Un balci xxl
made in Germany - cam asa as rezuma experienta Oktoberfestului la care am ajuns pentru prima oara in viata mea in anul de gratie 2019.
Pornit ca o celebrare a unei nunti regale la 1810 si neintrerupt de atunci decat de 11 ori din motive intemeiate (gen razboaie sau epidemii), festivalul are loc pe o suprafata uriasa, gazduieste milioane de vizitatori si e organizat brici. Mirosurile de wursti alterneaza neincetat cu migdalele caramelizate, iar turistii care fac poze se amesteca cu localnicii care-si poarta costumele traditionale. Care costume, apropo, arata demential!
In
corturile cladirile special amenajate, mii de oameni isi freaca coatele unii de altii si dau pe gat bere dupa bere. Printre beri, se si mananca. Sarat ca sa intre mai multa bere! Iar zumzetul continuu, de care-ti dai seama doar cand ai iesit de acolo, e intrerupt cand si cand de aplauze ritmate si furtunoase cand cineva se cocoata mai sus si da toata berea pe gat.
Oktoberfest-ul mai inseamna si un parc de distractii. Cu de toate - tras cu tirul, dat cu ciocanul, rollercoastere, masinute care sa ciocnesc si orice va mai trece prin cap. Eu cu berea nu-s asa prieten, am baut cat sa respect locul si momentul, dar de dat cu rotile in sus ma dau oricand. Asa ca le-am testat pe cele mai indraznete - si... am tras doua conculzii: pe masura ce imbatranim devenim mai fricosi si, surprinzator, mai toti cei care lucrau la tiribombe erau romani. Si cand zic mai toti, vreau sa zic toti!
