RoTur24

 

      Am prins canicula si ploi zdravene cu frig. Am avut dureri de spate, motiv pentru care am vazut mai mult berze si waze-ul in fata ochiilor in masina - Pishteshtii din Deal sunt localitatea cea mai amuzanta prin care am trecut. Am prins o cazare unde nu prea puteai dormi, la Sibiu, din cauza de trafic rutier intens si ferestre nema izolate. Infrastructura rutiera romaneasca e varza (am ratat la mustata Valea Oltului inchisa, ar fi fost bomboana de pe coliva) si uneori nu gaseai un restaurant decent pe o raza de 50km, dar turul romanesc din vara asta a insemnat si nisaiva experiente faine. Las mai jos pentru cand voi avea nevoie de o reimprospatare a memoriei.

     La Horezu maicutele inchisesera pravalia cu siropuri, naspa, dar am luat farfurii noi de lut din varf de deal, perfect.

     Mara a invatat sa puna apa in fluierul ei pasare nou-nout, ca sa sune cu adevarat grozav. La Tg. Jiu am bifat operele in aer liber ale lui Brancusi si ditamai Jiul.

     

     Am facut opriri la Pestera Bolii - nu are nicio legatura cu vreo boala, ci cu Bola, o familie de nobili maghiari care aveau in proprietate toata zona - si in Cheile Banitei - doar 250m de pereti de piatra, dar loc maxim instagramabil. Vara e o placere totala sa mergi cu picioarele prin apa de rau si, pe alocuri, sa-ti ajunga pana la genunchi.

     La Santa Marie Orlea domnul Nicu n-ar fi terminat cu legendele si istoria celei mai vechi biserici pictata la interior din tara, noroc cu Mara care i-a cerut detalii despre dinozauri. Si, uite asa, am ajuns si pe la Transylvania Dinosaur World. Era tarziu, era golas, plimbat, jucat, luat un tricou suvenir…

      Simeria pentru Parcul Dendrologic a devenit un labirint cu urzici si tantari atunci cand ne-am bagat pe tot felul de poteci nemarcate. Ne-am cam bucurat sa revenim apoi la rutele batatorite si usor de recunoscut din pozele de pe net.

     Apoi Biserica Sf. Nicolae din Densus, revazuta. Hmm… pentru mine s-a pierdut ceva din farmecul misterios al locului odata ce a redevenit o biserica ortodoxa “functionala”. De departe si din anumite unghiuri inca poti pacali in fotografie.

      Am avut o baza la Hunedoara, chiar in buricul orasului, unde seara se repeta acelasi playlist cu Celine Dion, Smiley si Shakira la fantanile muzicale. Pe Mara nu a deranjat-o. Am luat si cate un suvenir pe cap de turist de la magazinul Corvinului. Si desigur… Castelul. Probabil cea mai vizitata si vizitabila destinatie din tot turul nostru.

     Plus: Muzeul Aurului de la Brad, nu am poze cu foitele de aur, dar am cu cinematograful de vizavi, gazduit intr-o cladire care arata extraordinar. Mi-ar fi placut sa vad si interiorul. Alba Iulia pe ploaie si frig pentru Sala Unirii. Locul are feeling. Sibiu la pas si Gradina Zoologica.

     Am uitat de Deva. Vizitat rude si urcat cu monorailul in Cetate. Simpatic, dar infiorator din cauza soarelui dogoritor.

     Am ramas cu Oradea la datorii, dar ma gandesc deja ca s-ar pupa cu un city break. 

Tara Hategului

     Cum sa descriu Tara Hategului ca sa nu sune a cliseu? Acum cativa ani Sim a zis, dupa un weekend in Hateg, ca si-ar dori sa fie o vaca acolo. Da, O VACA. Sa pasca iarba aia verde, langa un izvor plapand, sub cerul ala albastru, privind muntii aia inzepeziti in mijlocul verii. Cu un singur amendament totusi: sa i se dea voie sa bea si cate o bere Hategana din cand in cand.

     Ideal pentru Hateg e sa ai masina. Nu e insa imposibil fara. Exista un tren de noapte din Bucuresti care te lasa la 5 dimineata in Deva, iar de acolo exista microbuze in toate directiile. Si, din proprie experienta, se poate face lejer autostopul. Drumul cu masina inseamna si defileul Jiului, un drum in stare proasta, dar cu peisaje misto.

     Ce e de vazut? Cu siguranta biserica din Densus. Un loc cu o istorie interesanta: nu se stie exact de cand dateaza biserica, cert e ca materialele si stilul in care e construita trimit la perioada dominatiei romane in Dacia. Cea mai exotica explicatie e ca Densusul a fost locul de ingropaciune pentru un mare general roman. Inauntru iti atrage atentia faptul ca o icoana are ochii si gura ciobite. La inceput crezi ca e o intamplare, dar incet incet iti dai seama ca de fapt niciuna dintre icoane nu are ochii si gura intacte. Am primit explicatia de la preotul de acolo. Fiind o biserica din piatra, nu putea fi arsa de migratori. Neavand la dispozitie timp sa o darame caramida cu caramida, ei au ales solutia distrugerii icoanelor. Prin ochi si gura sfintii comunicau cu oamenii, asa ca barbarii (destul de fini in rationament, nu-i asa?) le-au scrijelit una cate una. Undeva dupa anul 2000 clapaugul print Charles a vizitat locul si, foarte impresionat, a donat sume importante pentru restaurarea bisericii. Pozele mai vechi dezvaluie un Densus negru-verde, in vreme ce acum finisajul pietrei da un aspect gri-alb cu urme de rosu.

     De la Densus faci 2 pasi si o saritura si esti la Sarmisegetuza, Ulpia Traiana, a nu se confunda cu cetatile dacice aflate in zona, dar in munti. Alte biserici, vechi si deosebite, se gasesc in zona... la Santamaria Orlea, la Strei Sangeorgiu, imi scapa una - una deosebita.

     La intoarcere merita vazuta rezervatia dendrologica din Simeria. Are istorie si traditie, ceea ce e important cand vorbim de copaci care nu cresc de pe o zi pe alta, e foarte ingrijita, iar vara e plin de fluturi care abia asteapta sa fie fotografiati.