Summer mood

Summer 2023, between Durankulak & Balgarevo

 

     

Breaking wave

 

Bucurestiul e urat pana cand descoperi ca e frumos

 

     Intersectia Negustori cu Paleologu, iulie 2023

Camouflage completed 95%

 

     Strada Diditel, final de iulie, 2023

Beautiful bugs

 

     More bugs @ http://microsculpture.net/.

Amora

 

   A fost odata o testoasa pe nume Amora. Spre deosebire de celalte testoase Amora nu avea carapace.

     “Cum o sa te aperi? Cum o sa te protejezi?” o intrebau celelalte testoase care aveau toate carapace. Amora se ingrijorase tare de tot, dar o caracatita de adancuri ii spusese o vorba care-i ramasese in minte: “fiecare slabiciune e in acelasi timp o putere”. O putere… dar cum? Ii placuse mult acea vorba, doar ca nu stiuse exact ce inseamna asta pana-ntr-o zi…

     Intr-o zi cand Amora a descoperit ca fara carapace era mult, mult mai rapida. Si nici nu obosea ca celalte testoase. Pentru ca o carapace te protejeaza, dar atarna tare greu. Asa ca Amora castigase deja toate concursurile de testoase cand s-a hotarat: voia sa calatoreasca. Si nu, nu acolo unde o ducea curentul. Acolo ajunsesera celelalte testoase. Stia toate povestile despre acele locuri. Ea voia ajunga acolo unde nu ajunsese nicio alta testoasa.

     Asa ca Amora a pornit intr-o expeditie. Si cand s-a intors, cativa ani mai tarziu, le-a povestit tuturor cate si mai cate vazuse. Locuri si creaturi incredibile, aventuri minunate. Celelalte testoase o ascultau si se minunau. O testoasa mai mica a rugat-o sa scrie povestea calatoriei ei. Pentru ca parintii sa i-o citeasca la culcare. 

     Dintre toate intamplarile si intalnirile extraordinare, una ii era cea mai draga Amorei. Le-a povestit si celorlalte testoase ca intalnise si alte testoase fara carapace. Da, da, nu era singura fara carapace! Erau si alte testoase ca ea. Si se jucasera si se intrecusera unele cu altele. Si Amora nu mai castigase toate cursele. Dar nu se suparase. Si aveau de gand sa se viziteze unele pe altele, dar pana atunci Amora isi dorea sa se bucure ca se intorsese inapoi acasa.

(scrisa pentru Mara intr-o dimineata de iulie 2023)

Cat de tragic

 

     Cat de tragic ar fi sa avem certitudinea ca nu suntem singuri in Univers, dar sa nu putem nicicum sa ii cunoastem pe Ceilalti.

Lake Symphony

 

     Parcul Tineretului, 7:04 a.m, 27 iulie, 2023

Jessie Murph: Where Do You Go

 

     

Mama, mama, cum transmite fata asta! Mie cel putin…

Jose Naranja, jurnale de calatorie

 

     Am descoperit intr-un newsletter My Modern Met jurnalele de calatorie ale lui Jose Naranja. Am citit pe nerasuflate blogul lui, am dat like insta-ntaneu la insta-ul lui si pot spune ca am gasit in sfarsit potrivirea perfecta pentru un Moleskine. Las mai jos cateva mostre. Poate intr-o zi de Craciun o sa ma bucur de unul din jurnalele sale si fizic.

Reptiland

 

     Experienta de la Reptiland (pe Bulevardul Expozitiei, vizavi de Romexpo) poate fi descrisa scurt si cuprinzator in doua cuvinte: ca afara. Pentru varianta fara cuvinte, las mai jos cateva fotografii. Saptamanile urmatoare vor avea si un magazin de suveniruri, iar noi vom reveni peste un an sa vedem cat au crescut tovarasii cu sange rece printre care si o testoasa Carbonaria, preferata Marei.

Queen's Gambit de Tineretului

 

     Acum un an am facut aceasta fotografie. Habar n-am de ce nu am postat-o si pe blog. Poate ca e zoomata si lasa de dorit la calitate, dar e atat de faina ca mesaj si expresiva si cu carlig incat merita locul ei. 

     Parcul Tineretului, septembrie 2021

Jesus and The Terminator

     Oldies, but goldies.

Punct fix

 

Toamna

Norul

Ploaia

Asfintitul

Ninsoarea

Pescarusii

Furtuna

Rasaritul

DNF, nu DNS

 

     Pe site-ul oficial al triatlonului de la Mamaia in dreptul numelui meu zice DNS - did not start. Fals. Am luat startul, dar nu am terminat cursa. Ceea ce echivaleaza cu un DNF - did not finish. Las insa rationalizarile, aceste mecanisme defensive simpatice, deoparte si va zic pe bune cum mi-a fost. 

