Venetia special

 

     Am vazut acum cateva luni docu scurtul asta. Il las aici pentru ca stiu ca o sa ma intorc la el. Iar si iar. 

Evolutions by Jeff Victor

 

     Dupa ani de zile in care si-a construit un fanbase - eu fiind unul dintre cei care l-au urmarit cu placere, Jeff Victor a scos o carte cu evolutiile sale = desene ale unor actori sau personaje si ale evolutiilor lor in timp. Geekish cool. Cartea si alte executii pot fi cumparate de aici, iar mai jos cateva mostre pe care eu le-am salvat de-a lungul timpului. Intr-o ordine random: Alan Rickman, Angelina Jolie, Christopher Lee, Harrison Ford, John Hurt, Liam Neeson, Ralph Fiennes, Robert Downey jr., Robin Williams, Russell Crowe, Ryan Reynolds, Samuel L. Jackson & Tom Hardy.

Nerdwriter si eseurile lui video

 

     De ani de zile Nerdwriter, pe numele sau real Evan Puschak, face niste eseuri video sublime despre filme, seriale, personaje, autori, teme, montaj, muzica, genuri si cate si mai cate. 

     Numarul mare de abonati pe care i-a strans de-a lungul timpului pe canalul sau de yt i-a convins pe editori sa scoata si un volum scris de el. Pe vechiul blog postam cam toate eseurile atunci cand apareau pentru ca le gaseam dublu fascinante. Ca si continut + ca si realizare. Las aici o mostra absolut la intamplare despre Sherlock (serialul in care Cumberbatch il joaca pe celebrul dectectiv).

Cum fu 2023?

 

     Rapunsul scurt: cu de toate. In varianta lunga si pastrand ordinea cronologica: am revizitat Pisa si Mara a urcat pe propriile-i piciorute pana in varful turnului, am petrecut doua nopti in spital pentru o operatie (chestie pe care o marchez ca premiera absoluta, dar nu-mi propun sa o repet), am citit Maestrul de Cristopher Clarey pe care la final de an o declar cea mai faina lectura pe 2023 (cand o carte te face sa vezi/revezi meciuri de tenis pe yt, e clara treaba), am revizitat Viena unde cele mai bune fotografii se fac cu cladiri (nu cu oameni, ha ha). Am planuit mult si bine a doua calatorie in Bulgaristan, iar asta m-a invatat ceva important: cu cat planuiesti mai in profunzime si cu rabdare (fara sa cazi in obsesie), cu atat ai parte de o experienta de calatorie mai intensa si mai placuta. Am descoperit si carnetele cu insemnari pe care le face Jose Naranja. De care sunt pur si simplu indragostit. Am revenit si pe la Nucsoara unde am facut o tura de lac. La capitolul seriale il incoronez la final de an indubitabil pe Bear. Dar la capitolul filme... desi toata industria zice ca a fost un an foarte bun... eu nu am rege. Nu am vazut un film despre care sa pot spune ca e de neratat in viata. Tot timpul anului a fost despre apartamentul nou, despre operatiunea balconul cu un alpinist utilitar, despre ferestre si usi, despre zeci de saci umpluti cu lucruri, despre mobila, aparatura si decoratiuni. La 1 septembrie ne-am mutat, desi nu aveam inca cadre de pat. Pe 30 decembrie toate s-au asezat parca la locul lor. 

Shazam!, scena mea favorita

 

Sicario: Day of the Soldado, scena mea favorita

 

Jose Naranja, jurnale de calatorie

 

     Am descoperit intr-un newsletter My Modern Met jurnalele de calatorie ale lui Jose Naranja. Am citit pe nerasuflate blogul lui, am dat like insta-ntaneu la insta-ul lui si pot spune ca am gasit in sfarsit potrivirea perfecta pentru un Moleskine. Las mai jos cateva mostre. Poate intr-o zi de Craciun o sa ma bucur de unul din jurnalele sale si fizic.

3 x crowd pleasere frantuzesti remixate US

      Le Diner de cons a devenit Dinner for Schmucks.

                  Intouchables a devenit The Upside.

              

La famille Belier a devenit CODA.

2022 asa cum l-am trait eu

 

     A fost anul care a inceput cu prima Olimpiada de iarna tinuta numai pe zapada artificiala, in China, si s-a terminat cu o Cupa Mondiala la fotbal jucata in premiera iarna, in desertul din Qatar, sub imense instalatii de aer conditionat. Cam atat poate omenirea.

     Dupa 20 de ani Jamaica a fost reprezentata iarasi la proba de bob. V-am spus despre Cool Runnings ca e unul din filmele cu care am copilarit pe vhs? :) Iar Suomi/Finland a luat aurul la hochei masculin, chestie care se tot intampla atunci cand, tot copil, ma jucam eu hochei cu nasturi cam in orice capac de cutie mai zdravana gaseam, dar care nu se intamplase niciodata pana acum in realitate. Pe la mijlocul anului, in NBA, Warriors au avut experienta de partea lor si au mai luat un titlu, de data asta impotriva celor de la Celtics, iar in EPL ultima etapa a fost epica: in minutul 72 City era condusa 0-2 de Villa si titlul era impachetat cu destinatia Liverpool. De Bruyne, capitanul, a intors meciul. Nu-l veti gasi printre marcatori, dar merita statuie. La Cupa Mondiala am trait incoronarea lui Messi in dauna lui Mbappe dupa probabil cel mai frumos meci de fotbal jucat vreodata. 

     Ar fi putut ca niciunul din lucrurile astea sa nu mai fi contat in vreun fel pentru ca a fost anul in care amenintarile lui Putin au devenit realitate crunta. Rusia a atacat Ucraina. Am trait mai multa anxietate decat in pandemie, tin minte ca intr-o noapte ma paralizase frica urmarind breaking news-ul CNN de la centrala de la Zaporizhzhia in timp ce in paralel cautam prognoze meteo despre cum va bate vantul si filmulete despre what to do in caz de accident nuclear. Au fost multe altele: imaginile de la granita, reportajul acela din Mariupol care mi-a rupt sufletul, ajutorul pe care am incercat sa-l dam asa cum am putut mai bine. La scoala, Mara a avut pentru o vreme colege din Ucraina, iar in parc un mesaj m-a atins: 

     A fost anul cand am reinceput, cum-necum, sa calatorim. In vacanta de primavara am fost in Mallorca, a fost ca un vis frumos. Am ratat apoi trei calatorii: doua in vara din cauza anularii avioanelor (la Viena si Eindhoven) si una in iarna cand o viroza parca fara sfarsit ne-a tinut departe de Venetia. Am fost vara in Bulgaristan si a fost bine, pe gustul nostru, liniste si pace. Si am fost in Delta, pe langa Mila 23. N-am ajuns pana la Sulina din cauza unei insolatii afurisite, dar ne-am promis ca vom reveni. Toti trei am fost placut surprinsi de salina din Slanic, Prahova. Iar la Corbii de Piatra si Nucsoara ne-am intalnit cu o toamna ca-n povesti si un pic de istorie.

 

     Din tot ce-am citit, nu mult ce-i drept, mi-au ramas in cap Urmele pe zapada si nisip ale lui Gabriel Serban. Iar din ce-am vazut - Gomorra a inchis cu un sezon 5 asa cum trebuie, iar scurtmetrajul Fragmentari vazut la TIFF mi-a ramas cumva agatat in minte. Apropo de TIFF, am fost in formula extinsa, iar Mara a mers la primele ei vizionari in sectiunea Educatiff. 

      A fost anul cand a nins cu fulgi grasi pe 10 martie in Bucuresti, asa ca... rabdare. Am un filmulet doveditor pentru necredinciosi. Si anul in care am gasit un newsletter bestial care intre timp nu se mai face. Era de la Concordia, iar comentariile ma ungeau la suflet. A fost anul in care am inotat la bazin ca sa alerg mai putin, dar tot mi-am blocat spatele nasol la final de an. O fi contat ca m-am dat de cateva ori si cu kaiakul?

     A fost anul in care am constatat cu surprindere ca smochinii devin populari prin gradinile dintre blocuri si in care am muncit si m-am bucurat la nasterea a doua produse de fictiune locale: La Oras si Clanul. In cinematografe a fost anul filmelor romanesti. Pe langa Teambuilding-ul celor de la Global care e aproape de un milion de intrari in cinema, un record absolut, Mirciulica e cocotat in top 10, iar Capra cu trei iezi se afla pe un meritoriu loc 22.

Sean Baker: the sweet spots

 

     Dulcele e nelipsit din filmele lui Sean Baker. Acolo se mananca, acolo se discuta, acolo se fac afaceri, acolo apar idei, acolo se viseaza. In Los Angeles-ul lui Tangerine e vorba de Donut Time, in Texas-ul din Red Rocket e tot o gogoserie - ii zice ca sa permita tot felul de trimiteri in cheia filmului - Donut Hole. Iar in Florida Project visul copiilor e Twistee Treat.

   

The French Dispatch: artwork by Javi Aznarez

 

     Favoritele mele mai jos, dar o gramada de alte chestii grafice absolut minunate se gasesc aici: 

Best of 2021

 

     Cel mai bun film documentar. Sub impactul recentului 14 Peaks, era sa uit ca anul a debutat cu My Octopus Teacher pe care il declar sus si tare nu doar cel mai bun docu al anului, ci al ultimilor multi ani incoace. 

     Cel mai bun scurtmetraj animat. The Elephant's Song.  

     Cel mai bun lungmetraj vazut intr-o sala de cinematograf: Lorelei. Cu masca si distantare.

     Cel mai bun serial: da, Succession 3 e top - ultimele doua episoade sunt as good as it gets, dar feeling-ul meu la jumatatea sezonului 5 din Gomorra (despre care stiu ca e ultimul) este ca va bate tot. Pentru ca e Genna v. Ciro di Marzio, runda finala. Deci Gomorra 5 pe credit si revin cand il termin.

     Cea mai buna carte de fictiune: Lucia Berlin, Manual pentru femei de serviciu.    

     Cea mai buna carte de non-fictiune: Dorian Galbinski, Memoriile unui reporter BBC.

Dialog cu regizorii romani

    

     Din numarul 4 al revistei DoR:

     

Focus si Nueve Reinas: 3 puncte comune si care e mai care

      

     Filmele cu escroci sunt printre favoritele mele. Asa ca sa nu va mire ca ajung sa le compar pana la cele mai mici detalii. Aici Focus si Nueve Reinas.

#1 

Relatia de mentorat profesional cu debut in timpul programului 

     Focus: Nicky (el) e agatat intr-un restaurant de lux de Jess (ea). Merg in camera ei de hotel si, pana ca Nicky sa-si dea jos pantalonii, apare sotul gelos amenintand cu o arma. Nicky le explica ce si unde gresesc in combinatia lor, Jess tine mortis sa-i devina ucenica. 

    Nueve Reinas: Juan (el) da o teapa cu bancnote intr-o benzinarie. Cand sa iasa, observa ca se schimba casiera... Nu poate rezista si incearca aceeasi schema. Doar ca prima casiera se intoarce si Juan intra la apa. De unde il scoate jucand rol de politist Marcos (alt el). Urmeaza o secventa lunga de momeli reciproce si testari de incredere pentru ca cei doi sa se partenerieze in a da... tepe. 

    Cine e mai tare? Nueve Reinas. De ce? Pentru ca are o intentie ascunsa, ubercool, cu care decarteaza abia la final. 

#2 

Micul dictionar de tepe si tepari 

     Focus: ajunsi in locatia Superbowl-ului Nicky ii explica lui Jess, iar noua ni se arata cu imagini in cascada, cam care e retetarul teparilor la un asemenea eveniment. De la banale ciupeli din portofel la clonari de carduri, jocuri de noroc aranjate si amantlacuri. 

     Nueve Reinas: Marcos il duce pe Juan intr-o intersectie aglomerata si ii enumera, in timp ce noi ii vedem in focul actiunii, pe toti cei care opereaza ilegal acolo - suti, ciorditori, spargatori de masini, maradonisti si tot asa. 

     Cine e mai tare? Egalitate. De ce? Focus are editarea superioara, Nueve Reinas un vocabular spaniol cu diferentieri semantice absolut delicioase. 

#3 

Buenos Aires, Aires, Aires

     Focus: 2/3 din film se petrece la Buenos Aires si printre locatiile care se pot vedea sunt Mercado Central si casele colorate din La Boca. Aerul e de ghid turistic glossy. 

    Nueve Reinas: toata actiunea are loc in capitala Argentinei, cu stradutele, piatetele si pasajele sale oarecare. Vedem inclusiv zona portului. Aer de capitala - foiala multa, mezcla de chipuri si interese. 

