sâmbătă, 16 iulie 2022

Winning Time: The Rise of the Lakers Dynasty

 

     Acum doi ani toti eram innebuniti dupa MJ si Last Dance. Intre timp unii s-au apucat de sah dupa Queen’s Gambit, iar pe drepturile de formula 1 se arunca cu mult mai multi bani dupa succesul la public al lui Drive to Survive. In hora sportiva nu avea cum sa nu intre si HBO. N-avea cum s-o faca altfel decat alaturi de unul din cele mai populare branduri din lume - Los Angeles Lakers


     Primul sezon al serialului acopera preluarea echipei de dr. Buss si viziunea lui showtime, draftul in care Lakers au castigat dreptul de a-l selecta pe Earvin, devenit Magic, Johnson, complicatiile cu antrenorul - West, McKinney, Westhead si Riley, primul titlu Magic+Kareem si un pic de family stories cu Jeanie, actuala patroana a Lakers si singura care iese cu un portret icoana din tot acest sezon. Ce intamplare intamplatoare, nu? In schimb inteleg ca Jerry West s-a simtit ofensat de cat de departe au dus scenaristii si producatorii personajul sau...



     N-am trait vremurile, dar disclaimer-ul de la finalul episoadelor spune tot. Nu suntem intr-un documentar, suntem intr-o fictiune pornind de la niste fapte reale. Full stop. Nu cautati in el adevarul, bucurati-va de show. Si luat asa, mie Winning Time mi-a placut. In trei zile am terminat cele zece episoade. De la cum e filmat si editat - merita o atentie deosebita si producatorii si-au asumat niste riscuri, la castingul care le-a iesit de sus pana jos, la mix-ul permanent intre baschet si personal, intre drama si comedie care te tine acolo. Teoretic ce urmeaza o sa fie si mai bun. Rivalitatea cu Larry Bird aici e abia la inceput. Si, apropo, daca Jerry West s-a ofticat, oare cum se simte Larry Bird? 

  
SHARE:

duminică, 21 februarie 2021

Fake Famous

      

     Cum scrollam prin social media, am dat de oameni care vazusera Fake Famous si-l recomandau. Acum ca l-am vazut, pot spune ca e o introducere buna pentru cei care n-au auzit pana acum de boti cumparati pe post de followers, de pachete de like-uri si comment-uri tot contra cost si de cum se construieste, pas cu pas, un influencer. De la capacul de toaleta de 12 dolari pe post de hublou si pana la vacantele all inclusive. Se gaseste pe HBOGo.



     Nu lasati inundatia de roz de pe afis sa va pacaleasca. Fake Famous are destule de oferit. Pentru mine a fost interesant sa vad cum din trei oameni selectati pentru acest experiment, deci teoretic cu potential de reusita, doar unul (e vorba de Dominique) a ajuns propriu-zis acolo. Pentru ca drumul de parcurs nu e deloc usor si nu toti suntem facuti pentru asa ceva. Welcome to the circus!




SHARE:

miercuri, 11 decembrie 2019

Umbre 3


     Relache si compania in alte 7 episoade. Emilian match-uit in nebunia sa de Nicu spaniolu'. Chestie care balanseaza al naibii de frumos. In rest suntem in reteta obisnuita: dialoguri bestiale, grija la detalii vizuale, un ritm un pic sub ce-as vrea... Si un final care m-a dus cu gandul la Breaking Bad. Nu pentru ca Relu n-ar fi fost bad din primul minut al primului sezon, ci pentru ca... he is really breaking it.



   
SHARE:

marți, 29 ianuarie 2019

Bad Banks

   
     Incurcate sunt caile distributiei de continut... Bad Banks e o mini-serie nemteasca ce se gaseste pe Hulu in State, pe Netflix in Germania si pe HBOGO in Romania.


      6 episoade de o ora in lumea bancilor, mai exact fondurile lor de investitii cu apetit sporit la risc din Europa zilelor noastre. Cu un accent misto pus pe caracterele care populeaza aceasta lume. Suntem intr-o zona in care viciile se acutizeaza, loialitatile se nasc si dureaza atata vreme cat exista secrete murdare, iar vinovatii platesc rareori pentru nasolelile pe care le lasa in urma. Unul din personaje pare modelat dupa Christine Lagarde.


       Va veni si un sezon 2. Habar n-am unde si cand, dar va veni.

SHARE:

duminică, 25 noiembrie 2018

Hackerville


     Pentru mine intra la categoria afara-i vopsit gardu', inauntru-i leopardu'.


