Ce am vazut la TIFF16

     Neruda 
     Din Chile. Sala aproape plina la mall. Mai destept decat as fi crezut. Elementul biografic se amesteca cu cel suprarealist. Chestie care se potriveste manusa pe personalitatea celui pentru care a fost croit filmul si care permite joaca cu teme dincolo de acesta. Toata lumea isi ia o sapuneala sanatoasa - pulimea, artistii, burghezia, fascistii, comunistii. Singurii care scapa sunt Muntii Anzi. Filmarile arata grozav, iar roluri principale stau perfect pe Gnecco si Garcia Bernal. All in all, Neruda e surprizator si iti deschide apetitul.

     Prevenge 
     Din UK. Un sfert din locurile salii de la mall sunt ocupate. Prevenge e simplu, dar eficient. Intre o recoltare de sange si o ecografie, eroina filmului are o lista personala de pe care curata bucata cu bucata intr-un amestec de sange si umor negru. Fara vreo pretentie, dar palatabil.

     (M)uchenik 
     Din Rusia. La Casa Studentilor. Recuperez o datorie mai veche - mi-am dorit sa-l vad atunci cand a intrat in cinematografe la noi. Si filmul e the shit. Un adolescent o da pe Vechiul Testament si nimeni nu gaseste ac de cojocul lui. Maica-sa si-ar dori un labagiu oarecare, directoarea e dispusa sa-i inghita pretentiile legate de costumul de baie obligatoriu dintr-o bucata doar ca sa fie liniste in institutie, colegilor le inspira teama, preotul se vede atacat pentru cat de pacatoasa e institutia pe care o reprezinta. E un portret nefardat al societatii si mentalitatilor ruse, credeti-ma ca nu suntem departe de ei, dar si o analiza cu valabilitate universala despre intalnirea fenomenului religios fervent cu o lume care pur si simplu nu este echipata sa-i faca fata. Multe de discutat si rumegat dupa ce-l vezi.

     Houston, We Have a Problem 
     Un fiction/docu sloven la mall de la 17:00. Nu-l aveam pe lista, dar compensez pentru titlul de la 22:15 pe care-l sacrific ca sa vad meciul 2 din finala NBA la 3 a.m. Houston We Have a Problem este o imbinare de adevaruri istorice despre relatiile americano-iugoslave pe care se aseaza tot felul de fabricatii extrem de credibile si care ofera un tablou cauza-efect cu actori bine conturati. De ce crede mintea umana? Pentru ca functioneaza intru simplificare, intru alb/negru. Vorbim deci de un exercitiu de pacalire a mintii umane briliant.

      Ministry of Love 
      In prezenta regizorului, la cinematograful Florin Piersic, alaturi de o sala aproape plina vad si ultimul meu film la TIFF16. O comedie din spatiul ex-iugoslav cu o premiza comerciala ok, dar cu o executie modesta dupa gustul meu. Sforaitul e un altfel de partait, personajul principal e un Papadopol plouat care nu-mi inspira nimic, iar happy end-ul e evident fortat si depaseste nivelul meu de toleranta la dulcegarie cinematografica.

Game 2, NBA Finals 2017

     Surpriza inceputului de meci e ca Steve Kerr sta pe banca celor de la Warriors. Un boost motivational pentru jucatorii care nu l-au mai vazut acolo de luni bune din cauza problemelor cu coloana vertebrala. Dupa primul sfert cateva statistici arata ca suntem in cu totul alt meci. Warriors au 8 TO-uri - in meciul 1 au avut 4 cu totul!, iar dinspre banca celor de la Cavs au venit deja 10 puncte solide. Cu toate astea la finalul primelor 12 minute Cavs au un deficit de 6 puncte. 10 din 10 de la libere pentru Steph Curry - agresivitatea e musai sa fie insotita de inteligenta, altfel pg-ul lui Warriors te taxeaza. Sunt 40 de puncte intr-un prim sfert pentru Warriors dupa care nu-ti vine sa spui decat: GSW - all they do is win.

     Pe inceputul sfertului doi Draymond Green sta pe banca, a strans deja 3 faulturi. Dar Klay Thompson si  David West securizeaza defensiva lui Warriors, iar Durant cu circus shot 2 + 1 pe un fault la Kevin Love tine diferenta acolo. Cavs dau insa tarcoale tot timpul. LeBron patrunde si inscrie de cateva ori, are o agresivitate ofensiva care se vede in statistici - 8 din 12 aruncari inscrise si n-a tras deloc distanta. Kyrie si Schumpert fura fiecare cate o minge importanta, iar pg-ul lui Cavs devine eroul finalului primei jumatati cu un buzzer beater floater care coboara semnificativ nivelul de decibeli din Oracle Arena. Cavs 64, Warriors 67. Pauza.

     
     JR Smith e mana moarta pentru Cleveland pe inceputul sfertului 3. Doua faulturi aiurea si rece de la distanta. Steph danseaza cu LeBron si strecoara mingea in cos inainte ca aceasta sa-l poata bloca. Time out Cavs, diferenta a crescut iarasi la 8 si publicul scandeaza MVP, MVP! La revenire Green face un fault urat la LBJ si aterizeaza pe banca. LeBron preia controlul pentru Cavs - inscrie prima aruncare de 3 a serii, patrunde si inscrie cu Durant peste el si da o pasa decisiva cat tot terenul pentru Kyrie. L-au motivat scandarile de mai devreme? Sau faultul lui Green? Cert e ca diferenta scade la 4. Warriors au insa raspuns de fiecare data, mereu in viteza, mereu in tranzitie, cu pase in loc de dribling si cu aruncari eficiente. Pana si lui Klay ii intra de la distanta. Si iarasi sunt 12 puncte diferenta. LBJ cu cateva aruncari de 3 grabite, Love cu recuperari ofensive, dar aruncari ratate. Cavs isi pierd concentrarea si rabdarea. E evident - au obosit. Warriors joaca intr-un ritm nebun si trec 3 minute in care Cavs nu baga mingea in cos. 14 puncte diferenta inaintea ultimelor 12 minute.

     
     E un asfintit cetos in Bay Area si Warriors se indreapta confortabil spre victoria cu numarul 2 din aceasta finala. Sunt pur si simplu de neoprit. We need to talk about Kevin isi pastreaza valabilitatea - numarul 35 de la Warriors face treaba la ambele capete ale terenului: un blocaj la Kevin Love e urmat de un slam dunk. Pe banca celor de la Cavs, LBJ rumega greu acest esec. Are un triple double in acest meci (29 puncte, 11 recuperari, 14 assist-uri), dar nu despre asta e vorba. In teren e macel - Steph face tot ce vrea. Si el are un triple double - 32 puncte, 10 recuperari, 11 assist-uri - primul al carierei intr-un meci din finala NBA. Ultimele minute se joaca cu rezervele de ambele parti. E gata.

 Cavs 113
Warriors 132

     Anul trecut Cavs erau in aceeasi situatie - condusi cu 2-0 dupa primele doua jocuri in Oakland. E drept ca atunci Warriors nu-l aveau pe Durant. Mai are ce mutare sa faca acum Regele? Seria continua miercuri noapte, de la 4 a.m, in Cleveland.

Miniselectia mea la TIFF16

     Vineri, 2 iunie, ziua de debut a festivalului merg la... mall. De la 20:00 la Neruda, parte adevar istoric, parte fictiune de Pablo Larrain, cu Gael Garcia Bernal in rolul "securistului" care-l vaneaza pe poetul chilian prin tara-i natala. Suna bine si arata bine.

   
     Apoi, tot in mall, de la 22:15 la Prevenge. Adevarul e ca uneori locatia bate tot. Asa ca bifez o comedie horror britanica. De Alice Lowe si cu Kate Dickie in rolul unei femei insarcinate caruia bebelusul inca nenascut ii comanda tot felul de acte criminale.

     
     Sambata, 3 iunie, un singur titlu. De la 21:45 la Casa Studentilor merg sa vad The Student sau in original (M)uchenik. Un film rusesc de Kirill Serebrennikov despre drumul habotniciei religioase. Se potriveste al naibii de bine vremurilor noastre. Sunt dispus sa indur putinul loc pentru picioare al salii si drept pedeapsa pentru ca n-am mers sa vad filmul in cinematografe atunci cand a rulat.

   
    Duminica, 4 iunie, e ultima mea zi de filme de la TIFF. La ora 19:00 vreau Ministry of Love la cinema Florin Piersic. O comedie sarba scrisa si regizata de Pavo Marinkovic. Cred ca e din sectiunea aia despre altfel de comedii romantice. Si mai cred ca alegerea mea are in spate o alta comedie ex-iugoslava - Parada - vazuta tot la TIFF, acum niste ani, care mi-a placut foarte mult. Asa ca - cu destul de putine informatii - mergem inainte.

     
     Inchid acolo unde am si inceput, asa ca de la 22:00 sunt la mall pentru Orpheline - o drama franceza de Arnaud des Pallieres. Despre femeie si feminitate, un film pe care intr-o zi obisnuita l-as fi ocolit cu gratie, dar care intr-un an in care am facut alegeri eclectice (de la genuri la tara de origine) se potriveste parca foarte bine.

Game 1, NBA Finals 2017

   
     Primul sfert se inchide cu un buzzer beater semnat Igoudala, tipul ala care acum 2 ani a fost nici mai mult, nici mai putin decat MVP-ul finalei NBA. E o aglomeratie de staruri in aceasta infruntare incat uiti ca un tip ca el face parte din 2nd unit-ul lui Warriors. Gazdele au in fata 5 puncte, dupa un concurs de dunk-uri spectaculoase intre Durant si LeBron. High scoring game, bad news for Cleveland.

   
     Diferenta creste pe inceputul sfertului 2 atunci cand LeBron se odihneste, iar Draymond Green conduce lucrurile in apararea lui Warriors. Singura veste proasta pentru GSW e Klay Thompson. Rece ca gheata in prima jumatate - 2 aruncari din 10 inscrise, la fel cum a fost tot playoff-ul asta. Kyrie o tine in viata pe Cleveland cu circus shot 3 + 1 pe un fault scos tot la Klay. Aruncarea asta sigur prinde highlights-urile meciului. La pauza diferenta creste insa la 8, cel mai mult a fost de 10.

      N-ar fi mare diferenta, dar cifrele pe dedesubt nu sunt incurajatoare pentru Cavs. Mai intai pentru ca au comis 10 turn over-uri in sfertul 2. Imposibil sa pierzi atatea mingii si sa ai vreo speranta contra lui Warriors. Fiecare minge pierduta le ofera un contraatac, iar Warriors sunt letali atunci cand n-ai timp sa-ti asezi apararea. A fost un coast 2 coast jam al lui Durant care spune tot. Si actiunea lui va intra in rezumatul meciului. LBJ vs Durant? La pauza: 19 puncte, 11 recuperari, 4 assist-uri vs 23 puncte, 4 recuperari, 6 assisturi. Kyrie vs Steph? La pauza: 17 puncte, 2 assist-uri vs 12 puncte, 6 assist-uri. Deci on par. Restul echipei nu e la acelasi nivel pentru Cavs. Pauza.

   
      Sfertul 3. Tyronn Lue fara solutie si meciul aluneca in aceeasi directie. Cavs cu multe TO-uri, diferenta urca la 15 puncte. Durant ii ofera o aruncare de 3 lui Steph si Steph nu greseste. Asta e ce s-a schimbat la Durant fata de anii din Oklahoma. Imparte mingea, are incredere in ceilalti. Inca una de 3 a lui Steph, 20 de puncte diferenta, sala e in delir. LBJ raspunde cu un stop shoot de 3. Time out si la revenire Steph cu alte 3 puncte dupa un double screen ca la carte. Steph i-a ingropat de la distanta. Cavs dau primele semne de frustrare -sunt gesturi ale neputintei. LeBron lucreaza 1 la 1 de cateva ori cu succes si schimba un pic ritmul meciului. Aici e cheia - cu cat se joaca mai repede, cu atat mai confortabil se simt Warriors. Sunt o echipa run & gun. Durant, Curry si Green vin cu raspunsuri pe masura pentru LeBron. End of the third - Cavs 72, Warriors 93.

      Ultimele 12 minute jucate la o intensitate mai scazuta. Cavs nu se apropie, Warriors nu mai gonesc. Mama lui Durant face poze, Rihanna il aplauda pe LBJ. Primul meci intra lejer in contul lui Warriors. Pentru ca au stiut sa dicteze ritmul si au jucat mult in tranzitie, pentru ca au avut grija de minge (4 TO, matching NBA playoff record vs. 20 ale lui Cavs) si pentru ca Durant a fost flamand (38 puncte, 8 recuperari, 8 assist-uri).

    
     Warriors 113 
     Cavs 90

Al doilea meci al finalei se joaca duminica noapte, de la 3 a.m.

Man in the High Castle

 

     Sau despre cum m-am desumflat incet, dar sigur, de-a lungul sezonului 1. 

     Produs de Tony Scott pentru Amazon. Man in the High Castle porneste de foarte de sus pentru mine. Istorie alternativa, distopie post-WW2, o America impartita intre nemti si japonezi cu o zona neutra la mijloc unde actioneaza Rezistenta. Un teren deci cum nu se poate mai ofertant. Si un buget decent - care face ca look & feel-ul show-ului sa fie satisfacator. Ce-l strica? Centrarea pe un triunghi amoros hipertimid si lalait - pe alocuri ai senzatia unui soap oarecare cu o panza de razboi pe fundal, lipsa unor explicatii pertinente pentru niscaiva twist-uri si turn-uri importante in structura show-ului, si o incapacitate de a-si matrasi personajele aproape hilara - iarasi intreb: suntem intr-un spy/war cu mize mari si cu consecinte la fel sau... Se pare ca sau. 

     So, NO season 2 for me. Next in line, please!

Box office Romania: 22 -28 mai 2017

     
     Total: 5.74m RON

+31% fata de saptamana anterioara gratie lansarii POTC 5.

     Top 3:

Pirates of the Carribean: Dead Men Tell No Tales (s1) 2.97m RON
King Arthur: Legend of the Sword (s2) 743k RON
How to Be A Latin Lover (s2) 345k RON

Estimasem POTC 5-ul saptamana trecuta la 2.4m RON. A venit binisor peste, dovedind ca in Ro franciza si starul ei nu dau vreun semn de oboseala. In State treaba a scartait serios, dar international Piratii se simt suficient de bine ca sa urmeze si alte continuari. Regele Arthur a mers pe drumul lui, iar pentru mine o surpriza si la a 2-a saptamana in cinema este ocupantul locului 3 - tradus la noi, cred foarte inspirat, cu "Cum sa fii amantu' la femei?"

Alte lansari: The Other Side of Hope 14k RON, estimasem un 25k RON.

     Ce lansari urmeaza in weekend?

2 titluri cu potential insemnat la box office, dar si o mini-vacanta (1 iunie si 5 iunie sunt zile libere, cei de la stat au primit liber si pe 2 iunie) de care multi vor profita pornind la drum.

Wonder Woman. Warner si al sau univers DC se intregesc cu un film dedicat unei femei supererou. Pe vremurile Tele7abc serialul omonim se difuza si la noi. Vibe-ul e pozitiv - meta-ul e la momentul scrierii 79, votul popular pe imdb la 8.4. Dar personajul nu exista in mintea cinefilului roman, faptul ca ploua cu supereroi nonstop nu prea vad cum ar ajuta. Lovitura de gratie insa vine din consumul general care va avea o scadere dramatica. Estimarea mea: 460k RON.

Baywatch. Duduie internetul de la rosiile, pietrele si toate celelalte obiecte aruncate de critica si public in Baywatch. Dar vreti sa va spun ceva? Nici ca va conta. Brandul e puternic in Ro, cast-ul impinge foarte bine si din toate partile, iar potrivirea de gust - o comedie fara pretentii - si de sezon - intram in vara - e perfecta. Da, incasarile vor fi afectate dramatic si in cazul sau, dar presimt ca in saptamanile urmatoare va dovedi niste picioare excelente. Estimarea mea pentru lansare: 800k RON.

Retragerea lui Totti + Nadal si La Decima

     S-a retras o legenda. Si a plans un oras. Mi-au placut articolul si fotografiile din NYT despre ultimele minute in teren ale lui Francesco Totti in tricoul lui AS Roma, singurul tricou pe care l-a purtat vreodata. Il gasiti aici. 

     Si am mai citit o istorie a lui Nadal la Roland Garros si o avancronica pentru incercarea spaniolului de a obtine titlul cu numarul 10. De la Eurosport, cei care difuzeaza turneul. Le gasiti aici.

Avant TIFF16

     Urmeaza editia 16 a TIFF-ului. Pentru mine va fi a 12-a oara cand merg, insa pentru prima oara vom fi 3. In 2011 cand TIFF-ul isi sarbatorea editia aniversara cu numarul 10, am scris un text despre experienta mea la TIFF-uri. Intre timp s-au mai strans inca 6 ani si treaba arata din ce in ce mai mult ca un experiment social in toata regula. Sa vezi cum se schimba un oras si un festival in fiecare an vreme de un week-end la inceput de iunie. Sa vezi cum te schimbi si tu.

     Cand am ajuns in primii ani la Cluj, orasul era cam ca Sibiul de azi. Avea istorie, traditie, un brand bun, cateva evenimente care-i animau centrul, dar cam atat. In rest era mai adormit si mai sters decat ti-ai fi imaginat. Au trecut ani si s-au schimbat multe. Orasul s-a expandat si s-a aglomerat. Acum 15 ani n-auzeai vreun claxon in drumul de la gara-n centru. Azi aterizezi cu avionul. Oriunde te uiti vezi sticla si beton proaspat. E boom in IT, sunt concerte si evenimente sportive pe care Bucurestiul nu le vede din lipsa de infrastructura. Ardelenii au renuntat partial la lentoarea lor - cea care te scotea din minti cand vroiai sa mananci de pranz intre 2 vizionari de film. Restaurantele vechi, cu aer comunist, au lasat locul unor variante rapide sau unor localuri cu design. Au ramas la locul lor cofetariile, verdele de pe dealurile orasului, Emil Boc si taxiurile mai scumpe ca-n Bucuresti. E inca orasul in care auzi pe aceeasi strada vorbindu-se romana, maghiara, germana si italiana. Iar TIFF-ul e inca locul in care vezi intrand la acelasi film o babuta in baston care se aseaza in fata sa vada subtitrarea si un punkist caruia n-ai timp sa-i numeri toate piercing-urile.

     La Bucuresti TIFF-ul n-ar fi avut sanse de supravietuire. I-ar fi dat la giole toti Miticii si s-ar fi sinucis la metrou nebagat in seama de public in al treilea an de viata. La Cluj insa a avut loc si timp sa creasca. Uneori cu greutati, cu sponsori retrasi din scurt sau cu fonduri insuficiente dinspre centru. Tot crescand asa fain intr-un an era sa faca poc! Tin minte ca existau doar 3 sau 4 locatii pentru vizionari, ca erau cozi infernale si publicul astepta intrarea badge-urilor mai intai. Asa erau regulile pe atunci. Haos, nervi, stat pe jos prin sali. Asa nu se mai putea! Lucrurile insa au evoluat, organizatorii s-au miscat - numarul locatiilor s-a multiplicat, au fost recuperate sali de cinema, in timp si reconditionate, s-a ajuns, intr-o razbunare culturala cu iz comic, sa mergi la mall pentru filme de festival. In ultimii ani se experimenteaza mult cu includerea a cat mai multor cartiere ale Clujului in circuitul festivalului. Deja s-au stabilit automatisme - daca ploua, proiectia din Piata Unirii se muta la Casa Studentilor tarziu in noapte. Iar festivalul s-a extins dincolo de puterea unui om de cuprindere. Daca la inceput erau zombies care alergau incercand sa bifeze toate filmele si chiar se laudau ca au reusit asta, acum volumul de evenimente - pentru ca la filme se adauga concerte, dans, tot felul de intalniri si proiecte - e imposibil de cuprins. Ba chiar se intampla lucruri inafara orasului.

     Eu am ramas fidel strict filmelor si Clujului. Au fost ani cand am descoperit cate o perla cinematografica - tin minte ca aici am vazut primul meu Kim Ki-Duk sau, mai recent, primul Villeneuve. Nu o sa uit niciodata senzatia de gol in stomac de dupa Cargo 200. Au fost si ani in care n-am gasit comori cinematografice, dar m-am hranit cu multe filme bune. A fost un an cand am mancat documentare pe paine pentru ca de asta mi-a fost pofta, alti ani cand am preferat titluri mai comerciale, care se vad cu precadere la lasarea noptii in Piata Unirii. Si nu cred sa fi trecut un an fara sa vad un film asiatic.

     E primul an insa cand volumul meu de filme va fi redus - planuiesc sa vad 5 filme in 3 zile de festival - iar in rest sa testam ce mai pot oferi Clujul si imprejurimile sale. Cum spuneam - nu se schimba doar Clujul si TIFF-ul, ma schimb si eu. A fost odata cand veneam cu trenul la cuseta, cu intarzierile uriase ale CFR-ului, cu cazari direct in Piata Unirii, din cauza de lipsa de fonduri, la o masa distanta de Chisu si Caranfil care nu se opreau din baut si palavrageala. Apoi cu cazari pe la rude indepartate care se minunau ca in fiecare an veneam insotit de alta domnisoara. Si mai tarziu cu cazari la aceeasi pensiune, cu aceeasi domnisoara. Iar acum? Acum am inchiriat un apartament pentru ca e musai sa avem bucatarie. Venim cu masina si am pus ochii pe cateva locuri bune de vizitat in 3. Ocolind desigur ploile zdravene, iscate din senin, pe care la inceput de iunie Clujul ni le va oferi garantat. Pentru ca unele lucruri raman totusi neschimbate.

Feeling Good in metroul de Dristor

     Luni dimineata pe peronul de la Timpuri Noi am remarcat un tip carand o chitara in spate. Pana sa vina metroul a scos-o si a gadilat-o un pic. Nu mi-am dat seama ca-si facea incalzirea. S-a suit in acelasi vagon cu mine, la coada metroului care ducea spre Dristor. Nici nu m-am asezat bine ca a si pornit un Feeling Good. Si nu doar ca stia cu chitara, si cu vocea se descurca foarte bine. Am dat rec - si eu, si inca o tipa. L-am vazut cum zambeste. Era un motiv de fericire faptul ca oamenii au pornit inregistrarile. Pastrand proportiile, era ca si cum a intors 2 scaune de la primele acorduri si versuri. Dincolo de banii pe care ii strange sau nu, cand auziti ceva care suna atat de bine, ridicati ochii din ecranele telefoanelor si zambiti. E gratis si cineva se va bucura nespus. Iar la final aplaudati-l sau spuneti-i o vorba frumoasa. Hai ca se poate!

Slim fit

Euro Tower, intersectia Barbu Vacarescu cu Lacul Tei, Bucuresti.

Bitch-slapping spre o superfinala

   
     Sau, mai cuminte scris, drumul spre finala NBA 2017.

     Sa incepem cu Vestul. Warriors s-au intarit cu Kevin Durant vara trecuta. Au curs litri de cerneala si venin pe subiectul asta. Multi l-au atacat deplangand moartea unei francize, tradarea unui oras si crearea unei superechipe. Warriors au devenit Villain Squad. Adevarul e ca treaba la Thunder nu ducea nicaieri. Si cand ma gandesc ca in primii 5 erau acum niste ani Durant, Westbrook, Harden si Ibaka... Cum naiba n-au luat un titlu nu pricep! Cert e ca Durant avea o dorinta legitima - un inel de campion pentru un jucator cu calitatile, versatilitatea si cifrele sale suna firesc. Are 28 de ani si tic-tac-ul nu se opreste, asa ca Durant a ales Warriors. Locul de unde o finala NBA se vedea cel mai sigur. Finala in care Warriors asteapta de la el sa faca diferenta. Asadar o casatorie din interes, asemanatoare cu cea dintre LeBron si Miami.

     Cu Durant in formula de start, Warriors au mers ceas tot sezonul. Nou venitul s-a integrat bine. Surprinzator de repede si de bine pentru mine. Mai putine puncte pe meci, dar mai eficient inscrise, lucru firesc atunci cand imparti aruncarile cu Steph Curry si Klay Thompson. KD are la Warriors cele mai bune cifre din cariera la recuperari si blocaje. A invatat sa se apere mai bine? Nu cred asta. Pur si simplu ducea in carca ofensiva lui Thunder, asa ca nu avea cum sa livreze la fel de bine in defensiva. Acum e un jucator mai echilibrat. In ofensiva sunt multe guri de foc si mingea se misca si se imparte. Asa ca ramane destula energie si concentrare si pentru partea defensiva.

     Cu exceptia problemelor de sanatate ale antrenorului Steve Kerr si parcursul in playoff s-a intamplat fara vreo sincopa. Au fost 8 victorii consecutive cu Blazers si Jazz. Nici macar in finala de conferinta, contra lui Spurs - una din echipele abonate la performanta, n-au pierdut vreun meci. Acum 2 ani Greg Popovich pierduse in fata lor, dar recunoscuse ca ii place foarte mult stilul de joc al lui Warriors. Acum un an, acelasi Pop marturisea ca viseaza noaptea scheme de joc cu care sa-i invinga. Ce a visat, ce n-a visat, Spurs i-au pierdut pe Tony Parker si pe Kwahi Leonard accidentati si Warriors nu le-au dat nicio sansa. 4 victorii consecutive si Splash brothers, Draymond Green si KD sunt acolo unde si-au dorit.

     De partea cealalta, in Est, de vreo 7 ani incoace echipa in care joaca LeBron James ajunge in actul final al ligii. Au fost anii cu Heat, iar acum sunt anii cu Cavs. In Miami i-a avut pe Wade si Bosh, acum ii sunt alaturi Kyrie Irving si Kevin Love. Cavs au avut caderi de forma in timpul sezonului, dar asta nu a fost o surpriza. Au pierdut locul 1 in Est in favoarea lui Celtics - asta a fost o surpriza - dar planul era cu bataie lunga: mai important ca LBJ sa intre in playoff odihnit, mai important ca cei de la Cavs - campionii en titre - sa fie motivati decat sa stea comod pe locul 1 la final de sezon regulat.

     Din prima secunda a playoff-ului LeBron a preluat controlul. Cifrele lui au sarit in aer: in playoff pana la finala are in medie 32.5 puncte, 8.0 recuperari, 7.0 pase decisive, 2.2 steal-uri si 1.4 blocaje. Pacers si Raptors au fost date la o parte cu 8 victorii consecutive. Iar Celtics - considerati niste rivali in devenire - s-au vazut si ei maturati din drum. O singura infrangere pentru Cavs in seria cu Celtics, una in care LBJ n-a functionat la parametrii standard. Altfel, chiar si la TD Garden, Cavs le-au administrat o corectie la peste 40 de puncte diferenta celor de la Celtics.

     Cavs arata asemanator cu anul trecut, dar si-au intarit banca de rezerve acolo unde au aparut Deron Williams si Kyle Korver. Primul era unul din cei mai buni play makeri acum cativa ani, dar scandalurile cu antrenorii si accidentarile l-au transformat intr-un circar ambulant plimbat de la o echipa la alta. Pe Cavs nu i-a costat mult, dar nu e clar daca si cat poate sa conteze la nivelul unei finale NBA intr-un second unit. Korver in schimb e un tragator de 3 de cea mai buna calitate. Si cand LBJ in patrundere trage dupa el un al doilea aparator, ghici cine pandeste de la distanta? Warriors si Cavs se asteptau sa se revada in finala NBA 2017. Totul a fost gandit in cele 2 tabere pentru aceasta batalie. Sunt multe polite de platit si o groaza de lucruri de dovedit pentru ca e al 3-lea an consecutiv cand cele 2 echipe ajung aici. E finalul, se inchide trilogia. Pana aici Warriors si Cavs au facut bitch-slapping cu adversarele. Nu m-am uitat la niciun meci live - nu mi se parea ca exista miza. Dar acum incepe o superfinala. 2 superechipe, odihnite, fara accidentari, care au stiut ca vor ajunge aici, pentru asta s-au pregatit tot sezonul. The Super Villains sau LBJ, the new MJ? Totul sau nimic intr-o serie cel mai bun din 7.

Primul meci se joaca joi foarte de dimineata, de la 4:00. In Ro se vede pe Dolce Sport sau contra a 6$ pe watch.nba.com.

EPL 2016/2017: la capat de drum

     A fost un sezon asa si asa de Premier League. Bine, e al naibii de greu sa bati sezonul trecut - unul de basm cu Leicester campioana, sau unul in care s-a jucat cu titlul pe masa pana in minutul 93 al ultimei etape - vezi dubla lui Aguero care a facut-o pe City campioana pentru prima oara in istorie in 2012. Dar hai sa trecem in revista dezamagirile si suprizele placute ale sezonului.

     Dezamagirile

     1 si 2: Mou si Pep

     Veniti pe cai mari la rivalele din Manchester, niciunul nu a produs ceva notabil. Mou a mai descalecat in Anglia de 2 ori, n-are deci vreo scuza a adaptarii. Iar manevrele sale in timpul mandatului lui Van Gaal au fost penibile. A facut transferuri record, dar a ajuns sa stea la mana finalei de EL contra gradinitei lui Ajax ca sa prinda un loc de UCL. Vor urma desigur noi transferuri pe bani grei si un sezon mai incarcat ca miza la finalul caruia vom putea concluziona daca Mou mai este capabil de performanta sau doar de aroganta.

     Pep are scuza debutului in EPL. Bine, debutul in sine a fost excelent, a curs cu laude dupa primele etape, doar ca ce a urmat n-a mai fost lapte si miere. Pep a facut tot felul de mutari nefericite. Gen sa-l scoata din primul 11 pe Aguero pe motiv ca nu se potriveste cu stilul de joc pe care vrea sa-l imprime lui City - sa joace fara varf autentic. Jesus s-a rupt, pustiul Iheanacho e departe de constanta necesara. Efect invers a avut si indepartarea lui Hart, portarul titular al Angliei, in favoarea lui Bravo care ajunsese sa ia gol la fiecare sut primit pe spatiul portii. City a terminat pe podium, dar locul 3 e doar o consolare versus asteptari si investitii.

     3: Sunderland/Moyes

     Ca Sunderland a retrogradat nu e o surpriza, de cativa ani se zbatea in coada clasamentului, iar cu un an in urma s-a salvat miraculos. Dar a fost o retrogradare urata. Cu doar 24 de puncte obtinute si multe infrangeri la scoruri usturatoare. Cam ca Aston Villa in sezonul trecut. Iar Moyes a dat duda dupa duda in reactii si declaratii. Finalul apoteotic: dupa ultima partida a spus ca ramane managerul echipei, a doua zi si-a dat demisia. Probabil se apuca peste vara de un curs de limba chineza.

     4: Debarcarea lui Ranieri

     Nimeni n-avea pretentia ca Leicester sa se bata iarasi la locurile de frunte. A fost un miracol ca o echipa neica nimeni s-a incununat campioana anul trecut. Dar lucrurile au mers din rau in mai rau pentru ea. A pierdut un inchizator cum altul nu e in Premier League, lucru confirmat anul acesta cand Kante a castigat titlul de cel mai bun jucator al ligii si un titlu cu Chelsea. Apoi a urmat telenovela Mahrez - vrea sau nu, pleaca sau nu, are chef sau nu. Si in fata Vardy a stat pe uscat etape bune. Pe masura ce corabia se scufunda in campionat, Leicester inainta incet, frumos si neasteptat in Champions League. Cum ar fi? Cum ar fi daca Leicester ar ridica cel mai pretios trofeu la nivel de cluburi? La finalul lui februarie insa celebrul Dilly Ding Dilly Dong a fost dat afara de la echipa cu care a luat singurul titlu dintr-o cariera in care a antrenat nume mari din Europa. Ar fi retrogradat Leicester cu el la carma? Habar n-am. L-au sapat jucatorii? Mahrez si Vardy si-au regasit subit forma, Leicester a terminat sezonul cu fruntea sus. Totusi debarcarea lui Ranieri ramane o mizerie uriasa.

     Surprizele placute

     1: Chelsea in varianta Conte 1.0

     Italianul la primul sezon in Anglia (apropo de vesnicele scuze ale lui Klopp care si dupa 2 sezoane mai gaseste explicatii pentru esecuri in gradul de umezeala al gazonului) a fost hit. Chelsea era infometata, dar daca vorbim de foame Arsenal e de dreptul flamanda si tot nu reuseste nimic. Pe Stamford Bridge totul a mers brici: veteranii au pus umarul, macar moral, Conte i-a injectat cu energie si pasiune secunda de secunda, Hazard si Costa au revenit la forma consacrata, Kante s-a potrivit perfect, iar tehnicianul a trecut la un 3-4-3 pe care multi cauta sa-l copieze acum.Pana si David Luiz, despre suma caruia de re-transfer la Chelsea am spus ca e absurda, a avut performante solide si constante.

     2. Salvatorii galezilor: Paul Clement si Fernando Llorente

    Sawansea s-a salvat pe mana celor 14 goluri inscrise de veteranul Llorente si pe calmul unui manager obisnuit sa fie vioara a doua, adus in a doua jumatate de sezon. La anul viata galezilor se anunta la fel de grea - zvonurile sunt ca l-au pierdut deja pe Sigurdsson in favoarea lui Everton.

     3:  Tottenham Hotspur

     E al doilea an consecutiv cand termina deasupra rivalilor din nordul Londrei. E al doilea an consecutiv cand termina in top 4. Daca anul trecut au fost la mustata de locul 2, anul acesta locul 2 a fost al lor si au fost singurii care au tinut, pana la un punct, pasul cu Chelsea. Se zvoneste ca Pochettino e pe lista scurta a Barcelonei. Si nu e de mirare pentru ce a construit cu Spurs si cum stie sa lucreze cu jucatorii tineri.

    4: Dele Alli

    Anul trecut a explodat. Anul acesta a confirmat. Si confirmarile sunt mult mai dificile decat exploziile. 18 goluri in 33 de meciuri de Premier League pentru mijlocasul de 20 de ani care il are drept model pe Stevie G.

Masinile rosii

ISU grupul de interventie 1, detasamentul 2. Bulevardul Ferdinand, Bucuresti.

Box office Romania: 15 - 21 mai 2017

 
   Total: 4.34m RON

Fara lansari importante si cu o vreme calduta, dar schimbatoare, consumul in cinema nu sufera variatii importante. Fata de saptamana trecuta vorbim de un +2%.

    Top 3:

King Arthur: Legend of the Sword (s1) 1.51m RON
Guardians of the Galaxy Vol.2 (s4) 673k RON
Alien: Covenant (s2) 532k RON

L-am estimat corect pe Arthur saptamana trecuta la 1.35m RON. Un debut solid ce va fi urmat de un deces subit, dar sigur. Va fi detronat fara dubii weekend-ul ce urmeaza de POTC 5 si apoi va fi prapad, urmeaza weekend-ul prelungit cu 1 iunie cand consumul in cinema va scadea dramatic. GG2, despre care am scris aici, a fost la mustata sa treaca de pragul de 4m RON incasati in 4 saptamani. A intrat si in top 10 pe 2017, dar nu cred ca va mai fi acolo si la finalul anului. Puiul de Alien e in zona lui de confort si l-a scos pe Fast and Furious 8 din top 3 dupa 4 saptamani de glorie comerciala. 

Alte premiere: How to Be a Latin Lover 297k RON, Snatched 194k RON. Surprinzator pentru mine cat a incasat primul titlu, il estimsem la jumatate. Ma face sa ma gandesc la cat conteaza traducerea titlului... Cu estimarea de 220k RON am fost unde trebuie pentru Snatched.

Ce lansari urmeaza in w-end?

Un titlu cu potential de top 10 si un titlu de festival:

Pirates of the Carribean: Dead Men Tell No Tales. Piratii au fost luati ostatici de hackeri (am scris despre asta aici), Depp e intr-o gaura neagra, personala si profesionala, franciza a luat o pauza cam mare - POTC 4 a fost lansat in mai 2011 si rezultatele sale au fost cele mai slabe la nivel global, brandul mi se pare subrezit. Dar... in Ro in 2011 POTC 4 a fost numarul 1, a deschis cu 83 de mii de spectatori si pana la final a avut 342 de mii. Niste picioare decente care arata ca publicul n-a plecat dezamagit din sala. Promovarea e peste tot, concurenta nema. Estimarea mea: 2.4m RON incasati la deschidere, o suma cu care ar fi a treia lansare a anului la noi.

The Other Side of Hope. Kaurismaki, deci iar un finlandez despre un refugiat sirian la Helsinki. Lansare limitata. Estimarea mea: 25k RON.

Fahrenheit 9/11 si 11/9

     Fratii Weinstein au anuntat recent achizitionarea drepturilor worldwide pentru Fahrenheit 11/9. No typo here - autorul aclamatului Fahrenheit 9/11, docu despre George W. Bush si razboiul impotriva terorismului, lucreaza la un material nou care-l va avea in centru pe Donald Trump - ales POTUS la 9 noiembrie 2016.

     De ce merita bagata in seama vestea? 1. Pentru ca Moore a fost unul dintre cei care au scris masiv in vara lui 2016 despre cum Trump va ajunge la Casa Alba. Pe vremea cand multi il considerau un clovn printre republicani, Moore a analizat clar si eficient si a intuit corect tot parcursul istoriei. N-a reusit sa-i schimbe cursul, in grandomania lui asta cauta, dar un lucru e sigur: intelege foarte bine resorturile care l-au adus pe Trump in cea mai inalta functie a lumii. Iar in Fahrenheit 11/9 a promis sa arate ca POTUS e gol. Si Moore are tupeu, e inventiv si s-a pus, sunt sigur, cu mult inaintea alegerii lui Trump pe treaba. 2. Weinstein Bros au promis o campanie de promovare neconventionala. Si ei se pricep la asta, iar combinatia cu Moore e match made in heaven. Lui Moore ii place sa starneasca controverse, n-are vreo greata sa se bage in rahat pana la gat, iar Weinsteinii vor impacheta totul cu funda rosie. 3. Istoria. Ea se scrie zi de zi si habar n-avem acum cum vor arata lucrurile pentru Trump la momentul lansarii docu-lui. Poate ca va fi cu happy end.

Nor de mai

Strada Tohani, Bucuresti.

Guardians of the Galaxy Vol. 2

      Matineul de sambata la Hollywood Multiplex. 4 oameni in sala, inclusiv o fetita de 8-9 ani. Primul GG a fost hit pentru mine - neasteptat, proaspat, cu zvac si umor. Deci ceva asteptari am.

     Cum e 2-ul? Mai jos decat primul. Gimmick-urile le stii deja si parca sunt folosite prea mult si prea des. Iau un exemplu, slow motion-urile. Am numarat cinci fara sa-mi fac un scop din asta, pur si simplu ti se apleaca. Integrarea muzicii, walkman-ul been there, seen that. Groot in varianta baby e dragalas, dar miroase a directiva de la divizia de merchandising de la ani lumina distanta. Personajele sunt acolo, relatiile sunt acolo, sarcasmul e bine mersi si el. Asta e de bine. Dar secundarii nu mai aduc aceeasi savoare. Singura care iese in evidenta pentru mine e Nebula - deloc intamplator un personaj care e jucat pe o carte dramatica. Antagonistul si relatia lui cu eroul - interesante pana la punctul la care nemurirea are un punct vulnerabil (pai atunci cum mai e nemurire?) sub forma de creier gigantic (say what?). Aveam un prof in facultate care ne spunea ca Dumnezeu trebuie sa fie un mos cu barba alba si lunga pentru ca altfel babele n-ar crede in El. Scenaristii lui GG2 ma cred baba.

     GG2 = consumabil, dar nimic notabil.

Box office Romania: 8-14 mai 2017

     


     Total: 4.21m RON

16% scadere fata de saptamana anterioara si a 3-a saptamana consecutiva de scadere dupa maximul lansarii lui F&F 8.

      Top 3:

Guardians of the Galaxy vol.2 (s2)    1.47m RON
Alien: Covenant (s1)                         784k RON
Fast & Furious 8 (s4)                       608k RON

Alte lansari: Deep 204k RON si Ultima zi 3.5k RON

     Guardians se tine bine, in primele 2 saptamani a trecut de 3m RON incasati si e pe locul 10 la general pe 2017. Mai are loc de crescut, dar nu cred ca va rezista in top 10 pana la sfarsitul anului. Puiul de Alien a debutat cumva asteptat - pentru mine asta inseamna ca exista un "capac" la noi pentru serie. Lucru dovedit si de Prometheus. La a patra saptamana freza lui Fast 8 rezista pentru o clasare pe podium.

Ce lansari urmeaza in w-end?

Agitatie mare cu 5 lansari, dar si cu vreme buna.

L'empereur. Au trecut 12 ani de la Marsul pinguinilor, incredibil. Avem parte de un sequel, si mai incredibil. Brand exista, dar nisa documentarului e foarte stramta. Estimarea mea: 50k RON.

How to Be a Latin Lover. Povestea unui gigolo la batranete cu o traducere romaneasca care incearca sa agate public mai tanar - Cum sa fii amantu' la femei? Salma Hayek pe afis, dar o poveste prea in etate pentru publicul de la noi de cinema. Estimarea mea:  150k RON.

Snatched. Amy Schumer cu Goldie Hawn, ambele de nerecunoscut, mama si fiica in vacanta. Comedie rated R - dar cu niste note la public si critica deloc atragatoare. Estimarea mea: 220k RON.

King Arthur: Legend of the Sword. Guy Ritchie, buget mare, a fost flop peste ocean, dar are sanse sa recupereze ceva international. Nu ma indoiesc de potentialul lui in Romania, estimez cu tot cu avanpremierea de w-end-ul trecut: 1.35m RON.

The Happiest Day in the Life of Olli Maki. Finlandez, festival, alb negru, biografic. Estimarea mea: 5k RON.

Venetia de Jan Morris

     Mi-au ramas in cap doua filme din vizitele la Venetia. Primul e cu o batranica. Pipernicita si incovoiata, cara niste plase dupa ea. Si ea si plasele sunt gri si parca vin din alta lume. O urmaresc cu privirea pana ce se face nevazuta intr-un imobil decrepit, cu o intrare as fi zis nefunctionala. Al doilea e cu un vaporetto dric. Cu steag negru arborat si cu membrii familiei indoliate suindu-se cu grija echilibrului la bord. Vaporetto-ul se face si el nevazut pe canalele lagunei. E genul de realizare pe cat de fireasca, pe atat de neasteptata: in Venetia traiesc oameni. Dincolo de hoardele care se trag in selfie-uri si-si achizitioneaza suveniriri, sunt oameni care se nasc aici, copilaresc, se casatoresc, imbatranesc si mor tot aici. Venetia e casa si cimitirul lor.

     Pentru ca ma interesa Venetia acestor oameni am ajuns la Venetia lui Jan Morris. O autoare britanica care dupa al doilea Razboi Mondial a scris - imbinand istoria, cercetarea documentelor si viata la fata locului - cea mai buna carte despre Serenissima. Nu va asteptati la literatura de calatorie. Sau la o lectura usoara. Autoarea insasi spunea la 90 de ani, intr-un interviu recent, ca a scris o carte buna, dar lunga. E genul de carte pentru care ai nevoie de rabdare, nicidecum una pe care sa o iei la plaja. Este excelent documentata, pe alocuri iti da senzatia de exhaustivitate, conceputa foarte logic, cu o frazare ampla si bogata care nu te lasa sa respiri. Cu o masura exacta si fina ajunge la tine din cand in cand o doza concentrata de umor negru englezesc si o tusa din gustul personal al autoarei.

     Din Venetia lui Jan Morris ai senzatia ca afli totul despre oras si imprejurimi, despre istoria locului si despre oamenii care l-au populat. Si poate cel mai important iti face o foame teribila sa mergi si sa o vezi iar. De data asta cu ochii si mintea de dupa carte, intr-una din zilele acelea umede si cetoase, cand turistii nu se inghesuie, dar ea isi poarta impasibila frumusetea decazuta.

Venetia, Jan Morris, editura Polirom

Pirati luati ostatici

     De dimineata aveam un push notification pe telefon care ma anunta ca boss-ul cel mare de la Disney, Bob Iger - domnul acela care tot zice ca se duce, dar nu se da dus - a declarat ca un titlu de cinematograf al studioului a fost luat "ostatic" de cei care si-au facut de cap prin calculatoarele lumii de vineri incoace.

     N-as fi scris un caracter despre asta daca nu aflam acum cateva minute ca e vorba despre cea mai recenta parte din Piratii din Caraibe - Dead Men Tell No Tales - cea care se lanseaza worldwide in 26 mai, deci mai putin de 10 zile. Trebuie sa recunosc ca mi se pare o ironie delicioasa faptul ca Piratii au fost luati ostatici. :)

     Din cate am citit adevaratii pirati cer o recompensa in bitcoin si ameninta ca vor lansa la liber bucatica cu bucatica Dead Men Tell No Tales-ul. Un pic de promovare si niste teasing nu strica niciodata, dar daca filmul se va gasi la liber... asta ar insemna pierderi garantate de zeci de milioane de dolari pentru studioul producator. Disney a declarat oficial ca nu plateste si ca lucreaza cu FBI-ul pentru pedepsirea vinovatilor.

     Si daca se dovedeste ca si acest atac are in spate niste hackeri sustinuti de Coreea de Nord - asa cum am citit in diagonala de dimineata in NYT - cred ca lobby-ul hollywoodian isi va pune toate tunurile pe regimul Kim Jong-un.