    Cine e mai tare? Fiecare e facut bine pentru ce vrea sa fie. Focus e gandit sa functioneze in regim de high life, asa ca locatiile sunt de acolo, chit ca apasa un pic cam tare pe ele. Nueve Reinas lucreaza low & under si arata fix de acolo. Pentru corazon-ul meu castigatorul e Nueve Reinas.

Superlativele lui 2020

 

     A fost anul cand pandemia mi-a schimbat obiceiurile si mood-ul. Am calatorit infinit mai putin, la Nisa in ianuarie a fost prima si singura oara cand am iesit din tara in acest an. N-am fost nici macar la Cluj la TIFF. Am lucrat de acasa, am vazut zi de zi cum e la scoala online, am jucat multe board games. Cinematografele au ramas inchise, festivaluri de film s-au mutat sau nu in online, am consumat si mai mult svod, m-am refugiat in lumi si personaje care sa ma linisteasca. Cum naiba am ajuns sa vad 6 sezoane de Doc Martin nici acum nu-mi explic. 

     Cel mai bun film vazut de mine: Ford v. Ferrari. O recuperare. Am scris despre el aici.

     Cel mai bun docu vazut de mine: The Last Dance. Nu e vorba de baschet, e despre cel care a schimbat baschetul. Am scris despre el aici.

     Cel mai bun serial vazut de mine: cele doua sezoane din Succession. Am scris aici despre ele.  

     Cel mai bun scurtmetraj vazut de mine - The Walking Fish, despre care am scris aici.

     Cea mai buna animatie: J’ai perdu mon corps. Despre ea am scris aici.

Ford v Ferrari: battle setup & round 1

La grande bellezza - ending quote

Cinci filme de vazut de la Sf. Valentin si pana la Dragobete

     Ce sa urmeze..., ce sa urmeze? Comedii romantice? Siropuri dulci, marfa calduta de corazon? Ever green-uri pe care le gasesti pe toate drumurile? NO WAY! Va propun o scurta terapie de soc. Filmele mele de vazut de la Sf. Valentin si pana la Dragobete includ inselari multiple si-n forme variate si, absolut necesar, o nota de tabagism…

Numero cinco 
Live Flesh 

Titlul original: Carne Tremula (1997)
De Pedro Almodovar - jurat, judecator si temnicier al personajelor sale
Forma geometrica: un patrat relational si un punct exterior
Forma de manifestare: adulterul cu nabadai. Javier Bardem, Francesca Neri, Liberto Rabal si Jose Sancho se incurca, se incurca mai rau si se incurca foarte rau pana-si primesc pedepsele finale
Analiza tabagica: un joint eliberator, necesar pentru ca David sa-i marturiseasca Elenei ceva din trecutul lui
Mentiuni speciale: pigmentul latin - impuscaturi, ani de puscarie, o paralizie plus o scena de sex demna de un alt top
Recunoastere: o nominalizare la BAFTA, un Goya
Soundtrack: inconfundabilul Somos, Chavela Vargas



# yon
Lost in Translation (2003)
De Sofia Coppola, fata lu’ tata stie meserie
Forma geometrica: trei laturi punctate + una absenta
Forma de manifestare: adulterul mental
Un jetsetter obosit de viata si nevasta dezvolta o relatie speciala cu o proaspat casatorita care nu stie ce sa faca cu viata ei
Analiza tabagica: O tigare postita dupa o noapte de karaoke = un sarut la distanta
Mentiuni speciale: replica lui, neauzita de la final, cea care a innebunit lumea, zice-se ca a fost: I love you. Don’t forget to always tell the truth 
Recunoastere: 1 Oscar din 4 nominaizari, 4 premii BAFTA din 7 nominalizari & others

Number three
Closer (2004)
De Mike Nichols, investigatorul identitatilor in oglinzi
Replica favorita: Hello, stranger 
Forma geometrica: un patrat cu diagonale trasate - 2 baieti, 2 fete, 6 posibilitati si 4 nume mari. Law, Portman, Roberts si Owen se combina si de(/re)combina intr-o suita de intamplari si cautari care ucid in fiecare personaj mitul iubirii romantice
Analiza tabagica: Fumatul e obiceiul neplacut de care personajele vor sa se descotoroseasca, pe care il abandoneaza la un moment dat doar ca sa-l reia. Fumatul = infidelitate.
Mentiuni speciale: traseisimul replicilor – replica sare dintr-o gura in alta, in alta si in alta… cam ca fumatul
Recunoastere: 2 nominalizari la Oscar si un BAFTA pentru Clive Owen in rolul dermatologului cu mizerii la gura
Soundtrack: Damien Rice – Blower’s Daughter


