Iocan: anul 2, numarul 5

     Favoritele mele din volum: Seherezada din pusta de Ion Plesa si Jenny sau balada preafrumoasei contopiste de Mircea Nedelciu. Ambele sunt bucatele din istorii de viata. Prima de undeva de dupa al doilea razboi mondial, a doua, rimata, din vremea tovarasilor. Un deliciu.

     Iar Carlo de Alexandra Niculescu e o povestire care se petrece la Sulmona, pe unde am ajuns si despre care am scris aici.

Iocan: anul 2, numarul 4

     Lectura mea preferata in metroul bucurestean. Mi-au placut tare mult: In ape negre de Mariana Enriquez si Invizibil de Nicoleta Baciu. Prima scriitura e de thriller cu niste nuante de ocultism si horror cu radacini ecologice si/sau morale ce se petrece in perferia Buenos Aires-ului. O combinatie fascinanta si vizuala care m-a tinut cu sufletul la gura.A doua e despre cum e cand ajungi un batran si doar atat. Poate nu suna nici stie cum la prima vedere, dar m-au incercat pe rand uimirea, tristetea si intelegerea. Transpunerea in cotidian a mecanismului invizibilitatii si toate alegerile facute de autoare, inclusiv cea de la final, mi s-au parut perfect cantarite si echilibrate.

     O mentiune speciala si pentru Scurtmetraj premiat la Cannes scris de Bogdan Cosa. Are un personaj minutios si natural scos in relief si cateva momente sunt atat de autentice incat am avut flashbackuri din propria-mi copilarie.

Iocan, anul 2, numarul 4, editura Vellant, 2017

Iocan anul 1/numarul 2

     Revista de proza scurta Iocan e lectura mea preferata de la metrou. Fix o asteptare si trei statii de mers pentru o povestire. In fiecare zi un alt univers, alte personaje si un alt stil. Uneori nuca in perete, alteori delicatesa.

Creme de la creme din acest volum pentru mine: povestirea Ancai Vieru - Porti, usi, ferestre (si o discutie despre pepeni). Mi-a placut asa tare intimitatea si naturaletea prozei incat mi-am comandat un volum de povestiri al ei aparut la Polirom - Felii de lamaie. Tot pentru metrou.