Red Ford, not (Robert) Redford

 

     Mustang, Parada Automobilelor Retro, primavara 2021

O luna pana la playoff-ul 2021

 

     Estul

     Una din intrebarile mari de la debutul sezonului era unde va ateriza Harden. Raspunsul a venit repede - Nets. Kyrie, KD, Harden. Toata lumea spune ca atat talent intr-o echipa nu s-a mai vazut demult/niciodata. Title or bust pentru acesti supervillans deci. In teren insa cei trei n-au jucat impreuna decat noua meciuri, deci cum sa existe chimie, cum sa se descurce cand dau de greu? Nets mi se par un balon de sapun care se va sparge in playoff. Da, ofensiv sunt super potenti, dar playoff-ul inseamna sa te aperi, iar Nets sunt ingrozitori la acest capitol. Ideea lui Nash cu dam cu un punct mai mult decat adversarul nu tine in playoff. Iar Nash, un superjucator el insusi, n-are experienta in playoff. Inteleg eu ca uite Steve Kerr a functionat, dar Steph si Klay si Draymond nu aveau fitele vedetelor din Brooklyn. Kyrie dispare din peisaj cu zilele, KD se cearta aiurea pe social media, iar Harden... a ingropat o franciza si apoi si-a luat talpasita. Si Nets mai au o vulnerabilitate mare. N-au inside man. Un big care sa faca treaba buna sub panou. Eu nu cred, cu tot talentul lor, ca vor iesi din Est.

    Vestul

     LBJ si AD se vor intoarce la timp pentru playoff. Odihniti. Sunt sigur ca Lakers au calculele bine facute. Iar conferinta e plina de accidentati - vezi vedete precum Jamal Murray de la Nugets sau Kawhi de la Clippers - si obositi. La propriu - jucatori care au tras echipe dupa ei cu cate un meci jucat la fiecare doua zile.  Vogel a aratat ca e meserias. Toti au crezut, inclusiv subsemnatul, ca Lakers vor aluneca urat fara cei doi, fals. Lakers s-au tinut decent. Mama de bataie pe care le-au dat-o lui Nets a fost poate cea mai discutata. In multe din victoriile astea Drummond, desi a recuperat mult, nu a contat si la categoria puncte marcate. Nici nu stiu cat de mult va conta in playoff aducerea sa. Oricum pentru Lakers e o optiune buna de avut, iar Lakers mi se par de departe favoriti sa iasa din Vest.

Asa sa creasca iarba pe noi

 

     Am citit despre romanul lui Augustin Cupsa intr-un newsletter pe care l-am primit de la Mirela Petre. Nu o cunosc personal, dar de multe ori am rezonat cu scriitura ei intima si onesta. Au trecut luni multe, poate chiar ani, si am ajuns, in sfarsit, sa citesc Asa sa creasca iarba pe noi.

     Cand eram copil ajungeam deseori in vacanta de vara in Craiova. Ma leaga tot felul de amintiri de acest oras, care mai de care mai incredibile. Am fost scuipat doar pentru ca eram bucurestean, am sarutat, mai bine zis m-a sarutat, prima oara o olteanca... si multe altele. Asa ca m-am cuplat usor la spatiul din roman. In plus iubesc nespus marginalul, il gasesc mai potent narativ decat fitele din centru. Asa ca am gasit intamplarile traite de erou pe lunca Jiului la prins pasari cu tovarasi care viseaza la fuga in Italia si gandurile-i incurcate-n cap despre familie si fete, cam toate astea fix inainte sa ajunga sa-si scoata buletin, parfumate nostalgic si aventuroase. 

     Asa sa creasca iarba pe noi, Augustin Cupsa, Humanitas

Undeva in Vrancea

 

     Trei ore pe E85, pulsul sudului Moldovei, e viu, dar e haos. Apoi iesim de pe drumul principal. Si de pe cel secundar. Si la finalul unui mic drum desfundat sunt cateva case adunate. Suntem in Vizantea-Livezi. Nu-l stie lumea, nici hartile de pe telefon nu-s tocmai in tema. Fix cand parcam, o ploaie cu piatra fina ne ureaza bun venit. 

