Nu e primul articol pe care il citesc despre Patagonia si Yvon Chouinard. Si dupa fiecare lectura imi spun mereu acelasi lucru - Patagonia, probabil cea mai buna companie din lume. Desi se intituleaza Patagonia vs. Trump, articolul de pe GQ e despre inceputurile personale si ale brandului, despre un altfel de marketing si un altfel de hr, despre profitabilitate care nu e musai sa se opuna sustenabilitatii si despre viitor. Il gasitiaici.
Despre cum am plecat la Cleveland in toamna lui 2014…
O poveste lunga si mai mult despre baschet decat despre calatorii. In vara lui 2014 finala NBA s-a jucat intre Spurs si Heat. Am tinut cu Spurs cu speranta secreta ca, in situatia unui esec cu Heat, LeBron James se va intoarce in Cleveland. Parea un nonsens, plecase de acolo cu patru ani mai devreme, alesese brand-ul, banii si trofeele - 2 inele de campion in 3 ani. In Cleveland ii arsesera tricoul pe strazi, fusese declarat tradator si patronul Dan Gilbert il blestemase in stilul mamei Omida. Si totusi... LeBron se nascuse in Akron, Ohio, fusese draftat de Cleveland Cavs si in fiecare vara venea in vacanta acolo. Ii dusese pe Cavs intr-o finala NBA. O echipa fara vreun titlu in toata istoria, intr-un oras fara vreun titlu in sport de 50 de ani incoace. Toate astea se asezau perfect pentru povestea Intoarcerea Regelui si continuarea sa ideala - Visul Interzis. Un titlu cu Cavs inseamna cat trei luate cu o organizatie puternica gen Lakers sau Bulls. Si ce sa vezi? Miami a pierdut finala, LeBron nu si-a prelungit contractul, Nike a cumparat tot panotajul outdoor disponibil in nord est-ul Ohio-ului si... LeBron s-a intors acasa.
In euforia asta am promis 3 lucruri: sa merg la un meci live al celor de la Cavs, sa tin cu ei pana iau un titlu si sa cumpar un tricou LeBron, Cleveland. M-am gandit ca voi merge la meci in primavara lui 2015, dar pas cu pas data plecarii s-a tras pana pe 29 octombrie 2014. Pe 30 octombrie Cavs jucau meciul de deschidere cu Knicks. Primul meci cu LeBron acasa, meciul revenirii. Daca era un meci care trebuia vazut, inafara de cel in care LeBron va ridica trofeul, asta era. Asa ca trei avioane schimbate si traversat jumatate de lume pentru o destinatia finala improbabila: Cleveland, Ohio, USA.
Un meci din NBA vazut la mama lui
Nu chiar orice meci, ci meciul intoarcerii acasa pentru LBJ. Nebunie in downtown cu multe ore inainte de start. Nike da mingi moca, pe o scena construita in fata arenei e concert, lumea s-a strans ca la urs in fata studiourilor tv improvizate ad-hoc. Barurile sunt pline ochi si vor ramane asa pana mult dupa finalul meciului - sunt 100 de mii de oameni pe strada si doar 22 de mii intra la meci. Patronii isi freaca mainile, se invart bani cu lopata. Pe deasupra survoleaza elicoptere, la sol politistii si-au parcat masinile de fite pe mijlocul drumului.
Intrarea la meci e cu inghesuiala si scandal. O fata lesina in fata mea, se executa rapid un culoar de evacuare si imediat e scoasa din multime. Pentru mine e o secventa cunoscuta - gen ora 8:00 pe magistrala care duce din Tineretului spre Pipera. Pentru ei nu, asa ca se scandeaza din ce in ce mai hotarat - let us in! let us in! De ce dureaza atat? Pentru ca nimeni nu are bilete fizice, ci niste coduri pe gadgeturile mobile. Autentificarea e rapida, dar apoi astepti sa ti se dea un bilet fizic. Si asta cere timp. De ce asa? Pentru ca patronul celor de la Cavs, Dan Gilbert, sa taxeze cu 23% orice revindere a biletelor la acest meci. Specula speculata de patron, vagoane de bani pentru el. Eu de exemplu i-am bagat in buzunar un extra de 73$. Capitalism salbatic, my friend.
Suntem in si mai sunt 10 minute. Iau ceva lichide si imi caut locul - sector 100, row 5, seat 9. In spate am niste guralivi latino, in stanga un cuplu cumintel, iar in dreapta niste baieti albi ca varul imbracati office. Ii salut, asa se face p-aici, si intru-n atmosfera. Am pe scaun un cilindru care se aprinde rosu flourescent marcat cu Cavs, un tricou cu Cavs, 2 tuburi pe care le umflu cu aer ca sa enervez adversarii care vor arunca libere si un poster LeBron Nike in alb negru. Freebies, gotta love'em.
Sala e plina ochi, totul se ridica in sus precum un crater vulcanic rasturnat in jurul terenului care pare atat de mic. Freamat de asteptare, echipele isi termina incalzirea.
Incep prezentarile. Usher - detinatorul a 5% din Cavs - canta imnul Americii. Tot felul de vedete sunt introduse pe ecranul urias de deasupra. Pe unele le stiu, pe altele nu. Si reactiile variaza, de la aplauze stufoase pentru un QB de la Cleveland Browns si pana la huiduieli moi pentru Bieber si Spike Lee. Prezentarea celor de la Cavs e precedata de noua reclama alb negru Nike LeBron. O executie de peste 2 minute, la corazon, despre cum tot orasul se aduna la propriu in spatele echipei. Toata lumea ridica bratul drept in sus, exact ca in reclama. Senzatia de secta atinge apogeul cu prezentarea primului 5. Mii de luminite rosii, flacari, muzica data la maxim. LeBron la capat de lista provoaca un delir total. Fac un filmulet sa am la ce sa ma uit cand voi fi mos. Gata, incepe meciul. Pana aici au fost show si marketing.
Fata de tv, treaba live se misca parca pe ffwd. Nu exista timpi morti. Ecranul gigantic pompeaza reluari, announcer-ul tine numarul punctelor, schimbarilor, faulturilor. Doua ecrane laterale pompeaza neintrerupt cifre si statistici. Guralivii din spate isi arata sfarcurile sperand sa-l deconcentreze pe Carmelo Anthony, cel mai bun jucator de la Knicks. In time out-uri se arunca cu tricouri spre spectatori, se dau premii pentru abonatii fideli, iar sponsorii ofera premii la mini-concursuri gen Deal or no deal sau aruncari de la linia de libere. Agitatia e continua.
La pauza Cavs au in fata cateva puncte, dar clar nu miroase bine. LeBron nu e in apele lui - o fi presiunea asta de vina? - cifrele sunt mizerabile: 6 turn over-uri si 2 aruncari din 7. Pana la final nu-si revine, Blatt cere time out-uri sperand pana in ultimele secunde, dar meciul e al celor de la Knicks fara mari emotii. Cum aveam sa citesc a doua zi pe prima pagina a unui ziar: Everything but a win. Imi strang acareturile care vor deveni si ele amintiri. Sezonul e lung, inseamna 82 de meciuri, maine echipa deja va fi in Chicago pentru un meci cu Bulls. Sigur ca asta nu inseamna ca n-ar fi fost misto o victorie. Dar e primul sezon inapoi in Cleveland. Rabdare, e timp. Si daca la anul Cavs ajung in finala NBA...
Alte cateva constatari dupa Cleveland, Ohio, USA
Criza n-a trecut de tot, petrolul insa s-a ieftinit, iar masinile americane au ramas exagerat de mari. Visul meu ca America va invata sa circule compact si de aici sa traiasca not so big e kaputt.
Nici in Ohio nu stiu sa gateasca. Portiile sunt uriase, desigur, dar mancarea nu are gust. Sa arunci tone de dressing-uri si sosuri nu inseamna ca mancarea are gust. Un mic dejun englezesc servit la Larnaca e o amintire de demult care inca ma face sa salivez mai bine decat un mic dejun recent in Ohio. Apropo, e cumva anormal si sa ai mai multa carne decat cartofi in farfurie. Sper sa ajung intr-o zi in sud, pe Mississippi, acolo e ultima mea speranta pentru niste soul food.
Toamna e sublim colorata. Vazusem poze de pe coasta de Est in plina toamna, dar suspectam softurile de prelucrare foto. Nu e cazul, treaba chiar arata demential. Sigur ca daca nimeresti un val de frig de la vecinii canadieni iti cam ingheata degetul pe aparat, dar culorile si lumina - alea sunt.
Nebuni dupa sport si in Ohio. N-are legatura doar cu LeBron si intoarcerea lui acasa. Are legatura cu barurile cu ecrane uriase, cu finala de baseball dusa pana in game 7, cu posturile de radio locale care toaca marunt marunt fiecare subiect sportiv, cu fotbalul de colegiu la care toata lumea pare conectata si cu fotbalul mare la care 80 de mii de oameni stau 3-4 ore pe un stadion neacoperit la 0 grade Celsius, cu pijamalele cu Browns in care dorm si echipele de copii indiferent de sport.
N-o fi Cleveland-ul pe harta turistica a Americii, dar are un obiectiv cu care se poate lauda & mandri. Si o si face - fix din aeroport. Hall of Fame-ul construit in buza lacului Erie povesteste in imagini, materiale video, obiecte si cateva cuvinte bine alese totul despre muzica de peste ocean - de la muzica sclavilor din sud si pana la hip hop-ul de azi, trecand prin rock'n'roll si rock si punk, prin revolutii si contrarevolutii, prin festivaluri ajunse sa celebreze mai multi ani de istorie decat am eu in buletin, prin premii si sinucideri si cate si mai cate. De vazut deci.
Ultimul, dar nu cel din urma, lacul Erie. Probabil merita si traversat. Vara.
Zi din timpul saptamanii. Ora 12:00, adicatelea matineu pentru cinema. Singur in sala. Dupa ce s-a spart conducta de trailere cu supereroi, pare ca numai asta urmeaza pe ecrane, vad si eu cu ochii mei reboot-ul la Tomb Rider.
Alicia Vikander e ceea ce numesc americanii girl next door. Si nu una oarecare, ci the one. E frumoasa, fara sa fie inabordabila. Pare desteapta, dar fara sa devina intimidanta. Are inca ceva din aerul fericit al unei copilarii care nu se mai termina. Si cu care aventura (ca gen cinematografic) se potriveste manusa. In plus, e o actrita buna care nu s-a dat inca prea mult in barci de blockbustere asa ca face din Lara Croft-ul ei un personaj carismatic si de care mi-a fost usor sa ma atasez. Pana aici toate bune si frumoase - actrita si setarea personajului mi s-au parut grozave.
Origin story-ul, insa, are o buba mare de tot. E lipsit de orice urma de creativitate si nu ofera nicio surpriza. E mai palpitant un escape room oarecare decat ce-am vazut in Tomb Rider. Nu poti sa pui pe hartie o colectie de platitudini si neverosimilitati si sa-ti zici "lasa ca avem buget mare si o sa arate spectaculos". Pentru ca spectaculosul se traieste atunci cand povestea e la acelasi nivel.
Total:5.2m RON vs. saptamana anterioara: +18% (4.4m RON) vs. saptamana echivalenta din anul anterior:+18% (4.4m RON)
O saptamana cu suprize, surprize!
Top 3:
Peter Rabbit (S1) 1.0m RON Tomb Rider (S3) 731k RON Ready Player One (S1) 723k RON
Nu doar ca Peter Rabbit bate in lansare Ready Player One-ul, dar intra si la categoria filmelor milionare la debut. Performanta pe care au reusit-o fix 4 titluri in 2018 pana la el. Deci Peter Duracell Rabbit sta intr-o companie rarefiata... Tomb Rider se tine bine, in vreme ce Pacific Rim 2 nu prinde podiumul in a doua lui saptamana in cinematografele din Ro.
Alte premiere:
Mary Magdalene 125k RON I, Tonya 34k RON
Ce se lanseaza in w-end?
Stiind obiceiul romanilor de a pleca de Paste, distribuitorii s-au ferit sa aduca marfa proaspata. Cu vineri data libera dinspre guvern si luni libera ca sarbatoare religioasa, cu vreme bunicica anuntata de meteorologi, va fi probabil cel mai scazut consum saptamanal din acest an. Anul trecut, ca referinta, au fost 2.5m RON incasate. Maya the Bee: The Honey Games. Singura premiera din saptamana. Animatie cu personajul unei albinute foarte cunoscuta pe meleaguri germane.
Final de sezon in Vest precum un western de calitate. 7 echipe pe 5 locuri. Clippers si Nuggets sunt inafara tabloului cu 5-6 meciuri ramase de jucat, dar au inca sanse sa-l prinda. Clasamentul in ultima zi de martie arata asa:
Clippers l-au transferat pe Blake Griffin in Detroit - asa ca e un miracol ca sunt inca in carti. Programul lor e avantajos pentru ca din cele 6 meciuri pe care le mai au, 4 le vor juca acasa si 3 dintre aceste 4 vor fi contra unor echipe concurente directe la acest moment - Spurs, Nuggets si Pelicans. Orice victorie in fata acestora cantareste dublu - se numara ca victorie pentru Clippers si ca infrangere pentru adversara. Forma lui Clippers e si a buna - au castigat 3 din ultimele 4 meciuri.
Nuggets au fost mult timp pe un loc de playoff, dar recordul din martie (8 victorii - 7 infrangeri) a scos echipa din tablou. Programul de 6 meciuri ramase include 4 acasa - lucru avantajos. Si 2 din aceste 6 vor fi contra celor de la Timberwolves. Iarasi, cu Timberwolves victoriile ar atarna dublu.
Total:4.4m RON vs. saptamana trecuta: stationar vs. saptamana echivalenta din anul precedent: -10% (4.8m RON)
Top 3: Tomb Rider (S2) 1.0m RON Pacific Rim: Uprising (S1) 759k RON Stolen Princess (S2) 484k RON
Tomb Rider e lider si la a doua saptamana si mai aduna un milion. Al doilea Pacific Rim nu atinge acest prag, iar animatia ucraineana aduna milionul in primele sale doua saptamani.
Alte premiere:
Three Billboards... 159k RON
Desigur ca un Oscar pentru cel mai bun film ar fi impins incasarile, asa...
Ce se lanseaza in w-end?
Patru lansari, doua dintre ele targetate pentru Paste, dar se anunta si primul weekend (sau al doilea, depinde cum numaram) de primavara calduta.
I, Tonya. Margot Robbie si Sebastian Stan intr-o biopic despre patinatoarea Tony Harding. Una bucata Oscar pentru rol secundar feminin pentru Allison Janney. Mary Magadalene. Rooney Mara si Joaquin Phoenix, teme religioase si feministe dupa cum l-am citit eu in diagonala. Peter Rabbit. Live action si iepurasi animati de la Sony. Ready Player One. Spielberg, blockbusterul saptamanii, cu si despre YA si tehnologie, primit bine de YA - notele pe imdb ale celor sub 18 ani sunt cele mai mari, apoi descresc cu fiecare segment de varsta in parte...
Mi-a amintit cineva intamplator si-n ultima clipa ca e seara de Gopo. Mediatizarea evenimentului a fost faina tare, dar a lipsit cu desavarsire. Si asta intr-o lume in care daca ma gandesc doar sa zbor pana la Cape Town si primesc pe mail a doua zi doua oferte de la linii aeriene concurente...
Gazda a fost, la fel ca-n anii precedenti, Alex Bogdan. Cu glumitele si gafele (daca si numele sponsorilor sunt pocite...) inerente. A fost multa politica. De la o reinterpretare cam neinspirata a intreruperii proiectiei de la MTR de acum vreo doua luni si pana la mult mai nimeritul in context moment "vreti sa mai fiu prezentatorul vostru?". Trimiterile la #metoo au esuat lamentabil.
De altfel una din vesnicele probleme e ca publicul din sala e inert, nu intelege sau nu vrea sa participe la un show. Inca un simptom al faptului ca cinematograful nostru are un bat in fund, bine sustinut de premii, dar fara priza la public.
S-au dat premii. Multi absenti - chestie obisnuita. Foarte aiurea insa ca urcau pe scena oameni despre care habar n-aveai cine sunt (nicio subtitrare, nicio prezentare, nicio autoprezentare) si care ridicau premii pentru absenti. Premianti noi si autentic emotionati gen Stefan Iancu, tanara speranta, sau Daniel Sandu, cel mai bun debut. Acesta din urma a plecat acasa cu 3 statuete si al sau Pas in urma serafimilor ca a fost filmul serii. Si premianti cu abonament - gen Dana Bunescu sau Vlad Ivanov.
Dragos Patraru a urcat pe scena sa dea si el un premiu. Ar fi fost mult mai tare sa-l aduca pe Dan Negru :). A lipsit si un moment cu Alex Bogdan scotand un urs dintr-un metal pretios dintr-un orificiu de nearatat cu semn CNA AP. :)
Premiul publicului s-a impartit iarasi in mod jenant intre doua titluri. Cei mai multi spectatori in salile de cinema: Octav ("premiu pentru cel mai mare box office"). Cele mai mari incasari: Ghinionistul ("premiu pentru cel mai mare box office"). Mdaaaa, clasic. Cand cuiva nu-i convine ceva, hop! facem o pirueta si un abracadabra. Box office=incasari. Cine are mai multi bani, ala castiga.
Finalul mi s-a parut apoteotic. Alex Bogdan multumeste Primariei Bucuresti, iar Ada Solomon, in ultimul discurs de pe scena, e taiata din regie, in timp ce biciuieste autoritatile care nu sprijina fanionul care este... N-a fost cenzura, a fost lene si nepasare. Decat sa scoata 2 promouri din ora urmatoare, cineva a zis "pana la 23:00 tine emisia..." & cut!
Castigatorul Oscarului la categoria documentar lungmetraj, disponibil pe Netflix.
Nici nu stiu cum sa-l incadrez pentru ca porneste la un drum - a dovedi ca se poate trisa intr-un tur ciclist amator - si ajunge, aparent printr-o bizara intamplare, in mijlocul celui mai mare scandal de dopaj din istorie, un vartej cu conotatii si urmari politice majore. Desi sunt multe bube cu el, va ramane in istorie. Pentru ca pur si simplu a aratat cum si de cat timp Rusia practica... state sponsored doping.
Branduit drept Chef's Table cu case, o combinatie Netflix cu BBC. Nu am putut rezista si am dat play. Mi-ar fi placut sa-mi placa, dar m-am oprit dupa un singur episod. Si acela vizionat chinuit.
Ce e in neregula? Atat de multe! Mai intai si cel mai nasol - gazdele show-ului si textele lor. Habar n-am cine sunt, dar pur si simplu sunt insuportabili. Iar textele - banale si repetitive de sus pana jos. Cum sa strici niste case asa misto cu interactiuni regizate atat de prost, cu reactii copilaresti si replici penibile? Inexplicabil. A doua chestie complet nefericita pentru mine e ca inghesuie multe case in acelasi episod, inteleg elementul comun, dar nu le lasa sa respire pentru ochiul privitorului. Uneori le lasa chiar neexplorate ca-lumea. E prea putin input arhitectural, prea putin timp acordat casei in sine - unde sunt time lapse-urile, unde?, pana si interactiunile cu proprietarii sunt sablon. Deci pas pentru mine.
Asa arata polonezul (de 70 de ani!) si caiacul sau cu care a traversat Atlanticul. Unsupported! Despre viata si aventurile sale - un articol cool & smart de pe New York Times - pe care il gasiti aici. Eu l-am citit si m-a uns pe sufletel.
Total:4.4m RON vs. saptamana anterioara: +10%(4.0m RON) vs. saptamana echivalenta a anului trecut:-30% (6.3m RON)
Doua dintre premierele saptamanii dau un boost incasarilor fata de saptamana precedenta, dar chiar asa si in conditiile unei primaveri amanate pe o perioada nedeterminata, fata de anul trecut box office-ul e intr-o forma... jalnica.
Top 3:
Tomb Rider (S1) 1.1m RON Stolen Princess (S1) 624k RON Red Sparrow (S3) 515k RON
Doua premiere au preluat sefia. Tomb Rider-ul vine cu un debut caldut in Romania. E liderul saptamanii, e milionar, dar nu e un hit dupa cifra cu care a lansat. Word of mouth-ul mi s-a parut impartit, mai degraba sunt fani ai lui Vikander dispusi sa inghita filmul decat fani ai genului care recomanda filmul, asa ca nu cred ca va avea picioare lungi. Animatia ruseasca e pe 2 si - asa cum am banuit - reteta anului trecut a fost copiata cu succes si acum. Desi calendaristic e mult mai tarziu, peisajul de la fereastra mea, culmea, arata similar - frig si zapada. Copii, imbracarea ca mergem la film! Alte premiere:
Gringo 283k RON Nelyubov 30k RON
Ce se lanseaza in w-end?
Si cum va fi vremea? Iarna in toata regula in Romania.
Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. Titlul care aproape a luat Oscarul, dar nu l-a luat. Scris si regizat de britanicul care a facut In Buges si Seven Psychopaths. L-am vazut si am scris despre el aici.
Pacific Rim: Uprising. Varianta de popcorn blockbuster a acestei saptamani. Primul film, in iulie 2013 (da! au trecut aproape 5 ani de atunci, chestie care, apropo, nu cred ca ajuta prea mult), a incasat 620k RON in lansare si 2.1m RON in total. Cred ca va iesi pe locul 2 in saptamana dupa Tomb Rider si ma indoiesc serios ca va reusi sa treaca bariera milionului incasat.
Total: 4.0m RON vs. saptamana anterioara: -15% (4.7m RON) vs. saptamana echivalenta a anului trecut: -42% (5.7m RON)
Scaderi pe linie si din cauza unor premiere slabe, si din cauza unui weekend cu 20 de grade in termometre.
Top 3:
Red Sparrow (S2) 783k RON Black Panther (S4) 713k RON Game Night (S2) 573k RON
Nicio premiera nu prinde podiumul incasarilor si suntem intr-o saptamana fara film milionar la box office.
Alte premiere:
Death Wish 297k RON
The Hurricane Heist 278k RON
Strangers: Prey at Night 126k RON
Estiu 1993 8k RON
L'atelier 6k RON
Die gottliche Ordnung 500 RON
Death Wish si Hurricane Heist si-au impartit publicul, cumva neasteptat pentru mine, horror-ul n-a miscat, iar filmul elvetian a stabilit un record negativ - are doar 54 de spectatori platitori.
Ce se lanseaza in w-end?
Tomb Raider. Reboot al francizei cu Vikander. Blockbusterul saptamanii. Hit sau flop - aceasta-i intrebarea?
Gringo. Comedie neagra plus actiune cu desfasurare in Mexic. S-a lansat saptamana trecuta in State, meta la 46 si vot popular pe imdb la 6.0. Stolen Princess. Animatie ruseasca. In ianuarie 2017 Snow Queen 3, aceeasi reteta, a fost un incasator foarte bun in Ro. Nelyubov. Drama ruseasca despre cautarile unui copil disparut. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain.
Campioana e lamurita din ianuarie. City si-a lasat rivalele in urma in acest sezon dincolo de etapa cu numarul 5. Batalia pentru restul pozitiilor din top 4 - cele care ofera acces in UCL - se da intre United, Spurs Liverpool si Chelsea. 4 pe 3 locuri si 8 etape ramase, cam despre asta va fi vorba. Deprimant pentru Arsenal ca nici nu intra in discutie. Ultima sansa a lui Wenger este sa castige trofeul Europa League, cel care ofera pentru anul urmator prezenta directa in grupele UCL. Arsenal a batut afara la AC Milan convingator, dar mai e mult pana departe pentru tunari intr-un sezon in care performantele lor au fost lipsite de continuitate. Revenind la lupta pentru top 4 din Premier League...
Spre supararea lui Mourinho, United va termina, cel mai probabil, pe primul loc intre pierzatoare. Asa a definit el insusi locul doi. Pogba nu si-a gasit locul, dar conflictul jucator-antrenor a fost stins repede, iar pentru Alexis e prea devreme pentru un verdict. Cert e ca nu pare nici el fericit cu stilul de joc al lui United. De fapt asta e si marea buba cu United: a mers corect, dar sters.
Spurs au mers foarte bine cat i-a tras Kane dupa el. Si varful englez i-a tras tot sezonul - e golgheterul la zi al competitiei cu 24 de reusite. Si sud coreeanul Son a fost o revelatie, dar ea a compensat cumva un Ali mult sub cel de anul trecut. Mental, iesirea din UCL in fata Batranei Doamne, n-are cum sa nu-si spuna cuvantul. Spurs nu au inca incredere in ei insisi ca intr-o forta a Europei, dar Tottenham nu mai are altceva de facut decat sa se concentreze pe campionat.
Liverpool a trait din Mo Salah anul acesta si a trait al naibii de bine. Cormoranii n-au resimtit neaparat plecarea lui Coutinho pe Nou Camp, dar apararea lor a incasat prea multe goluri si s-au impiedicat cu prea multe echipe mici. Variatiile de forma au facut ca echipa sa lupte doar pentru locul 2.
Pe Chelsea au tras-o in jos sezonul acesta lotul subtire si conflictele iscate in jurul lui Conte. De la replicile veninoase cu Mourinho, la contrele cu cei din conducerea de pe The Bridge in privinta transferurilor, dar mai ales indepartarea unor jucatori care au dat semne de rebeliune sau n-au mai fost pe plac. Conte insusi a vorbit atat de des despre cum i-ar placea sa plece, incat de la jumatatea sezonului echipa a aratat ca si cum traia o tranzitie prelungita, dar asteptata, catre un nou manager.
Forma lui Chelsea e departe de a le da sperante fanilor, rivalele stau mult mai bine si din acest punct de vedere. Dupa ultimele 5 meciuri de campionat Chelsea nu e in primele 10. Dar albastrii vor primi pe The Bridge doua dintre cele 3 rivale - pe Spurs si pe Liverpool. Si orice victorie intr-un meci direct cantareste dublu in incercarea de a le lua locul in top 4.
In 2010 spre Roma am pornit eu, dar la aterizarea pe Fiumicino si-a facut aparitia in locul meu Manfredi Vespa. Cum s-a simtit aflati de mai jos in... Manfredi Vespa a Roma.
Lui Manfredi i-au placut mult mijloacele de transport. Italienii sunt prea comozi & fitosi sa pedaleze (desi pe ici colo mai zaresti cate o bicicleta), dar sunt innebuniti dupa scutere, motorete si motociclete. Vespa, ti amo! E asa o viermuiala Roma incat autobuzele de transport in comun care au traseu prin centru sunt doar un pic mai mari decat microbuzele de la noi. Au reasezate scaunele ca sa intre cat mai multa lume inauntru. De fapt (si culmea pentru macaronari!) totul pare gandit ca sa fie maxim eficient: cat mai multi oameni intr-un spatiu minim. E plin de Smarturi, mai multe decat la mama lor in Germania, de Aixamuri, de toate modelele compacte ale producatorilor japonezi sau europeni, plin de Fiaturi... evident. N-am vazut roata de jeep tot weekendul, asa ca jos palaria pentru romani.
Manfredi a crezut ca merge la Roma in extrasezon. No way! Roma nu cunoaste asa ceva. Hoardele de turisti ataca vehement Vaticanul si Via del Corso (zona comerciala) chiar si pe cea mai crunta ploaie. Daca vreti liniste si pace, Manfredi va recomanda o vizita la Teheran. Alt lucru neplacut la capitala Italiei sunt scorurile. Nu te poti caza ieftin (decat daca ai vreun amic in oras si iti ofera el o saltea), nu poti manca ieftin (o masa in doi intr-o taverna oarecare te scoate la 40 de euro, sa nu bei o carafa de vin ar fi absurd!), iar intrarile la obiectivele importante au pretul format din doua cifre.
Manfredi s-a plimbat pe la Vatican, Fontana din Trevi, Panteon sau Colloseum, prin pietele aglomerate, s-a suit pe Vittoriano… Impresionant si supraaglomerat. Nicaieri insa n-a fost mai bine, adica relaxant si fotofun, decat in Trastevere. Un cartier mic, inghesuit, calcat de mai putini turisti, cu stradute stramte si parfum boem. Aici, in 2010, Manfredi Vespa si-a promis ca se va intoarce in Trastevere. Ceea ce a facut - gasiti aici jurnalul complet al acelor ore.
Una din cele mai bune experiente romane e cea culinara. De la antreurile de prosciutto si branzeturi, la spaghette si pizza, vinuri si gelate artizanale (doua/zi, minim recomandat), Roma e un oras delicios. Cu toate tentatiile astea italienii nu sunt obezi, nici macar nu sunt grasuti. Cum reusesc? Pai... blatul de pizza e cel mai subtire din lume, in pizza nu pun mai mult de 3 ingrediente, rareori asociaza carne la pastele fainoase (cele doua nu se impaca bine la digestie), iar portiile sunt moderate.
Italienii, si ei si ele, au placerea elegantei, se aranjeaza, pun pret pe aspect. Tipele sunt machiate si ingrijite indiferent de varsta, tipii sunt la camasa si sacou - smart casual. Ochelarii sunt un accesoriu important, fie ca sunt de vedere sau de soare. Zambesc mult, vorbesc mult si tare (4 italience adolescente reusesc sa-ti dea o durere de cap intr-un singur minut in care imparti cu ele doar un lift). Par sa traiasca relaxat, o combinatie ce vine din sangele latin, mostenirea unui imperiu si mangaierile soarelui si valurilor marii.
Am vrut sa-l vad in decembrie. Trailerul lasa impresia tear jerker-ului perfect de sezon. Trei luni mai tarziu am si reusit. Dar n-am fost prea impresionat.
De rau: povestea nu capata nicaieri accente dramatice adevarate. Bullying-ul e soft, lupta din padure, se vrea sa fie un soi de climax? e mai mult o gluma. Si uite asa, Wonder ramane o plimbarica cu viteza legala prin niste cadre frumos colorate in care regizorul scenarist te asigura nu doar cu centura de siguranta, dar si cu un airbag deja gonflat. E, daca vreti, expresia parintilor hiperprotectivi (asa cum sunt parintii lui Auggie) de azi in cinematografie. Tot de rau: personajele de culoare, toate, sunt painea lui Dumnezeu, bogatii - niste jeguri pe linie, cu o viata afectiva nula. Ok, draga Hollywood, chestia asta cu includerea si stangismele o sa devina foarte repede obositoare si suparatoare deopotriva daca o faci atat de transparent, as spune chiar propagandistic.
De bine: backstory-ul surorii lui Auggie. Dozajul destept construieste in timp un personaj cu multe straturi, unul care depaseste cu mult nivelul de cliseu in care se scalda restul. Tot de bine: interpretarea Juliei Roberts. Incredibil de credibila in emotionalitatea ei materna si cel mai aproape sa-mi stoarca cateva lacrimi din tot filmul.
vs. saptamana anterioara: -18% (5.7m RON) vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +14% (4.2m RON)
Efectul lui Black Panther si vremea inca rece tin box office-ul peste anul trecut. Premierele saptamanii nu resuesc insa sa compenseze scaderea fata de saptamana anterioara a aceluiasi Black Panther.
Top 3:
Black Panther (S3) 1.2m RON Red Sparrow (s1) 818k RON Game Night (s1) 596k RON
Doua premiere in top 3, dar singurul milionar in saptamana e tot Black Panther.
Alte premiere:
You were Never Really Here 30k RON Sobre rodas 6k RON
Ce se lanseaza in w-end?
Va fi inghesuiala mare de titluri, dar niciunul de calibru greu. In plus vremea se incalzeste subit, asa ca cinematografele vor ramane mai goale.
Stolen Princess. Animatie ruseasca. Anul trecut Snow Queen 3, lansat e drept in ianuarie, incasa in total 2.2m RON. De vazut nu doar cum lanseaza, ci cat aduna in total. Animatiile pot avea picioare al naibii de lungi. Fotbal infinit. Docu biografic de Porumboiu junior. Death Wish. Bruce Willis on revenge mode. Hurricane Heist. Al doilea action lansat in saptamana. Reteta: uragan + o spargere. Cred ca Death Wish va curata culoarul asta. Strangers: Prey at Night. Horror. L'atelier, frantuzesc, Die Gottliche Ordnung, elvetian, Estiu 1933, catalan.
Suntem la inceput de martie si in NBA se incing lucrurile. Fiecare echipa mai are jucat 20-22 de meciuri, clasamentul e foarte strans si in teren e tensiune de playoff. Am vazut cateva meciuri - Pacers la Wizards, Nuggets la Cavs si Lakers la Spurs - si e evident ca se joaca la alta intensitate fata de noiembrie-decembrie anul trecut.
La varf Estul e intre Raptors si Celtics, iar Vestul intre Rockets si Warriors. In Est urmeaza apoi un grup compact - intre Cavs care sunt pe 3 si Bucks care sunt pe 8 sunt doar 3.5 victorii diferenta. Orice combinatie de tablou e posibila in interiorul acestui grup. Pistons, de pe locul 9 in Est, nu par capabili sa intre in hora playoff-ului. In Vest in schimb sunt doua echipe - momentan pe locurile 9 si 10 care dau tarcoale playoff-ului. Clippers - o surpriza cat de bine se tin dupa plecarea lui Griffin, dar raman la parerea ca nu vor prinde playoff-ul - si Jazz - cu acel streak despre care am scris aici si care i-a adus pe radarul playoff-ului. Doar ca oricat ar juca de bine, Jazz au nevoie si de o echipa care sa se-mpiedice.
Si aici povestea devine interesanta. Nu cred ca Denver Nuggets sau OKC Thunder o vor face. Sunt echipe flamande sa dovedeasca ceva. Sigur, se mai impiedica, Thunder chiar cu echipe modeste, dar si Jazz o vor mai face. Mai sus in clasament, pe 6, sunt Spurs. Au 20 de prezente consecutive in playoff si au stat multa vreme pe locurile 3-4 in Vest. Pop e cel mai bun antrenor al ligii, dar... scaderea de forma este evidenta. Leonard e tot pe bara, Parker, Gasol si Ginobili sunt prea harsaiti. I-am vazut cu Lakers, lupi tineri. Spurs aveau 7 puncte in fata cu 5:30 de jucat. Si au pierdut la 5 puncte diferenta. Si jucau acasa. Recordul ultimelor 10 spune si el ceva - 2 victorii, 8 infrangeri. Se va lupta atat de tare si atat de mult, iar pe Spurs nu are cine sa-i salveze in teren. Aldridge e un jucator bun, dar nu jucator de ultimele minute si nu e un lider adevarat. M-am uitat un pic si peste program - daca Spurs prindeau mai multe meciuri cu echipe deja resemnate, atunci ar fi avut sanse sa prinda al 21-lea playoff. Dar schedule-ul lor arata horror. Doar 3 meciuri sa le zicem usoare in toate cele ramase pana la final de sezon - cu Orlando Magic, iarasi cu LA Lakers si cu Sacramento Kings. Pe 24 martie cand Jazz vor merge in San Antonio va fi ca o mica finala. Mai e ceva interesant: Jazz au avut si ei 20 de ani consecutivi cu playoff, daca Spurs reusesc un al 21-lea an va fi un nou record de longevitate in NBA.
Predictia mea: Spurs vor rata playoff-ul, Jazz il vor prinde.
Am citit, in diagonala asa cum o fac eu, atat de multe lucruri bune despre Lady Bird incat am zis ca e musai sa-l vad pana-n ceremonia Oscarurilor. Zis si facut.
Sunt doua lucruri care mi-au placut mult. Mai intai relatia mama-fiica. Foarte misto surprinsa, cu tot felul de straturi - unele asteptate, altele complet surprinzatoare. Si jucata ca la carte. Al doilea lucru care mi-a placut a fost tonul pe care se aseaza, felul in care - desi trece prin toate experientele alea tipice, dar crancene ale adolescentei - iti transmite pe dedesubt ideea ca... fuck it, it will all go away very soon. E un soi de... da-ti voie sa simti toate lucrurile astea, dar mai presus de toate relaxeaza-te, niciunul din ele nu conteaza cu adevarat.
Nu stiu daca e musai un film de bagat in seama la Oscar, probabil ca nu, dar premiile sunt mai mult decat oricand o incordare de muschi cu trimiteri politice si sociale, un raspuns probabil exagerat la exagerarile unei alte parti a Americii, o parte dintr-un conflict pe care n-ai cum sa il intelegi corect de la atatea mii de kilometri distanta. Lady Bird e insa un film cu emotie adevarata. Ceea ce nu multe filme de azi mai au.
