007: Road to a Million

 

     Un game show in care s-au bagat carute si inca niste carute de bani, dar care e mai obosit si mai trist decat mi-as fi putut vreodata inchipui.

      Conceptul e ca perechi de concurenti traverseaza lumea-n lung si-n lat, ajung in locuri in care James Bond a scris istorie cinematografica, si sunt pusi in fata unor probe. Daca raspund corect / rezolva corect, atunci merg mai departe in drumul catre milionul de pounds, daca nu, sunt out. Pe hartie, sunt fan. Pe vazutelea…

     Locatiile, recuzita folosita, inclusiv momentul zilei in care se filmeaza, Brian Cox, totul e pe barosaneala. Ceea ce n-ar fi deloc rau daca ar veni la pachet cu niscaiva adrenalina, agitatie, emotie. Dar show-ul e lent si aseptic. Personajele nu ies cu nimic in evidenta, povestile se simte ca le ies pe gura la comanda producatorilor. Intrebarile sunt aberant de usoare, ceea ce contrasteaza dureros cu toata desfasurarea de forte. Clar tine si de gust, si de obisnuinte, dar acest 007 imi pare doar un tool de mk care ma face sa ma reapuc de Amazing Race ca sa-mi dreg increderea ca se poate face televiziune misto.

The Tomorrow War

 

     Acum 25 de ani ii spunea Independence Day. Astazi ii spune The Tomorrow War. Diferentele dintre ele ne spun cum s-a schimbat lumea intr-un sfert de secol, in vreme ce asemanarea este evidenta: ambele filme sunt popocorn blockbusters gandite sa functioneze pentru piata US in jurul zilei de 4 iulie cand tot americanu' vrea sa salveze lumea. Tomorrow War ar fi trebuit sa se vada pe marele ecran si i-ar fi fost bine acolo, dar la intersectia dintre pandemie si svod-uri, iata-l pe Amazon Prime unde, scrie la gazeta, bate recorduri dupa recorduri.

     In 1996 era despre State, autoritati cu discursuri inaltatoare si un ton jucaus livrat de eroul Will Smith. 2021 vine cu un mood mai pesimist, neincredere in autoritati, mici atentionari climatice si diversitate sporita. Mambo-jambo-ul stiintific a crescut si el semnificativ pentru ca spectatorul a invatat sa faca du-te-vino in timp in numeroase alte pelicule mainstream (apropo, posterul de la Tomorrow War aduce destul de mult si cu cel de la Edge of Tomorrow). E plin de gauri de logica, dar se stie ca atunci cand mesteci popcorn neuronii stau in repaus. Nimic original, nimic memorabil, dar bine executat  - asta e adevarat. Next, please.  

Borat 2

 

     ... sau pe lung Borat Subsequent Moviefilm: Delivery of Prodigious Bribe to American Regime for Make Benefit Once Glorious Nation of Kazakhstan ma face sa cred ca, de la primul film care l-a introdus pe celebrul personaj si pana acum, lumea s-a borat-izat semnificativ. 

     Reteta s-a banalizat, umorul s-a aplatizat, iar unidirectionalitatea politica si momentul sunt strident de evidente. Pe de alta parte, eu am ras, povestea se inchide neasteptat de destept, iar filmul e la zi nu doar politic, ci si pandemic - chestie pe care o apreciez. Nu cred ca va imbatrani frumos, dar vazut azi e ok. Nu lipsesc conationalii nostri, de toate etniile, plus niste Bregovic pe coloana sonora. Disponibil pe Prime Video.

Make Us Dream

     Docu despre cariera de jucator a lui Steven Gerrard. Se gaseste pe Prime Video. 

     Nascut si crescut in si pentru Liverpool. Nascut si crescut in si pentru fotbal. Documentarele oda pot fi nesuferite, insa cazul de fata e o exceptie meritorie. Pentru ca te face sa simti presiunea incredibila care apasa pe jucator - din partea familiei, a orasului, a istoriei. Presiunea de a castiga, presiunea de a aduce trofee. Doar ca fotbalul nu e sport individual, iar vremurile inseamna o schimbare profunda a fotbalului, a felului in care se misca banii si starurile. M-am bucurat retraind miracolul de la Istanbul, am scrasnit din dinti la celebra alunecare care l-a costat probabil titlul. Mi-a placut insa cel mai mult ca visul lui merge mai departe. Poate intr-o zi Steven Gerrard va ridica acel trofeu din postura de antrenor al lui Liverpool. Acela ar fi cu adevarat happy end-ul povestii sale.  

All or Nothing: Tottenham Hotspur

     Continutul la granita dintre sport si storytelling se bucura, mai ales sub impulsul banilor si accesului oferite via sponsori, de un adevarat boom. Sigur ca exista o grija fundamentala pentru o prezentare cosmetizata - e vorba tot de mk in primul rand, dar pentru spectator accesul si detaliile raman unice. Am vazut si scris aici despre documentarele despre Juventus si Manchester City, am vazut si scris aici despre Six Dreams in La Liga. Ieri am terminat de vazut All or Nothing: Tottenham Hotspur. 

     Un ex-mijlocas al lui Liverpool spunea ca n-ar fi acceptat in veci o camera de filmat in vestiar, iar Mourinho insusi se declara fericit, la debutul noului sezon de Premier League, ca a scapat de echipa de filmare care-si baga nasul peste tot. Asa ca am consumat cele noua episoade pe nemestecate sperand ca va fi mai putina perdea si mai mult adevar decat in cele anterioare. Partial adevarat. Documentarul pe care il gasiti pe Prime Video surprinde cateva momente tensionate intre jucatori si intre jucatori si manager. Nici nu prea cred ca putea sa le ocoleasca. Contraperformantele, schimbarile de personal si clash-ul personalitatilor n-aveau cum sa fie ocolite pentru ca asta a fost definitia sezonului 2019/2020 pentru Spurs. Sezonul a inceput cu Pochettino, cu o echipa legata de el in 5-6 ani, cu amintirea chinuitoare a unei finale pierdute de UCL. Debutul ingrozitor l-a determinat pe presedintele Daniel Levy sa faca o mutare socanta: Pochettino out, Mourinho in. 

     Ce a urmat? Accidentari pe banda rulanta, plecarea lui Danny Rose dupa discutia-conflict cu Mou, suisuri si coborasuri ca rezultate, plecarea lui Eriksen, sosirea lui Bergwijn, lockdown-ul, restartul fara spectatori, Lloris la un pas de bataie cu Son in teren si in vestiar, niciun trofeu si o clasare inafara top 4. Obiective deci ratate. 

       

     Toate lucrurile rele auzite despre Mourinho se confirma aici. Portughezul e conflictual, macar nu se ascunde in aceasta privinta, orientat cumva spre negativ - le spune foarte des jucatorilor ce n-au facut bine, si practica niste psihologie de Ev Mediu - tensiune si teroare via personalitatea sa si succesele obtinute de el pana acum. Cu alte cuvinte ori va dati pe brazda, ori ajungeti pe banca, in tribuna, la alt club. Mourinho insa are pe mana o echipa deja sudata, cu un alt ADN. Asa ca esecul vine negresit. Iar obsesia managerului vizavi de clean sheets mi se pare chiar daunatoare. Daca iei un gol, deja nu ti-ai atins obiectivul, ai ratat. Dar scopul e sa castigi meciul, nu? Nu sa contribui cu inca o caramida la consolidarea mitului managerului ale carui echipe nu iau gol.

The Romanoffs

     Nu stiu cum s-a intamplat, dar am dat play la un episod de The Romanoffs. Primul episod. Produs original Amazon. Ma gandeam eu - strict dupa titlu - ca ar vrea sa fie un rival pentru The Queen-ul lui Netflix. Nu e cazul, dar nu m-ar deranja catusi de putin asta. Daca mi-ar fi placut ce-am vazut.

     Primul episod e un cu mucii in fasole ca la carte. Pentru ca vinde o imagine idilica a Parisului, genul ala de frumusete dupa care vin japonezii care se interneaza cu depresii nasoale dupa ce vad cu ochii lor realitatea. Pentru ca merge pe niste personaje care musai sa placa, chiar si cand sunt nesuferite. E atata dulcegarie ca nu-mi mai trebuie zahar o saptamana. Dar mai ales pentru are un act 3, final, complet idiot. Telenovelele din ziua de azi sunt mai inteligent construite decat acest final de episod.


     Inteleg ca episoadele nu au legatura unul cu celalalt, dar ce incredere sa-i mai acorzi lui Romanoffs cand a inceput asa... Sigur, daca va plac dulcegariile fanteziste, go for it. Eu dau skip.

First team: Juventus, All or Nothing: Manchester City

      Pe Netflix se gasesc 6 episoade despre Juventus si parcursul echipei in sezonul 2017-2018. Ii spune First team: Juventus. Pe Amazon Prime se gasesc 8 episoade despre Manchester City in sezonul 2017-2018. Parte din seria All or Nothing.

      Le-am vazut pe amandoua si, desi sunt niste produse eminamente de marketing, mi-au placut. Pentru ca exista storytelling inauntru. Pentru ca exista personaje. Pentru ca stiu sa construiasca o miza. Italienii pun mult accent pe performantele istorice in forma continuata ale lui Juve (nu zice nimeni si de ce au fost retrogradati), pe nume ca Gigi Buffon sau Marchisio cu care alb-negrii se identifica, iar povestea capata un dramatism aparte la momentul eliminarii din Champions League pe mana lui CR7. Care CR7 a venit in vara asta la Juve! Sezonul urmator va avea deci un inceput beton.

   
      Britanicii marseaza pe povestea renasterii lui City - Kompany, singurul jucator care era in echipa cand au inceput sa curga banii arabilor povesteste ca n-aveau usa la toaleta. Yaya se retrage dupa o cariera istorica, Kun devine cel mai bun marcator din istoria clubului, iar City termina campionatul cu o performanta unica - 100 de puncte. Totusi cel mai important personaj din documentar e de departe Pep Guardiola. Dincolo de screening time alocat, managerului lui City i se ridica o mica statuie aici. Mi-a placut mult accesul, chiar daca partial, la vestiar si la sedintele tactice.

Man in the High Castle

 

     Sau despre cum m-am desumflat incet, dar sigur, de-a lungul sezonului 1. 

     Produs de Tony Scott pentru Amazon. Man in the High Castle porneste de foarte de sus pentru mine. Istorie alternativa, distopie post-WW2, o America impartita intre nemti si japonezi cu o zona neutra la mijloc unde actioneaza Rezistenta. Un teren deci cum nu se poate mai ofertant. Si un buget decent - care face ca look & feel-ul show-ului sa fie satisfacator. Ce-l strica? Centrarea pe un triunghi amoros hipertimid si lalait - pe alocuri ai senzatia unui soap oarecare cu o panza de razboi pe fundal, lipsa unor explicatii pertinente pentru niscaiva twist-uri si turn-uri importante in structura show-ului, si o incapacitate de a-si matrasi personajele aproape hilara - iarasi intreb: suntem intr-un spy/war cu mize mari si cu consecinte la fel sau... Se pare ca sau. 

     So, NO season 2 for me. Next in line, please!