Thessaloniki in weekend

 

     Prima oara in al doilea oras al Greciei ca marime. Am detectat la taximetristi o oarecare ciuda pe Atena si banii bagati in infrastructura din capitala. Ceva din raca oraselor-stat inca s-a pastrat si astazi? :) 

     Prins o vreme capricioasa. 2-3 dusuri pe zi, de la racoros in jos. Gazda noastra, Kostis, se jura cu cerul si cu pamantul ca asa ceva la inceput de mai nu s-a mai vazut de 70 de ani incoace. Venisem echipati, deci minim deranj. Kala, kala! 

     In centru furnicar de oameni, inghesuiala la shopping, inghesuiala in cafenele si restaurante. Poate si destui turisti, am auzit multa turca, multe limbi slave, destula romana si engleza, ici colo franceza si germana. Dar tot orasul asta pare sa fie la o masa in oras. 

     Plin de istorie. Iar in jurul ei s-a construit la P+8. Cam asta e senzatia care te incearca la fiecare a doua intersectie unde te impiedici la propriu de cate o biserica, fosta moschee, fosta biserica… si totul curge spre mare. Acolo unde Piata Aristotel, umbrelele, Alexandru cel Mare...

 

     Suvenirul meu - aceasta banda desenata mai aproape de stiinta decat de poveste din care afli care e treaba cu Antikythera, un soi de prim computer analogic:

Paxos si Antipaxos, vara lui 2025

 

     Corfu nu mi-a placut. Aglomerat, inghesuit, obositor, natura ingenuncheata de om, hiperconsumerism, mai mult, mai ieftin, mai repede, mai multi.

     In schimb Paxos si Antipaxos au fost un vis sublim. Linistea. Diminetile printre maslini. Pisicile nelipsite de la tavernele cu papa gustos. Snorkeling-ul. Flora. Inotul de la Paralia Voutoumi la Paralia Vrika. Turcoazul care iti ramane in creier. Sper ca pentru totdeauna.

Postcard: Skiathos, Grecia

 

      Acestei vederi i-a luat doua luni fara cateva zile sa ajunga din Skiathos in cutia postala din Radulescu Motru. Am asteptat-o prima luna, apoi ne-am resemnat. Le-am zis de bine grecilor.

     A fost miraculos ca a aparut si parca si mai miraculos ca n-are nicio stampila. Ca si cum a calatorit ilegal. Deh, grecii…

Insule grecesti

 

     De la Tudor, Roxana si Stefan. :)

Vedere din Corfu

 

     Primita de la Tudor si Roxana. In conditii de pandemie i-a luat aproape o luna de zile sa ajunga in cutia noastra postala. 

Atena: prima vizita

     Intro

     Leaganul civilizatiei? Ulei de masline si branza feta? O lectie de lene existentiala? Locul unde criza a lovit mai intai si mai strasnic in Europa? Ouzo? Dealuri si plaje la un loc? Plaka, Monastiraki? Arhitectura si muzee? Greve, taximetristi tepari? Vom vedea, urmeaza primul contact cu Atena.

     Primele impresii

     In mai putin de doua ore am trecut de la -5 la +8 in termometru. Grecia e aproape geografic, dar departe termic. La noi e inca zapada la final de februarie, la ei totul e deja pe verde. Troller ineficient: oras pe dealuri, inghesuiala mare, pavaj in paispe feluri, horror story.  Kiss FM la ei e Europa FM de la noi. In 30 de minute auzi Roxette, U2 si alte cateva piese cu sound optzecist. Caini vagabonzi: putini, dar grasi (deci foarte bine hraniti) si supercuminti. Metrou nou-nout (facut cu ocazia Olimpiadei 2004). Cersetorie: acordeonisti, femei in varsta in fata bisericilor, copilasi. Limba faina. Gesturi largi. Obsesie pentru telefonul mobil. La fiecare colt de strada cel putin o masuta la care poti sta la o cafea. Atitudine relaxata: greva e de la 11 la 16 si nu afecteaza metroul. Porumbeii mananca masline direct din copac, pisicile portocale. Mult albastru, nationalism la el acasa. Femei... am vazut mai frumoase pe alte meleaguri.

     Lectia de istorie

     La mama ei acasa, pe Acropole. 150 de metri deasupra orasului, esti cu un ochi pe inghesuiala cartierelor scurgandu-se pana-n mare, iar cu celalalt spre ramasitele unor temple ce dateaza de pe vremea lui Pericle. In ciuda operatiunilor de salvare a sitului declarat monument universal, locul e doar o umbra palida (dimensiunile impresioneaza si acum) a ce a fost odata. Au trecut peste el incendii, invazii, razboaie, a fost transformat in loc de rugaciune crestin si musulman, garnizoana si palat. E o lectie de istorie in miniatura pentru tot ce-a fost existenta umana, cu bune si multe rele. Extrabonus: muzeul nou de la poalele dealului arata cool. Spatiile largi, expunerea inteligenta, multa transparenta, multa lumina - totul favorizand experienta.

     Mikrolimano

     Un inotator solitar, un pantof cu toc abandonat si cateva masini in care cupluri de greci pareau ca se relaxeaza privind marea - cam asta am surprins intr-o dimineata racoroasa in excursia in golful fitos Mikrolimano. E unul din castigurile Atenei: daca vrei, ajungi sa vezi marea in jumatate de ora. Doar te sui intr-un tramvai pe care il iei din buricul orasului. Mergand multa vreme paralel cu plaja, calatoria asta cu tramvaiul e o placere in sine. La Mikrolimano se adauga yachturile ancorate in port, restaurantele cu mult peste si lectiile luate de copii pe tot felul de ambarcatiuni.