la negociere daca nu stii sau nu esti atent, dar e parte din experienta. Pana la urma sa dai cu 2ron in plus pe un simit cu branza sau 10ron in plus pe un suc de rodie stors in fata ta nu e vreo drama. Apropo de mancare, Marei i-a placut inghetata turceasca - dondurma. O pregatisem pentru glumitele cu “uite-o, nu e” ale vanzatorului, asa ca s-a amuzat teribil (pentru ca stia ca la sfarsit va primi inghetata). Cred ca e o lectie buna de invatat aici: viata e ca o inghetata dondurma, cine ti-o serveste poate sa-ti faca multe prankuri, dar la final o sa primesti ce iti doresti. 

A doua sosire la Constantinopol

      …cu un aparat foto nou 

      Dupa excursia americana am ramas fara aparat foto. A luat nisip la bord si a capotat. Nasol moment, eu cu aparatul foto aveam o relatie. Mi-a fost greu sa trec la alt model, chit ca am facut un mic upgrade. De la 12mp si 12x zoom la 14 cu 14. Am pierdut insa un night mode pe care il iubeam. Am castigat un soi de alb-negru care intareste verdele. Cam asa:

Furnicar naval in Cornul de Aur 

Moscheea Albastra 

Moscheea Yeni Valide 

Balik pazari - piata de peste 

     Istanbul ferry 

     Ce n-am facut in prima vizita la Istanbul, dar am recuperat din plin la a doua, a fost sa ma plimb cu feribotul. Vineri seara, dupa o midie gigant umpluta cu orez, piper si zeama de lamaie (cost: 1 lira turceasca), ne-a agatat un nene in Eminonu cu un tur pe Bosfor. Cum omul avea scoruri sensibil mai mici fata de ce auzisem prin Sultanahmet, ne-am suit la bord si am asteptat vreo jumatate de ora pana sa pornim. Dusul pe langa malul european, pe dedesubtul podului Bogazici, iar la retur pe langa malul asiatic, in total 1 ora si jumatate. Vile luxoase cum vezi in telenovelele turcesti, palatul Dolombache, moschei, the whole nine yards. Iar la retur podul Galata luminat colorat de restaurantele care vand mult peste.

     Sambata dimineata am mers la Karakoy unde ne-am imbarcat pentru niste insule din Marea Marmara (vreo 20km distanta de oras), recunoscute ca loc de promenada si vacanta pentru turisti si localnici deopotriva. Contra unei sume ridicol de mici - 5 lire turcesti sau 2 euro, am ajuns pe Heybeliada. N-am reusit sa ne dam si jos pentru ca feribotul a si plecat mai departe spre Buyukada. Pe unde am luat-o la pas intr-o mare de oameni. Atmosfera de vacanta, restaurante, magazine mici, coronite cu flori, trasuri cu cai si un chelner care a vrut sa ne traga in piept cu vreo 10 lire turcesti.

     Moschei 

     Unul din magnetii Istanbulului sunt moscheile care iti apar in fata la fiecare pas. Pentru un european sadea ele sunt precum niste nave extraterestre care au aterizat pe pamant cu ajutorul rachetelor-minarete. Tot ele refuza cu indolenta gravitatia terestra printr-un joc perfid al semicupolelor care sprijina cupole care sprijina cupole imense. Dimensiunile enorme combinate cu o lucratura de decoratiuni migaloase te fac sa oftezi prelung si sa nu te poti opri din fotografiat. Am mers iarasi la Hagia Sofia, e probabil unul din locurile in care trebuie sa ajungi intr-o viata de om, si pentru prima oara in interiorul celei a lui Suleiman.

     Oameni si pisici 

     Sunt doua lucruri care iti sar in ochi la Istanbul cand vine vorba de oameni: sunt foarte multi si sunt foarte tineri. Si cand te gandesti cate milioane mai sunt in vestul Europei... Pe Istiklal seara vezi o mare agitata care se invarte intre cumparaturi, baruri si cinematografe, iar din avion Istanbulul arata pur si simplu nesfarsit. Peste 18 milioane de oameni in zona metropolitana, cat o intreaga Romanie!, intr-un oras aruncat pe malurile a doua continente.

     Singura concurenta pentru oameni sunt pisicile. Sforaie lenese printre covoare, apar pentru cate un rasfat in mijlocul moscheilor si sunt oricand puse sa agate turistul pentru niste mancare. Turcii le respecta, dar se pare ca nu se omoara cu hranitul lor.

     ... si speciala de goodbye

Istanbul 8 x 8

     Locatia. Nu stiu cate orase pot sa se laude cu asezarea Istanbulului (doua continente, un golf adanc, o mare mica si o stramtoare), iar americanii au o vorba cand vine vorba de afaceri - Location, location, location.

     Moscheile. Par sa apara de peste tot. Minaretele se inalta catre cer, cupolele se sprijina pe semicupole care se sprijina pe arcade pe langa care trec turisti liliputani. Trei din moscheile din Istanbul apar in cele mai reprezentative 100 de constructii ale omenirii.

     Carnea. De la pestele prins in undita de pe podul Galata si vandut cativa pasi mai incolo direct de pe gratar, la puiul sau oaia prajiti la fiecare colt de strada si serviti in lipie sau mancarurile gatite din restaurante cu pretentii, Istanbulul miroase a carne.

     Sideful. Materialul obtinut din scoici, un soi de pasta de perle, e unul din cele cu care sultanii si-au tapetat palatele. Asta cand au ramas in pana de diamante, alte pietre pretioase si, bineinteles, aur. 

     Mozaicurile. Pereti intregi, de sus pana jos, imbracati obsedant in mozaic. De la modele geometrice simple care se combina pentru a te ameti de cap, pana la scene complexe care spun istorii in toata regula.

     Pisicile. E plin de ele. Corcituri grase, dar foarte respectate - le gasesti in mijlocul moscheilor, avide de o mangaiere din partea turistilor, pisicile sunt stapane absolute peste Istanbul.

     Must see-ul suprem: Hagia Sofia. Arhitectura care iti taie respiratia plus o lectie de istorie la mama ei acasa.

     Extra bonus: lokum. Ca si alte dulciuri (foarte dulci) turcesti, gasesti lokum, adica rahat, de toate felurile, toate formele, culorile si in toate combinatiile posibile.

Preambul la Istanbul

     Mai mult ca sigur ca fotografia de mai jos nu e cea mai reusita imagine a Istanbulului, dar ea contine ceva din esenta acestui oras. E facuta in interiorul Aya Sofya, Hagia Sofia, Sancta Sophia sau Church of the Divine Wisdom. Construita de Iustinian in 537, a fost pana la 1453 un loc de rugaciune crestin. Domul imens, aparent nesustinut, de aproape 30 de metri diametru si imbracat cu milioane de foite de aur, a scapat neatins dupa cucerirea Constantinopolului. Mehmet insusi a ordonat transformarea bisericii in moschee. Atentie, nu distrugerea, ci transformarea ei! Atat de impresionat a fost de frumusetea si unicitatea arhitecturala. Asa a aparut peste crucea veche un model nou care sa incerce sa o altereze, sa-i dea alt sens. Exact asa e si Istanbulul, locul unde estul suprapune vestul, iar cele doua directii coexista in moduri misterioase si magnifice.