     HBO face niste campanii ok de promovare. Cea pentru Hackerville nu a facut exceptie. Nu ma mir nici ca cei care au vazut in avans produsul au iesit cu pareri neutru-pozitive. Deh, te cheama oamenii, iti dau si niste freebies si ce sa zici... lauzi cat de bine da Timisoara ca locatie de filmare. Din pacate adevarul, destul de trist avand in vedere cat de putin se produce la noi si ce asteptari ai putea avea de la un brand precum HBO, e ca Hackerville e un serial modest. Din secventa de debut cu servere clipind colorat ca un pom de Craciun e destul de clar cam cat poate si ce vrea serialul sa ne arate dintr-o lume care altfel ar fi fost cu adevarat ofertanta. Asta a e o dezamagire importanta, dar nu si singura. Povestea cu totul e prost gandita, prost asezata. Se intampla lent si personajele raman mult timp golase. Emotie transmisa ZERO. Cateva interpretari sunt de lemn. Eu n-am reusit sa trec de primele 2 episoade. Nici macar cliffhanger-ul episodului 2 nu l-am inteles. E ca si cum scenaristii se chinuie sa nu spuna nimic cat mai mult timp...


   
     Astept deci Umbre 3 despre care HBO inca nu a binevoit sa comunice cate episoade va avea...


SHARE:

joi, 5 iulie 2018

Gomorra: sezoanele 1 si 2 (v. Suburra)


     Dupa ce am vazut Suburra - despre care am scris aici - am ajuns la Gomorra de pe HBO. Si senzatia pe care o traiesc, sunt fix la jumatatea sezonului 2, e ca aceasta e o serie definitorie. Scrisa si executata fara retineri, o cronica a razboaielor si scurtelor vremuri de pace din zona Napoli-ului de azi inspirata de scrierile lui Roberto Saviano. Tipul ala care de ani de zile traieste sub protectia politiei 24 din 24, 7 din 7.


     Suburra era 100% Roma, Gomorra e 100% Napoli. Suburra e despre bella Roma, despre monumente si cladiri incarcate de istorie la fiecare intoarcere a camerei de filmat, nu e doar un fundal, e o prezenta de sine statatoare a orasului. E despre istorie si grandoare si totul, personajele, povestea sunt imbibate de spiritul orasului. Locatia e determinanta in aceeasi masura si pentru Gomorra. Doar ca aici e vorba de blocurile alea uriase si iconice din Scampia, despre o permanenta senzatie de neterminat, de abandon arhitectural, de tone de grafitti care-si impart teritoriul intr-un mod bizar cu Fecioarele Maria si candelele aprinse. In Suburra se vorbeste italiana de manual, in Gomorra se aude napoletana in dialogurile dintre personaje si pe coloana sonora. Napoletana e mai aspra, cuvintele sunt prescurtate, sunt multi de "u" care adauga duritate si greutate. Cea mai la indemana si utila comparatie in acest sens e sa punem fata in fata piesele centrale de pe coloanele sonore: amandoua sunt rap, doar ca Suburra cauta si aici sa aduca o alta clasa, in vreme ce Gomorra e golaneala si basta. 




   
      In Suburra e multa teorie. Se fac si se desfac aliante, se negociaza mult in jurul unor interese majore. Suburra e despre jocuri de putere. Banii murdari din sud cumpara o capitala decazuta, pradata de tot felul de musafiri nepoftiti.  Statul are insa o prezenta care inca intimideaza, asa ca armele sunt folosite rar si punctual. Gomorra e despre practica. Se trage la foc automat, atentatele si executiile sunt la ordinea zilei, politia si procuratura sunt impotente, nu exista aliante - exista doar foame, singura legatura care-i uneste pe oameni e sangele.

     Suburra e despre o noua generatie. Isi dau mana un baiat de politist, un baiat de mafiot conectat la ce se intampla in sud si un pui de tigan. Si serialul e povestea devenirii lor. Gomorra e o cronica aparent nesfarsita in care mafiotii care cad sunt inlocuiti imediat de altii. Exista si aici o generatie noua, cu trasaturi specifice, dar serialul transmite un mesaj evident: in lumea asta te ridici greu si nu rezisti mult.


     

SHARE:

vineri, 4 noiembrie 2016

The Night Of

 

     O privire 360 asupra sistemului de justie american undeva post 9/11: politisti, detectivi, avocati, procurori, procese, inchisori. 


     Teme cu greutate, facut fara sa devina apasator. Scris bine, filmat fain, beneficiul unor minute extra investite pentru a simti emotia personajelor. Iar Turturro, care l-a inlocuit pe De Niro care l-a inlocuit pe Gandolfini, este bestial. O metafora perfecta pentru un sistem bolnavicios, dar care din cand in cand, printr-un reflex aproape uitat, isi aduce aminte de valorile in slujba carora ar trebui sa lucreze. 


      Vreo hiba? Da, gestul Chandrei de carausa. Cumva gratuit in ecuatia puscariei si imposibil de acceptat pentru personaj si felul cum a fost el construit in mini-serie.

SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig