Recap: Sean Baker a facut Tangerine, un film altfel despe care am scris aici. Editia de anul acesta a AIFF a avut un spot de promovare la superlativ. L-am postat si pe el aici. Deci cand in line up a aparut Florida Project, al doilea film al lui Sean Baker, mi-am si luat biletul. 18:00, in timpul saptamanii, la Cinema Pro. Cel mult 80 de spectatori.
Florida Project are elemente comune cu Tangerine. Narativ e la fel de actual, 100% american, hiperexact cu geolocatia sa, sondand in profunzime un univers marginal si personajele sale marginale si punand accentul pe feminin/emotional. Vizual e la fel de colorat si de in miscare. Interpretarile sunt la fel de naturale.
Ca spectator insa am avut o experienta extrem de diferita, opusa chiar. In Tangerine am avut nevoie de aproape tot filmul ca sa descopar si sa ma "prind" de personaje. Si sa le imbratisez la final pentru umanitatea lor. In Florida Project, asemenea unui copil - caci filmul e construit abil din aceasta perspectiva, m-am indepartat incet si usor de personajul central. N-as spune ca am ajuns intr-un punct in care sa-l resping, doar intr-unul in care sa-l vad in adevaratele sale culori.
Must see care mi-a adus aminte de alte must see-uri vazute de-a lungul timpului cu care imparte cate ceva: My Life Without Me, Beasts of the Southern Wild si de un alt indie american despre viata copiilor intr-un centru al carui nume nu mi-l pot aminti acum.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu