Al treilea meu Nuri Bilge Ceylan, dupa Uzak si Once Upon a Time in Anatolia. Vazut in avanpremiera la Cinemateca Eforie, alaturi de o mana de spectatori cunoscatori.
Un puzzle al identitatii si devenirii masculine privite transgenerational (bunic-tata-fiu) in Turcia unde urbanul mic e lipit inca de rural. Nu durata in sine - mai mult de trei ore - a fost o problema pentru mine, ci volumul urias de dialog, uneori redundant, alteori cam preachy. Filmul functioneaza, dar il prefer pe NBC cand lasa imaginile, simbolurile si coloana sonora sa vorbeasca.