Nummer to
Reconstruction (2003)
De Christoffer Boe, debutantul de parada
Replica favorita: It is a film. Everything is constructed. Still it hurts
Forma geometrica: un patrat in care fiecare colt e doar o proiectie mentala a celorlalte 3 colturi Forma de manifestare: adulterul ireal. El se desparte de ea ca sa fie tot cu ea, ea ideala; dar ea ideala e cu un alt el; el initialul incearca sa se intoarca la ea initiala, dar ea nu mai exista, de fapt nici el nu mai exista… Nah, prideti-va urechile!
 Analiza tabagica: Si ea si el fumeaza cu placere, accentul cade pe fum, iar posterul spune tot: fumatul-iluzie
Mentiuni speciale: puzzle greu de descifrat dupa care te cufunzi intr-un love/hate vizavi de regizor Recunoastere: 2 Cannes-uri si alte premii prin festivaluri

#1 and one of my best ever
In the Mood for Love (2000)
Titlul original: Fa yeung nin wa
De Wong Kar-Wai, pictor inainte de regizor
Gestul memorabil: scorbura in care sa iti ingropi pentru eternitate secretul
Forma geometrica: un patrat cu 2 colturi mereu invizibile
Forma de manifestare: adulterul-reactie. Apartamente vecine, HK. Maggie Cheung si Tony Leung realizeaza ca sunt inselati de partenerii lor, fiecare cu partenerul celuilalt...
Analiza tabagica: Fumatul-dorinta. O face doar el, prima data atunci cand un amic ii vorbeste despre ea, a doua oara la prima lor intalnire, a treia oara singur in ploaie gandindu-se la ea, a patra oara noaptea in birou visand la ea…
Mentiuni speciale: fetzele celorlalti 2 adulterini nu sunt niciodata aratate… pentru ca sa nu te deconectezi nici macar o fractiune de secunda de la cei doi eroi; rochiile purtate de Maggie Cheung – cheongsamuri – in total inainte de montajul final: 64 - absolut spectaculoase
Recunoastere: printre altele, 2 premii la Cannes, un Cesar si o nominalizare la BAFTA
Soundtrack: Shigeru Umebayashi

Best of 2019

     Cel mai bun film vazut in cinemtografe

Parasite. Cred ca nici macar n-am apucat sa scriu despre el pe blog. Zic acum: esenta sud coreeana pura. Iesi din sala in stare de soc si, chiar daca mai sunt doua luni pana la finalul anului, stii ca ai vazut cel mai bun film al anului.

     Cel mai bun film romanesc

Ca-ntotdeauna vad romanestile alandala, iar in 2019 mi-au placut foarte tare, nu pot sa las vreunul p-afara, trei titluri:
Pororoca. Poate ca daca nu eram tata... dar nu, cred ca tot m-ar fi “agatat” emotional. Rar vezi la noi un element thriller asa bine executat.
Caini. Western chiar in zilele noastre.
Calatoria fantastica a Maronei. Un feel good animat cu creativitate debordanta.

     Cel mai bun documentar

American Factory. De cand l-am vazut au trecut cateva luni bune si ma tot intorc la el in discutiile pe care le am cu ceilalti. Semn ca isi merita locul in acest best of.

     Cel mai bun serial

...au fost multe dezamagiri - American Gods la sezonul 2 nici nu l-am putut termina de cat de prost l-am gasit, Eve mi s-a parut ca a luat-o prin papuris tot de la sezonul 2, iar Gomorra si Peaky Blinders, ambele la sezonul 4, au fost si ele sub asteptari. Au mai fost si alde Bad Banks sau Moscow Noir care au pus in centru lumea finantelor, deloc rele, dar nici cu adevarat memorabile. Intr-o lume in care se produc seriale in draci, eu nu am gasit unul care sa merite atributul de best.

     Prima mentiune speciala

Eighth Grade. Un coming of age al unei adolescente americane din zilele noastre. Pentru autenticitate si naturalete.

     A doua mentiune speciala

On Impact de Stephen King. Un articol despre intamplarile vietii si moarte. Autobiografic 100%. Articolul aici.