Vineri, 11:40 a.m, IMAX, am prins un loc chinuit in marginea randului 3. Pentru ca… surpriza numarul unu sala plina ochi. Si surpriza numarul doi medie de varsta sub 30 de ani. Sunt nolanist cu state vechi deci nu puteam lipsi de la Oppenheimer.
Biopic de 180 de minute in cap din care cel mai bine iese… Einstein. Construit destept, cast bun de tot, pe alocuri parca auzeam dialoguri sorkiene, mesaje inaltatoare care nici ca vor conta vreodata. Cel mai bun film al lui Nolan? Nu si pentru mine. Cel mai bun film al anului? Sper ca nu.
In sfarsit l-am vazut. A fost singurul film pentru care am vrut cu disperare sa ajung la cinema in pandemie. Apropo, Nolan s-a cam suparat pe Warner ca a dat drumul filmului in online si e probabil sa -si mute taraba creativa. Eu unul m-am bucurat, l-am vazut pe Tenet pe Rakuten TV, serviciu despre care habar n-aveam ca exista in Ro. Nu l-am vazut promovat nicaieri. Conditii: 13ron pentru 48 de ore, avail in HD. Cum e Tenet? Nolan pur sange.
Daca v-ati scarpinat in cap dupa el, e ok (gasiti pe net o gramada de articole care explica pas cu pas ce si cum). Asa sunt filmele lui Nolan cand le face dupa gustul si mintea lui. Joaca lui favorita e cu timpul. Tenet nu face exceptie. Eu am pickuit destul de bine clue-urile - daca vad o gaura intr-o fereastra, una care nu pare la locul ei, mi-e clara treaba... Dupa Inception de exemplu, am fost mind blown. Acum am mers cat de cat cu povestea, anticipand-o destul de bine. Pe alocuri muzica mi s-a parut exagerat de sus, dar avantajul vizionarii acasa e ca poti regla lucrurile. Nici partile filmate "pe dos" nu mi se par foarte ofertante cinematografic. Iarasi compar cu Inception pe care l-am gasit mai spectaculos vizual. Nu simti insa cand trec peste doua ore de film cu Tenet, Nolan stie sa iti ofere o experienta intreaga, te provoaca mental tot timpul.
Am mers in noapte la imax sa vad Dunkirk-ul. Coada mare la crantanele si cico, semn ca publicul a venit la o relaxare... pe fundal de WW2. Patru minute trecute din film si incep sa suiere gloantele. Si cum suiera in imax! Ma fac mic in scaun si pe ecranul urias, peste pelicula filmata de Nolan, mi se suprapune o imagine a bunicului meu.
Dunkirk e o ciudatenie pentru mine. Un film parca prea scurt - are 106 minute cu tot cu generic. Prea scurt pentru Nolan, prea scurt pentru un film de razboi (stiu, stiu, o sa-mi ziceti ca Nolan a zis ca nu e un film de razboi), prea scurt pentru trei planuri care trebuie sa se aseze si sa se intersecteze pentru a-ti oferi imaginea a ceea ce a reprezentat momentul Dunkirk. Despre care atunci cand am citit in Last Lion (biografia lui Churchill) m-a facut sa lacrimez si sa deschid repede un documentar. Nolan nu face insa un film mare, ceea ce e corect, nu vrea sa-ti arate salvarea miraculoasa a 300.000 de oameni. Se concentreaza pe o mostra mica, dar semnificativa de destine, sta pe micro. Micro-ul iti da emotia. Macro-ul ti-l imaginezi tu multiplicand ce vezi pe ecran cu 100, 1000.
Problema e ca pe mine filmul nu m-a emotionat. E o experienta senzoriala dintre cele mai puternice. Fara sa fie 3d, simti ca esti acolo. Si e brutal, fara sa fie insa teribil de sangeros sau sa staruiasca excesiv pe imaginea mortii. Ceea ce e deopotriva destept si corect. Cand esti viu, incerci sa ramai asa. Restul e o trauma pe care o vei simti mai tarziu. Si da, filmarile si sunetul sunt bestiale. Dar inghesuind batalia pe apa, uscat si aer intr-un timp atat de scurt - Dunkirk nu mi-a creat atasament fata de eroi. Apropo, cu exceptia unui cadru de final si acela neclar, nu se vede in tot filmul picior de soldat german, urma de uniforma a Reich-ului purtata. Masinaria germana de razboi e necrutatoare - gloante, bombe, torpile. Dar e cu adevarat demonica pentru ca nu capata nicaieri chip. E o alegere evident deliberata, cu beneficiile ei pentru intelectul spectatorului, dar care nu ajuta emotional spectatorul.
L-am asteptat mult, merita vazut, senzorial si intelectual e top, dar emotional nu m-a atins.
