Torre, focaccia i Tyrr

 

     Cea mai recenta vacanta ratata a fost dureroasa. Aveam bilete de Serenissima in decembrie, dar niste muci ai Marei care au virat in otita ne-au tinut pe loc. Din scurt, pentru ca tot la ea a aparut o vineri libera de la scoala, ne-am orientat catre un weekend la Pisa. Consolare tot in regim italian deci. 

     Ryanair-ul primeste iarasi un thumb up, s-a miscat punctual si frumos. Aeroportul din Pisa e la 10 minute de centru, chestie numai buna cand aterizezi dupa opt seara. Vremea a fost si ea de treaba, oferindu-ne o fereastra fara niciun strop de ploaie, fara vant, iar in termometru intre 6 si 14 Celsius. 

     Pentru Mara atractia numarul 1 a fost Turnul Inclinat. L-am inconjurat, l-am urcat simtind cum ne trage cand intr-o parte, cand in alta, l-am pozat si pe zi, si pe noapte. Am bifat si Catedrala din Piazza dei Miracoli, un soi de doua catedrale puse una peste alta dupa mintea mea, precursor al bigger is better-ului, am prins un miting al catorva iranieni care protestau impotriva regimului de acasa… 

     Am traversat orasul vechi de sus in jos si de la dreapta la stanga cum te uiti pe harta. Pisa e un oras pe care il vezi lejer la pas. Am pozat pietele aratoase, vicolo-urile intime si detaliile alea marunte care fac Italia 100% instagramabila. Am mancat o focaccia divina, paste fresca la fel de la we love pasta (am postat despre asta aici). In schimb gelato… o dezamagire. Rufus, recomandat de Silvie, inchis. De’ Coltelli, inchis. Bottega del gelato, ok, in sfarsit ceva deschis, dar putine gusturi in oferta si nimic sa ne dea pe spate. Adevarul e ca astazi Bucurestiul e peste Pisa in materie de gelato! Ne-am repliat rapid si cu succes pe alte deserturi reusite: cannolo si cantucini, favoritele mele.

     A doua zi Mara a ales sa mergem la Marina di Pisa. Cealalta optiune era Lucca. Dar marea, indiferent de sezon, bate tot pentru ea. Asadar, luat autobuzul 10 care ne-a dus paralel cu Arno-ul si trecand pe langa sutele de barci trase pe uscat pana la Tireniana. Spalat creierii in zgomot de valuri si nuante de albastru. Vazut o bunicuta hranind pescarusii, cateva pisici umbland haihui si multi caini plimbati de stapani. De stiut ca Pisa cu totul e un oras very dog friendly. 

     Am ajuns si la muralul Tutto mondo semnat Keith Haring, nu am scapat fara achizitia unui suvenir snow globe cu Turnul din Pisa inauntru, am pus o vedere pentru Tudor, Roxana si Stefan, ne-am luat la revedere de la via Santa Maria care ne-a fost gazda buna minus masina care face curatenie in fiecare dimineata la sapte, inclusiv duminica, si ne-am intors in S4… unde traim, muncim si iubim.

Preview la Pisa, 2023: we love pasta

 

     Astazi, in vacanta la Pisa, am gasit locul acela unde poti sa mananci simplu si autentic, rapid si traditional. Ii spune (cam international) we love pasta, e fix intr-un capat/colt al zonei turistice, serveste o duzina de feluri de paste, iar gatitul incepe la 11 si se termina la 15. Si totul se intampla in fata ta. Plin de italieni tineri, semn ca am servit o masa fix ca localnicii.

PisAmo: jurnal in trei din Pisa

     De bine: Italia e practic doua strazi mai incolo si conexiuni gasesti cu carul. Asta inseamna ca ajungi repede - intre 1h 30min si 2h 30min - si poti sa te uiti atent la ora de plecare/sosire ca sa fie lin si linistit, nu galagios si haotic. Vorbesc aici de preferintele numarului nostru 3. Tot de bine: clima ramane aceeasi. La fel si bucataria. Asta inseamna ca primavara e deja stapana absoluta la jumatatea lui aprilie si ca legumele si fructele sunt proaspete si coapte. 

     De rau: stilul guraliv si petrecaret al localnicilor nu mai e la fel de bine primit. Cand la patru dimineata se porneste cate un concert al fericirii - indiferent ca e vineri sau duminica (fapt care ma face sa cred ca productivitatea de luni e mult diminuata...) Treaba n-ar fi grava daca 'talienii nu ar tine la ferestrele lor traditionale. Cert e ca fara dopuri de urechi nu scapa nimeni netrezit. Si mai exista si concertul de la ora 5 a.m si cel de la 6 a.m. Ce-i drept de la 7 pana la 10 se face o liniste prima. 

     De rau: leeeentoarea. In doi e dolce far niente si iti merge la suflet. In trei devine che cazzo. La supermarket casierul e un tip la 50 de ani care nu poate sa scaneze produse in timp ce socializeaza, asa ca prefera sa socializeze. Chit ca are o coada de vreo zece oameni veniti de la o alta coada unde aparatul de scanat s-a defectat. O coada al carei cap a devenit coada. Face vreun sens? Eu eram in cap si am ajuns in coada, asta incerc sa spun! Va imaginati in Germania asa ceva? 

     De rau si de bine: aglomeratie tipica, genul acela cu oameni, scutere, bici si masini care trec dupa cum le taie capul. Nimeni nu respecta aparent nicio regula, dar tot reusesc intr-un echilibru de-a dreptul comic sa isi vada de drum. Nu tocmai pe gustul parental, dar in acelasi timp cu oameni dotati cu o amabilitate autentica, nu una fabricata dintr-un zambet fals.

     Italia rimeaza cu inghetata si Pisa nu face exceptie. Dupa spusele internautilor - loco si vizitatori - cele mai bune doua gelaterii din oras sunt Bottega del gelato si D'Coltelli. Situate la o aruncatura de bat una de alta, in zona Piazza Garibaldi, ele au devenit tinta noastra preferata dupa gazonul de langa turnul inclinat. Dupa 3 zile si destule cupe cat sa sature un unicorn am ajuns la cateva concluzii. 

     Cele doua localuri au fost botezate imediat - bodega si decolteul. Pentru usurinta exprimarii. Gen: mergem la bodega? sau Hai la decolteu!

     Gelateriile sunt niste locuri populare, ca sa nu zic aglomerate.  Bodega e avantajata - fiind chiar in piata, coada serpuieste linistit. In rush hour-ul gelatei sunt si 30 de oameni in asteptare, dar bine aerisiti. Turisti si nativi parte in parte. Decolteul e situat la strada si lumea se contorsioneaza zdravan ca sa lase un minim spatiu si trecatorilor. In rush hour numeri 15 oameni. Majoritatea de-ai casei. 

     In ciuda senzatiei ca e tot timpul cineva la coada, exista doua momente cand la gelaterie e liber. 15:30 si 19:00. La 15:30 esti intre valuri - cel de dupa masa de pranz si cel de dupa-amiaza. 19:00 e prea inaintea cinei. Pricing: @bodega cupa=1 euro. @decolteu cupa=2 euro. Si intrebarea intrebarilor: unde e mai buna? Verdict dat in unanimitate (3 voturi din 3): la bodega.

     Speciala de goodbye dubla: glicina si numarul 3 in actiune.