Al doilea film al echipei lui Mircea Bravo e... un mare pas inainte din toate punctele de vedere. E drept ca punctul de plecare, ma refer la Mirciulica, primul film al echipei, a fost ceva de neprivit. Dar in Nunta pe bani, evolutia se simte peste tot - poveste, filmare, actorie. Iar imaginile din viitorul film al echipei arata si mai bine.
Filme cu nunti s-au mai vazut. Unii au facut o Nunta muta, mai recent au fost chiar Nunti, botezuri si inmormantari, dar aici avem adevarul si durerea din spatele afacerii (cat bagi, cat scoti) si industriei nuntilor. Si Nunta pe bani puncteaza la fix. De unde si motto-ul meu in viata: I don't do weddings. Restul e asa si asa: clash-ul cultural dintre cele doua familii (tarani cu stare v. oraseni cu aere intelectuale) e cliseu, iar personalitatea eroului care pe masura ce vrea sa se scoata din rahat, se ingroapa mai adanc in el parca mergea impinsa un pic mai mult.
Mi-au mai placut interpretarea Alexandrei Spatarelu si faptul ca filmul e curat pe limbaj. Poanta cu numele ei de familie e maximul pe care-l veti auzi si ea se rostogoleste foarte frumos in poveste. Apropo, integrarea unor branduri e facuta cu toporul, dar putine filme romanesti reusesc la acest capitol. Asta insa e deja alta discutie.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu