Dulcele e nelipsit din filmele lui Sean Baker. Acolo se mananca, acolo se discuta, acolo se fac afaceri, acolo apar idei, acolo se viseaza. In Los Angeles-ul lui Tangerine e vorba de Donut Time, in Texas-ul din Red Rocket e tot o gogoserie - ii zice ca sa permita tot felul de trimiteri in cheia filmului - Donut Hole. Iar in Florida Project visul copiilor e Twistee Treat.
Numarul trei la AIFF.6 pentru mine. Un Sean Baker venit sub asteptari.
E drept ca asteptarile erau inalte pentru ca Tangerine si Florida Project, ultimele doua filme ale lui Sean Baker sunt must see-uri pe lista mea. Ce am scris la vremea aceea despre ele gasiti aici si aici. Red Rocket vine cumva in reteta clasica: un univers marginal credibil, aici cu fundal cu rafinarii texane si femei cu simtul proprietatii bine dezvoltat, si de un erou care traieste la limita legalitatii vanzand iarba si incercand sa combine o pustoaica sa se apuce de filme porno. Buba e ca nu ma atasez. Nu-mi pasa. Raman mereu inafara. Nu descopar niciun personaj care sa ofere mai mult decat superficialitatea initiala. Asta e diferenta colosala fata de filmele anterioare ale lui Sean Baker pentru mine. Nu ajung nicaieri cu Red Rocket. Iar micile trimiteri la Trump, punctate ici colo cu afisele si discursurile sale electorale, s-au racit si ele intre timp.