     Acum nu stiu cati ani am mai facut proba de inot supersprint intr-un triatlon pe langa Brasov. Daca nu ma inseala memoria proba s-a tinut atunci in lacul Codlea. La fel ca si acum nu m-am antrenat pentru inot in vreun fel. M-am dus si am inotat cei 400m. Era o dimineata de vara insorita, apa avea aproape de 20 de grade, era curata si ioc valuri. La Mamaia la inceput de octombrie conditiile au fost diferite. Inotul s-a mutat din cauza ca marea era agitata, in spume mai pe romaneste, in lacul Siutghiol. Un lucru bun pentru siguranta participantilor. Lacul insa avea temperatura de doar 14 grade. Neopren obligatoriu. Imi cumparasem unul, ce-i drept cel mai ieftin posibil, si asa m-am prezentat la start. Innorat, racoros si, cel mai nasol, vantos. Siutghiol cu niste valuri deci. Cand am intrat in apa nu mi s-a parut vreo drama, dar pana la prima baliza - 150m parcursi - am avut parte de senzatia ca neoprenul meu nu ofera cine stie ce protectie termica. Iar apa, foarte aproape de suprafata, e plina de mazga verde. Din chestiile astea doua incep sa dau mai tare, prea tare. Evident obosesc. Ma intorc pe spate - voi fi ceva mai lent, dar o sa imi reasez un pic mintea si ma odihnesc. E solutia mea pentru astfel de momente. Cateva valuri imi trec peste cap si ma obliga sa ma intorc la loc. Ok, sa o luam incet. Cotesc stanga pe dupa baliza, dar mi se pare ca dureaza foarte mult. Habar n-am cat mai parcurg, senzatia e ca sunt lent. Vad baliza urmatoare, dar mai am pana la ea, iar apoi ar urma alti 150m inapoi la tarm. Ma gandesc ca pe ultima parte ma vor ajuta valurile si mai dau cateva brate, dar apoi ridic o mana. 

     Un caiac se apropie de mine. Ma prind de el, iar tipul din caiac rade si-mi zice: mi-e mie frig aici doar uitandu-ma la tine… vine o barca si sunt tras inauntru. Ma misc in reluare sau asa ma simt. In barca mai sunt doi "pescuiti". El e relaxat, ne privim in ochi si zambim. Are un ceas cu cronometru. Deduc ca am inotat 8 minute. Atat! 8. Ea in schimb e neagra de suparare. Schimbasem cateva vorbe inainte de cursa fiind vecina mea de rastel. Acum refuza sa ma priveasca. Chestie de asteptari banuiesc.

     Din barca hop-top pe mal. Spun ca sunt ok si nu-mi vreau decat adidasii. Cineva de treaba mi-i aduce pentru ca eu nu am voie in zona de tranzit. In timp ce-mi leg sireturile pleaca o salvare cu sirena pornita. 

Happy 8

 

     Anul trecut a fost multa munca in spate, aproape anulata de pandemie. Anul acesta am facut lucrurile din foarte scurt, era dupa Paste cand m-am gandit prima oara la un repeat. Dar trebuie sa fi avut a very good karma, altfel nu se explica cum s-au potrivit toate la fix. Panoul liber in cele doua saptamani de care aveam nevoie, un prieten al unui prieten care sa execute ideea de anul acesta - dinozaur, flori, stele, totul in tonuri pastel - cu viteza luminii. 

     Tic-tac. Tic-tac. A mai trecut un an. 

Un an de Masterclass

 

     Am avut, vreme de un an, abonament la Masterclass - un loc virtual unde poti lua lectii pe diverse subiecte de la tot felul de nume grele. Imi amintesc ca primul class pe care mi l-am luat a fost Screenwriting cu Aaron Sorkin pentru ca dialogurile lui sunt de neegalat in cinematografia de azi. Si imi amintesc cum am facut oua posate cu Gordon Ramsey si cum le dadeam colegilor poze cu rezultatele mele. Au fost si cursuri pe care le-am gasit complet lipsite de valoare - Natalie Portman imi explica senin sa dedic minim un an si jumatate ca sa invat sa cant la pian daca trebuie sa interpretez un personaj care canta la pian... Bre, Natalie, cine isi permite luxul asta? Si am descoperit cat conteaza personalitatea celui care tine class-ul. De exemplu Bob Iger si al sau Business Strategy and Leadership a fost plat, plin de idei de bun simt livrate absolut sforaitor. In schimb Hans Zimmer, desi nu am nici in clin, nici in maneca cu muzica, m-a cucerit iremediabil cu felul sau de a fi si cu povestile lui. 

     Fara sa am pretentia sa fi trecut prin mai mult de 1/5 din cursurile oferite in total si cu doza personala de subiectivism, iata top 3 class-uri pe care am avut placere sa le parcurg:

#3

David Carson, Graphic Design

Personalitate laid back, un fel de Hawaii uman, David Carson repeta mantric - nu folosi grid-ul, este moartea creativitatii! Ceea ce mi-a adus aminte de Hundertwasser si parerea sa la fel de radicala despre linia dreapta. Dincolo de fascinatia mea pentru tot ce tine de design, class-ul a avut exemple care sa ma faca sa gandesc, exercitii pe cat de simple, pe atat de provocatoare si o doza neasteptata de autocunoastere. 

#2

Chris Voss - The Art of Negotiation

Chris Voss arata ca o hiena. E slabanog si cand zambeste isi scrasneste dintii. Are un timbru vocal care te ingheata si o experienta uriasa in negocieri din vremurile in care lucra pentru FBI. Class-ul lui mi-a placut asa mult incat mi-am comandat o carte si l-am recomandat in stanga si-n dreapta.

#1

Dan Brown - Writing Thrillers

Nu i-am citit niciunul dintre romanele bestseller, nu ma dau in vant dupa genul de literatura pe care o scrie, iar ca prezenta e prea cuminte, dar class-ul oferit m-a surprins placut si cucerit complet. Am parcurs mai multe class-uri ale unor scriitori sau scenaristi, niciunul nu mi s-a parut la nivelul acestuia. E foarte bine structurat, clar precum cristalul, face tot sensul din lume, e simplu de inteles si aplicat/replicat. Dan Brown isi devoaleaza, fara prea multe retineri din cate mi-am putut eu da seama, reteta de succes. 

    

Red Ford, not (Robert) Redford

 

     Mustang, Parada Automobilelor Retro, primavara 2021

Old Balcony

 

20/03/2021, Tineretului

Sunset puddle

 19/03/2021, Parcul Tineretului