     Exploram casa la interior. Gazda ne suna pe telefonul fix, stie ca am ajuns pentru ca ne-a vazut masina parcata in curte pe camera. Suntem intr-un amestec de vechi, traditional si nou, tehnologic. Sobele pe lemne duduie deja, iar centrala pe peleti incinge extra caloriferele. Poze de demult langa senzori de temperatura. Obiecte decorative de alta data langa mobilier suedez livrat in cutii. In mod bizar combinatia functioneaza. Imaginea cu care vinzi locul asta, vorbesc din propria experienta de cumparator, e canapeaua din vestibul. Esti inconjurat de ferestre si muscate, e un loc sublim in care sa te pierzi citind o carte... 

     Gata cu visarea! S-a oprit piatra, asa ca iesim sa exploram si curtea. Sa tot fie 2500mp cu totul. In fata o gradina dichisita cu flori, in spate o magazie, un atelier de lucru, o gradina de legume, un foisor si, in mot de deal, o platforma de lemn cu o masa si doua scaune pentru savurat panorama. Ma bag sa tai niste lemne, Mishu se amuza copios, Mara ia o tranta pe iarba uda si decide brusc ca e mai bine in casa unde are niste wifi.

     A doua zi sunt in picioare la 7. Nu e pe vrute, e pe concert de pasarele, cu multe inalte si cel putin patru voci distincte, pitigoi si cotofene garantat pentru ca le-am ochit aseara in curte. Soba e calda inca, semn ca am cam exagerat aseara cu aruncatul lemnelor in ea. Consultam toate sursele si decidem sa mergem spre Lepsa. Prima oprire e la cascada Putna. Nu e nimeni sa ne ia cei doi ron taxa de intrare. Coboram printre ambalaje de croissante si copaci dezradacinati si ajungem la un tumult de apa care horcaie asa tare de nu ne mai auzim intre noi. Cascadele au o frumusete aparte. Putna nu face exceptie. O stanca uriasa desparte apa in doi curenti principali, fiecare cu destinul lui pana sa se reintalneasca linstit intr-un bazin natural despre care Mishu a citit ca are 12m adancime. 

    Vrem in Cheile Tisitei, dar drumul e misiune imposibila cu Viespea noastra. Gropile sunt adanci si noroiul gros. N-am fi facut oricum un traseu, voiam sa aruncam doar o privire. Ne intoarcem in drumul principal si inaintam spre Manastirea Lepsa. Unde Mara gaseste zapada, iar Mishu mir. 

     La pizerria Mei Amici din Lepsa, recomandata de gazda noastra pentru proprietarul italian care face mancare ca-n peninsula, o doamna imi striga in timp ce ma uit prin geam ca restaurantul e inchis. Imi amintesc subit de mafiotul italian prins dupa tatuajele vazute de politie in filmuletele gastronomice de pe youtube. Italian cu restaurant la Lepsa? Clar! Incercam si la Dana 3, alta recomandare, de data asta pe peste. Telefon scos din functiune, iar la fata locului caini pusi pe scandal fara alte semne de viata. Nu sunt turisti, dar si cand ei apar nu prea au unde sa manance. Cerc vicios inchis, mergem inapoi acasa. Tarziu, dar mancam bun. 

     Prindem ultimele raze de soare pe platforma. Mara vaneaza alune de pe jos, Mishu le sparge, cand si cand continutul e comestibil. Sau asa cred eu. Mishu imi arata ca ce mancam vine de fapt din buzunarul ei. Dar ce e in buzunarul ei vine dintr-un cos de la bucatarie. Si de unde vin alunele din cos? Tot din gradina... Filosofia-mi e intrerupta de chestiuni practice: facem si noi focul in sobe? 

     A doua zi aceiasi pitigoi ma trezesc intr-o lumina angelica. Pe termen lung cred ca mi-ar deveni la fel de antipatici ca Zog. 

      Facem totul pe modul lenes, dar la 10 si un pic tot suntem iesiti pe usa. Azi dam din picioare. O luam spre Mesteacanu. Serpuim odata cu drumul asfaltat si, in urcare, intersectam una bucata car cu boi si una bucata masina de paine. Dar o si taiem prin niste livezi insorite unde ne oprim la picnicuri. Stiu de anul trecut de cand am facut o excursie pe munte cu Mara care e cheia succesului. “Pauze si gustarele, tati”. 

     Facem vreo trei kilometri si ajungem in punctul de belvedere de care ne-a vorbit gazda. O troita, un monument pentru eroii de razboi si o panorama peste dealuri cu paduri si livezi. Peste vreo doua luni o sa arate si mai bine, cand totul va fi verde plin. Cum stam noi si admiram peisajul, realizez ca suntem fix pe culoarul de zbor al unor albine, asa ca fundalul sonor intens e inclus la pachet. E asa de cald incat dupa-amiaza hoinarim iarasi pe coclauri. Maximul de aventura e cand tragem dupa noi un trunchi de copac ca sa-l facem pod si sa traversam raul.

     A mai trecut o noapte, dar afara peisajul s-a schimbat radical. Ninge cu niste fulgi grasi. Pana si paienjenii sunt luati prin surprindere. In trei zile in Vrancea am prins patru anotimpuri. Noi ne intoarcem acasa.   

Drummond la Lakers

 

     Nici nu am cantat bine prohodul de sezon pentru Lakers si iata-i cu o mutare importanta. Andre Drummond si Cavs s-au inteles la un buyout, iar centrul abonat la double double-uri a optat, dintre mai multe optiuni aflate pe masa lui, pentru Los Angeles Lakers. Cum si Nets au facut aceeasi manevra cu LaMarcus Aldrige, toata lumea s-a revoltat, rich get richer, small market teams have no chance, super teams... textele obisnuite. 

     Pana una alta Lakers au rezolvat problema pe termen scurt. Drummond o sa se inhame imediat la caruta si o sa o traga inainte. Mai sunt vreo 30 de meciuri din sezonul regulat. Ideal Lakers ar putea ramane pe 4 in Vest, dar nici cu locurile 5-6 nu cred ca s-ar supara. A doua veste buna: AD nu mai trebuie grabit sa revina, LBJ o sa-si ia si el maximul de pauza pentru recuperare. Cand vine playoff-ul cei doi ar putea fi sanatosi si odihniti, adica asa cum trebuie pentru repeat. Sunt o gramada de daca-uri in scenariul asta, dar fata de acum 1-2 saptamani Lakers vad o luminita.

Stan Lee's Lucky Man Opening

     Nu am vazut niciun episod din Lucky Man, dar piesa de pe generic si vocea lui Corinne Bailey Rae dau dependenta.

Elif Shafak: Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii

 

     Citind-o pe Elif Shafak m-am teleportat inapoi in timp in vremurile cand il descopeream pe Erich Fromm in Biblioteca Metropolitana. Sa tot fie vreo... hai sa o lasam asa, fara un numar exact de ani. Si atunci, si acum,  adevarul mi se pare la indemana. Bunoara el se gaseste in carti. Cum il traducem in realitatea noastra - asta e partea cu adevarat dificila. Si aici, eseul Cum sa ramai.. e si el mincinos. Pentru ca nu e un manual, nu e un how to... pe bune, asa cum propune titlul. E o descriere condensata si eficienta a punctului in care suntem si vremurilor recente. Si o viziune a ce am putea, ideal, deveni. Dar cum ajungem acolo? Aceasta-i intrebarea.

Elif Shafak, Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii, Polirom

Trade-urile: martie 2021

 

      A trecut deadline-ul de cateva zile, s-au intamplat cateva mutari in NBA, le trec si eu in revista si le comentez pe scurt. Nu mi se pare nimic major. 

     Rondo la Clippers, Lou Williams in Atlanta. Jerry West a asteptat si a fost destept - asta e concluzia mea. Rondo vine sa fie playmaker-ul unei echipe care viseaza inca sa fie campioana. Sweet Lou se intoarce acasa. 

     Oladipo in Miami, Avery Bradley + Olynyk + un pick la Rockets. Plecarea lui Harden a fost echivalentul unei explozii nucleare. Rockets si-au batut recordul de infrangeri consecutive, sunt praf si jale. Riley simte ca nu e unde trebuie cu Heat, fata de anul trecut au luat-o in jos evident. Feeling-ul meu e ca Oladipo nu mai poate pune osul ca lumea, dar Heat nici nu au dat mare lucru pe el. 

     Aaron Gordon in Denver, Garry Harris + RJ Hampton + un pick la Magic. Denver are un nucleu puternic, dar Vestul e foarte puternic, asa ca Nuggets au plusat. Cu siguranta s-au intarit, doar ca nou venitul nu are o experienta de playoff semnificativa. Asa ca upgrade-ul nu mi se pare ca va face o diferenta.

     Vucevic la Bulls, Wendell Carter jr. + Otto Porter jr. + 2 pick-uri la Magic. Deci Magic au ales sa sparga ce construisera si sa reconstruiasca. Chicago s-a uitat la cifrele lui Vucevic - double double solid si vor forta cu el pentru un loc in playoff. Eu nu cred ca vor reusi.

     Fournier la Celtics intr-un deal cu neamtul Thies plecand din Boston. Ainge n-a rupt gura targului, dar a incercat ceva. Logica lui e ca are in Williams un inlocuitor pentru neamt, ok, iar in loc a adus un scorer de care avea nevoie. Totul face sens, dar scala e prea mica.

     Vedem ce alege Drummond dupa buyout - zvonurile sunt ca Knicks ar fi primii pe lista, Lakers pe doi.

De unde esti?

 

     Intrebarea "de unde esti?" a fost intotdeauna importanta pentru mine si am simtit-o ca fiind una profund personala, dar si complicata. Multa vreme, a fost singura intrebare de care imi era teama ori de cate ori imi era adresata. ... locul in care mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii, copilaria si maturitatea deopotriva, este de fapt altul - e Tara Povestilor.

     Elif Shafak in Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii

Liverpool si Lakers, sezonul lui "n-a fost sa fie"?

 

     Sunt doua competitii sportive pe care le urmaresc regulat de niste ani buni incoace: EPL si NBA. In ambele, sezonul de fata avea cate o favorita certa: campioana din precedentul. Dar in ambele cazuri accidentarile par sa schimbe semnificativ destinul sezonului. 

     In Anglia, Liverpool s-a trezit cum infirmeria plina ochi de prin noiembrie si cam asa a ramas pana acum. Van Dijk a dat tonul cand s-a rupt cu Everton. Defensiva a fost lovita din toate partile - Gomez, Matip, chiar si Henderson, reprofilat fundas, au iesit rand pe rand de pe teren accidentati. Si in atac Firmino sau Jota au lipsit accidentati. Lupta pe mai multe fronturi, banca subtire - asa e cand patronii americani au airici la portofel - si Liverpool s-a trezit intr-o situatie ingrata. E pe 7 in clasament si o despart 5 puncte de top 4. Ca nu vor lua campionatul e cert, sa rateze la anul banii din Champions League ar fi dramatic. Iar detractorii lui Klopp agita furcile - cum ca mereu neamtul ajunge in colaps cu echipele sale. Raman la parerea ca nu poti face mare lucru cu Ozan Kabak titular. Iar pe Liverpool o asteapta o dubla in UCL cu... Real Madrid. Un (alt) miracol ar fi sa castige cel mai ravnit trofeu european si in felul asta sa-si asigure locul pentru la anul.

     In State, Lakers erau acolo unde trebuie fara sa impresioneze pana ieri. Locul 3 in Vest insemna home court advantage si Lakers au aratat ca n-au nevoie de mai mult ca sa se descurce in playoff. Doar ca ieri s-a rupt LeBron James. Ii zice high ankle sprain si oricat ar fi de dornic sa revina, LeBron va fi nevoit sa stea cateva saptamani bune departe de terenul de baschet. Timp in care nici AD, intr-un regres neasteptat fata de sezonul trecut, nu va fi in teren, iar Lakers o vor lua, inevitabil, in jos. Si repede caci in Vest sunt multe echipe bune si se joaca la fiecare doua zile. Unde vor fi Lakers la finalul sezonului regulat? Pe 6 - pare un scenariu ideal. Caci de pe 7 ar juca deja mini turneul de play in. Minute in plus, riscuri suplimentare. Lakers nu sunt iesiti din cursa titlului, dar sunt departe de a mai fi favoriti. 

Old Balcony

 

20/03/2021, Tineretului

Sunset puddle

 19/03/2021, Parcul Tineretului

My Octopus Teacher

 

     De dimineata am intrat pe o pagina care promitea recomandari utile de screen time pentru copii. Printre primele se afla documentarul My Octopus Teacher. Dincolo de titlu magnetic pentru mine, am descoperit o poveste aproape magica, de la felul intim si empatic in care e spusa si pana la filmarile subacvatice incredibile. Se gaseste pe Netflix. 

     O prietenie neasteptata undeva in apele Atlanticului de la capatul Africii la care suntem martori norocosi. Un must see nominalizat la BAFTA. 

Fake Famous

      

     Cum scrollam prin social media, am dat de oameni care vazusera Fake Famous si-l recomandau. Acum ca l-am vazut, pot spune ca e o introducere buna pentru cei care n-au auzit pana acum de boti cumparati pe post de followers, de pachete de like-uri si comment-uri tot contra cost si de cum se construieste, pas cu pas, un influencer. De la capacul de toaleta de 12 dolari pe post de hublou si pana la vacantele all inclusive. Se gaseste pe HBOGo.

     Nu lasati inundatia de roz de pe afis sa va pacaleasca. Fake Famous are destule de oferit. Pentru mine a fost interesant sa vad cum din trei oameni selectati pentru acest experiment, deci teoretic cu potential de reusita, doar unul (e vorba de Dominique) a ajuns propriu-zis acolo. Pentru ca drumul de parcurs nu e deloc usor si nu toti suntem facuti pentru asa ceva. Welcome to the circus!

Tree Story

 21.02.2021, Parcul Tineretului

Intalnirea cu tata

      

     Pasajul de mai jos, din Asa sa creasca iarba pe noi de Augustin Cupsa, mi-a ramas in cap de cateva zile. Priza de constiinta aduce la un loc tristetea, frustrarea, intrebarile, frica, nevoia, setea de razbunare intr-o constructie si reconstructie din mers a scenariului mental al intalnirii cu tata. 

     "Mi-am inchis ochii si am incercat sa-mi imaginez ceva bun, cum ar fi aratat marea la Civitavecchia, albastruie si stralucitoare, intesata de barcute albe si argintii, as fi vrut sa le tin pe toate laolalta, sub pleoape, dar ele nu ramaneau pe loc nici de-ale naibii, saltau pe valuri si de duceau in larg, si dupa ele ramaneau aceleasi cercuri mov, verzi si galbene, care-mi jucau in fata ochilor, si m-am gandit la taica-mio, si la ce-o fi invartind el pe acolo, daca o mai fi fost pe acolo, si ce mutra ar fi facut daca s-ar fi trezit cu mine pe cap, uite asa, venind pe strada cand el cobora de la munca, sa zicem, si se ducea intr-o crasma de pe chei sa bea, ce tare ar fi fost sa ma fac ca nu-l vad, sa umblu cuminte cu mainile in buzunare, facandu-ma, chipurile, ca ma opresc si ma zgaiesc intr-o vitrina, sa trag cu coada ochiului la el, si el sa ma vada, si pe urma s-o iau in sus, si sa trec pe langa el fara sa-l salut, sa imi strang in dinti toata emotia care mi-ar fi urcat din stomac pana in gat, sa ma tin tare, si sa-l las in urma, fara s-o iau la gaoana, sa merg asa, usurel, ca la plimbare, ca si cum as fi de-a locului, cu banii mei si casa mea, si el sa ma strige, sa se holbeze intai la mine, sa se frece la ochi ca nu i-ar fi venit sa creada, si sa se apropie neincrezator de mine, si eu sa ma prefac indiferent, dar nu prea tare, ca s-ar fi enervat, mai bine sa par neatent si sa fiu si bucuros, si surprins ca m-am intalnit cu el, in nici un caz sa nu ma dau ranit ca o data nu mi-a trimis o vedere si nici nu m-a sunat, ca sa nu-i zic ca de ziua mea – sanatate si un praz verde, sa nu las sa se vada chestiile alea si sa nu ma scap ca stiam de la Varu’ pe unde umbla, sa-i fi zis ca sunt in trecere pe acolo, da, asa sa-i fi zis, ca sunt in trecere si ca trebuie sa ajung la Roma, inventez eu ceva, dar ca ma bucur ca l-am vazut, sa-i strang mana si sa merg mai departe pe strada in sus, stiind ca se uita dupa mine cu gura cascata, si la prima intersectie sa fac dreapta sau stanga si dupa colt s-o iau la fuga si de-abia cand sunt sigur ca am scapat sa urlu de bucurie. Asta chiar ar fi fost misto. Dar si mai misto, sa ma razbun pe el, era sa nici nu pun piciorul pe acolo, sa plec, pur si simplu, in lume, cat mai departe, sa sar de pe un vapor pe altul si sa ma invart prin toate tarile, numai pe la Civitavecchia sa nu-mi fac drum si sa nu caut sa-l vad cum arata, de fapt, doar sa-i trimit eu vederi lui din fiecare port, ca sa-l oftic."

     PS. Poza e din arhiva mea de fotografii de familie.

Contextul: o parodie de Leonardo Sciascia

 

     Contextul era una din recomandarile lui Tolo de la final de an... acum trei ani. Nu stiu exact ce m-a facut sa-mi notez titlul, nici cand si de unde l-am cumparat. Cert e ca l-am luat in vacanta de la Sacele cu mine, unde evident nu l-am citit. Dar de unde, la fel de evident, m-am intors cu o urma de vinovatie. Pe care mi-am sters-o repede. 

     Nu stiam si nici n-am sapat sa aflu foarte multe lucruri despre Sciascia, dar printre picaturi am prins ca a trait in Sicilia si ca a fost, dincolo de scris, un politician radical de stanga. Contextul e scris acum 50 de ani (!), dar e o lectura cum nu se poate mai potrivita in vremurile pe care le traim. E un spectacol  delicios si crancen al absurdului si al ridicolului societatii in care traim, deghizata intr-o poveste politista, in care fiecare intorsatura de fraza (nu exagerez catusi de putin) musteste de ironie. 

     In nota de la final, autorul insusi marturiseste ca a tinut aceasta parodie la sertar vreo doi ani. De ce? “Am inceput sa o scriu amuzandu-ma, dar terminand-o, nu ma mai amuzam deloc”. Cam acelasi lucru l-am incercat si eu ca cititor.

Contextul: o parodie, Leonardo Sciascia, editura Humanitas

Focus si Nueve Reinas: 3 puncte comune si care e mai care

      

     Filmele cu escroci sunt printre favoritele mele. Asa ca sa nu va mire ca ajung sa le compar pana la cele mai mici detalii. Aici Focus si Nueve Reinas.

#1 

Relatia de mentorat profesional cu debut in timpul programului 

     Focus: Nicky (el) e agatat intr-un restaurant de lux de Jess (ea). Merg in camera ei de hotel si, pana ca Nicky sa-si dea jos pantalonii, apare sotul gelos amenintand cu o arma. Nicky le explica ce si unde gresesc in combinatia lor, Jess tine mortis sa-i devina ucenica. 

    Nueve Reinas: Juan (el) da o teapa cu bancnote intr-o benzinarie. Cand sa iasa, observa ca se schimba casiera... Nu poate rezista si incearca aceeasi schema. Doar ca prima casiera se intoarce si Juan intra la apa. De unde il scoate jucand rol de politist Marcos (alt el). Urmeaza o secventa lunga de momeli reciproce si testari de incredere pentru ca cei doi sa se partenerieze in a da... tepe. 

