La Sacele

 

     Zis si Seychelles din frustrarea mea de a nu calatori prea departe. Zis si Sicilia pentru cat de pestrita este lumea care traieste la o aruncatura de bat de Brasov. Am luat o cazare de pe airbnb care bifa cateva lucruri importante pentru noi: pets allowed pentru ca pe Bila aka Zog nu aveam in grija cui sa-l lasam, doua dormitoare si doua bai plus spatiu generos la interior - asa e cand te inghesui in 50m2 acasa la tine, cand pleci vrei sa te lafai - si o curte pe masura cu niscaiva acareturi. 

     Stiind traficul de pe Valea Prahovei, soferita a ales varianta DN1a prin Cheia. Am ajuns la destinatie asa de ametiti de la atatea ace de par incat la intoarcere am luat-o cuminte, prin statiuni, pregatiti sa induram orice ne rezerva soarta. Fiindca ne-am pus in miscare devreme, a fost ok. Pe contrasens am vazut insa kilometri intregi de masini stand pe loc intr-o zi oarecare, din mijlocul saptamanii. O vreme n-o sa mai calcam pe aici, apoi o sa uitam si o sa revenim... 

     Am luat o tranta zdravana la patinoarul in aer liber Olimpia din Brasov. Mi-a venit de hac un pusti un pic mai scund ca Mara care s-a ambitionat sa accelereze de fiecare data cand am facut-o si eu. Inca imi tratez vanataile, in rest sunt bine mersi. Iar in cele fix 10 minute pana sa ajungem unde lasesem masina parcata, pe strada Castelului, pornind de la numarul 82 si ajungand pana la 146, m-am invrednicit de cateva poze care m-au facut sa ma-ntreb daca Brasovul e fotogenic tare sau eu n-am mai plecat suficient de acasa in ultimul an si ceva... 

     M-am dat cu bobul roz (stiti al cui dupa culoare) in fata telescaunului abandonat de la Bunloc. Inteleg ca vara dealul asta e folosit ca loc de lansare de parapantisti. Acum era pustiu. Ne-am bulgarit cu Ama si Bogdan, si ei isi faceau vacanta la Brasov, asa ne-am putut intalni si la patinoar, si la bulgareala. Si am facut poze dinozaurilor de la Dino Parc. Pentru ca marimea conteaza seismosaurus a fost cel mai de interes pentru mine. Mara in schimb i-ar fi calarit pe toti. Si am aflat si in ce conditii ar sta oricand si oricat la poze: sa fie un dinozaur prin preajma. Ne-am plimbat mascati prin centrul Brasovului cu Anca, ocazie ca sa mai incerc cateva poze, de data asta pe noapte. 

     Mishu a fost incantata ca domnul la care stateam ne-a livrat inainte de plecare mancare (oua, lactate, carne) cat sa umplem frigiderul de acasa. Si clar tuturor ne-a fost bine in vacanta pentru ca am primit comanda sa ma ocup de urmatoarea. Asta pana scapam de pandemie, ca dupa aia... direct in Mauritius plecam. Gluma! Sau nu.

Un pic de Brasov

     Sau varianta cu cifre: 27 de ore si 32 de minute la Brasov. A treia zi de Craciun (exista asta?) ne-am trezit de voie, am pus fiecare cate un ghiozdan in spate si ne-am suit in masina. Cu care ne-am dus fix... pana la Gara de Nord. De unde am luat un tren privat (daca ar fi avut si geamurile spalate ar fi fost cu adevarat magic) catre Brasov. Punctual, doua ore si jumatate mai tarziu, deci mai repede decat daca am fi ramas in masina, cumparam bilete pentru autobuzul 51. Cel care avea sa ne duca pana la Biserica Neagra.

    Inainte sa ne luam cazarea din Piata Sfatului - daca tot stam o singura noapte, boieri sa fim! - ne-am oprit la Vino e sapori pentru un pranz italienesc. Local mititel, dichisit si putin populat. Mancarea a venit repede si toata lumea a fost thumb up in privinta alegerilor facute. Am lasat in urma noastra un turist japonez solitar care cu o mana tinea mobilul si cu cealalta aparatul foto in timp ce mancarea i se racea in farfurie. N-am facut prea multi pasi si am ajuns in mansarda noastra de vis. Mai mult spatiu decat la noi acasa, decoratiuni de sezon simpatice, iar de la fereastra vedeam mare parte din Piata Sfatului unde era targul de Craciun.

     Unde la lasarea intunericului am ajuns negresit. Mara s-a dat in carusel si trenulet. Facut poza, poza pusa pe magnet, magnet pus pe frigider amintire. O fetita facea playback, dar Mara a aplaudat-o frenetic. Nu m-a lasat inima sa-i spun ca e playback. Ne-am plimbat printre casute si am declarat-o castigatoare pe cea cu globuri, jucarii si tichii din fetru viu colorat. Targul e mult mai mic si mai modest decat cel de la Sibiu. A aparut Anca si am baut cu totii un vin fiert. Si ne-am plimbat cu Mara incantata de balonul ei cu beculete colorate branduit cu Pocoyo. Castane si fotografii pentru mine.

     A doua zi dimineata lenea a fost totala si intentionata. Afara ningea ca si cum cineva freca doua bucati de polistiren expandat. Acoperisurile au capatat look ideal de poze. A fost si ceata, a fost si vant, dar pana la 11 cand am iesit noi pe usa se linistise treaba.

     Am facut cel mai mic om de zapada imaginabil si ne-am razboit cu bulgari in timp ce am urcat la telecabina. Apoi telecabina ne-a urcat pe Tampa. De sus de tot Mara a tras o concluzie opusa asteptarilor mele - tati, e mic Brasovul asta! Ne-am dat jos de pe Tampa si am vrut sa ne testam claustrofobia pe Strada Sforii. Bine branduita, semnalizata si vopsita, este una dintre cele mai stramte strazi din Europa. Si de acolo la pas catre Trattorian pentru pranz. Tot italienesc ca sa fie toata lumea ubermultumita. Ghiftuiti bine, ne-am recuperat rucsacii si am pornit catre casa - taxi, tren, Viespea Verde.