    Cine e mai tare? Nueve Reinas. De ce? Pentru ca are o intentie ascunsa, ubercool, cu care decarteaza abia la final. 

#2 

Micul dictionar de tepe si tepari 

     Focus: ajunsi in locatia Superbowl-ului Nicky ii explica lui Jess, iar noua ni se arata cu imagini in cascada, cam care e retetarul teparilor la un asemenea eveniment. De la banale ciupeli din portofel la clonari de carduri, jocuri de noroc aranjate si amantlacuri. 

     Nueve Reinas: Marcos il duce pe Juan intr-o intersectie aglomerata si ii enumera, in timp ce noi ii vedem in focul actiunii, pe toti cei care opereaza ilegal acolo - suti, ciorditori, spargatori de masini, maradonisti si tot asa. 

     Cine e mai tare? Egalitate. De ce? Focus are editarea superioara, Nueve Reinas un vocabular spaniol cu diferentieri semantice absolut delicioase. 

#3 

Buenos Aires, Aires, Aires

     Focus: 2/3 din film se petrece la Buenos Aires si printre locatiile care se pot vedea sunt Mercado Central si casele colorate din La Boca. Aerul e de ghid turistic glossy. 

    Nueve Reinas: toata actiunea are loc in capitala Argentinei, cu stradutele, piatetele si pasajele sale oarecare. Vedem inclusiv zona portului. Aer de capitala - foiala multa, mezcla de chipuri si interese. 

    Cine e mai tare? Fiecare e facut bine pentru ce vrea sa fie. Focus e gandit sa functioneze in regim de high life, asa ca locatiile sunt de acolo, chit ca apasa un pic cam tare pe ele. Nueve Reinas lucreaza low & under si arata fix de acolo. Pentru corazon-ul meu castigatorul e Nueve Reinas.

La Sacele

 

     Zis si Seychelles din frustrarea mea de a nu calatori prea departe. Zis si Sicilia pentru cat de pestrita este lumea care traieste la o aruncatura de bat de Brasov. Am luat o cazare de pe airbnb care bifa cateva lucruri importante pentru noi: pets allowed pentru ca pe Bila aka Zog nu aveam in grija cui sa-l lasam, doua dormitoare si doua bai plus spatiu generos la interior - asa e cand te inghesui in 50m2 acasa la tine, cand pleci vrei sa te lafai - si o curte pe masura cu niscaiva acareturi. 

     Stiind traficul de pe Valea Prahovei, soferita a ales varianta DN1a prin Cheia. Am ajuns la destinatie asa de ametiti de la atatea ace de par incat la intoarcere am luat-o cuminte, prin statiuni, pregatiti sa induram orice ne rezerva soarta. Fiindca ne-am pus in miscare devreme, a fost ok. Pe contrasens am vazut insa kilometri intregi de masini stand pe loc intr-o zi oarecare, din mijlocul saptamanii. O vreme n-o sa mai calcam pe aici, apoi o sa uitam si o sa revenim... 

     Am luat o tranta zdravana la patinoarul in aer liber Olimpia din Brasov. Mi-a venit de hac un pusti un pic mai scund ca Mara care s-a ambitionat sa accelereze de fiecare data cand am facut-o si eu. Inca imi tratez vanataile, in rest sunt bine mersi. Iar in cele fix 10 minute pana sa ajungem unde lasesem masina parcata, pe strada Castelului, pornind de la numarul 82 si ajungand pana la 146, m-am invrednicit de cateva poze care m-au facut sa ma-ntreb daca Brasovul e fotogenic tare sau eu n-am mai plecat suficient de acasa in ultimul an si ceva... 

     M-am dat cu bobul roz (stiti al cui dupa culoare) in fata telescaunului abandonat de la Bunloc. Inteleg ca vara dealul asta e folosit ca loc de lansare de parapantisti. Acum era pustiu. Ne-am bulgarit cu Ama si Bogdan, si ei isi faceau vacanta la Brasov, asa ne-am putut intalni si la patinoar, si la bulgareala. Si am facut poze dinozaurilor de la Dino Parc. Pentru ca marimea conteaza seismosaurus a fost cel mai de interes pentru mine. Mara in schimb i-ar fi calarit pe toti. Si am aflat si in ce conditii ar sta oricand si oricat la poze: sa fie un dinozaur prin preajma. Ne-am plimbat mascati prin centrul Brasovului cu Anca, ocazie ca sa mai incerc cateva poze, de data asta pe noapte. 

     Mishu a fost incantata ca domnul la care stateam ne-a livrat inainte de plecare mancare (oua, lactate, carne) cat sa umplem frigiderul de acasa. Si clar tuturor ne-a fost bine in vacanta pentru ca am primit comanda sa ma ocup de urmatoarea. Asta pana scapam de pandemie, ca dupa aia... direct in Mauritius plecam. Gluma! Sau nu.

Ianuarie 2021 in EPL

 

     O luna in care s-a jucat la foc automat. 

     City fara rivala 

     Castigatoarea detasata a lunii ianuarie. 9 victorii consecutive indiferent de competitie, 7 dintre ele in Premier League. Efect imediat: City s-a cocotat pe primul loc in clasament. Fara Aguero mai tot acest rastimp si fara KDB la ultimele doua meciuri de campionat, trupa lui Guardiola a gasit strength in numbers. Defensiva a luat un singur gol in 7 meciuri, ofensiv au punctat 9 jucatori diferiti. Daca ar fi sa aleg un singur remarcat - acela ar fi Gundogan, e intr-o forma cum nu l-am mai vazut. 

     Chelsea, la polul opus 

     Am crezut tot timpul ca Chelsea in acest sezon va fi intre bal si spital, dar va ajunge la bal la final. Nu e inca exclus sa fie asa, dar pana una alta in ianuarie a facut o oprire la spital. Rezultatele amestecate, infrangeri cu City si Leicester, l-au facut pe Abramovici sa renunte la Frank Lampard. Da, Chelsea a bagat un sfert de miliard in transferuri si da, forma era ingrijoratoare. Dar sa-l dai afara pe Lampard, care are sangele albastru, mi se pare un gest... a la Becali. Echipa a fost preluata de Thomas Tuchel. Neamtul care a preluat BvB-ul de la Klopp acum niste ani si a mai antrenat-o pe PSG e recunoscut pentru relatiile dificile cu patronii. Funny, nu? 

     Liverpool, down & up 

     Cormoranii au luat-o la vale zdravan - au pierdut cu Saints si Burnley, au remizat alb cu United. Dar Klopp a redresat frumos lucrurile si ai sai au castigat ultimele doua etape, meciuri grele la Spurs si West Ham. Salah pare ca s-a trezit si se aude ca Liverpool va aduce un fundas central in ce a mai ramas din perioada de transferuri. Liverpool are si cele mai multe pase si goluri inscrise pana acum, semn ca sistemul lui Klopp e bine mersi. Pentru neutrii e o veste buna: lupta pentru titlu nu e inchisa, ba chiar se da in 3. 

     United si Arsenal

     Apropo de pierderi de forma si de reveniri de forma, United si Arsenal au ales sa treaca prin furtuna fara sa schimbe omul de pe banca si ambele s-au redresat cat de cat. United avea 3 infrangeri din primele 9 meciuri jucate in campionat. Au mai acumulat o singura infrangere pana in etapa 21, un esec ce-i drept rusinos cu Sheffield United, dar chiar si asa se bat la titlu City si Liverpool. Arteta, pe care eu il vedeam demis dupa cat de jos ajunsese Arsenal, a reusit sa intoarca si el situatia. Tunarii sunt inca pe o pozitie nu tocmai de laudat, dar in fapt la doar 2 puncte de top 6. Acolo unde Mou si Spurs tremura zdravan fiindca au ramas pentru o perioada fara Harry Kane.