Gypsy

     Serie noua de la Netlfix cu Naomi Watts in rolul unei psihoterapeute.

     Am rezistat vreme de doua episoade din cele zece cu totul. Marea buba cu Gyspy pentru mine - apropo, habar n-am de ce ii zice asa...??!! - e ca n-am niciun motiv sa simt nimic pentru eroina. O supara nevestele perfecte ale colegilor parteneri din firma de avocatura unde lucreaza barba-su? Nu stie cum sa se raporteze la posibilitatea ca fi-sa e gay? Vrea sa afle si cealalta poveste a celor care vin sa se confeseze  in terapie? Vrea sa puna oamenii la punct? Papa pastile la foc automat? Simte o atractie pentru persoanele de acelasi sex? Toate astea ma lasa rece. Mizele adevarate nu exista. Cine o strange cu adevarat pe eroina noastra? Obisnuinte, basini, lux... Iar in materie de psihologie suntem la nivelul manualului de liceu. Ritmul o scalda semn ca scenaristii au ordin sa o lalaie, executia e corecta, dar fara vreun plus notabil.

   
     Netflix trebuie sa satisfaca multe gusturi si trebuie sa acopere multe ore, dar e imposibil sa nu remarci o scadere calitativa a produselor originale cu care vine. Nasolica.

Reprezentari ale lui Trump

   
      Am vazut doua scurtmetraje mexicane recente care se raporteaza la presedintele Trump.

     Primele capturi sunt din La madre buena in care un pusti vrea o pinata Trump (despre ce si cum e o pinata cititi aici). Mama pustiului calatoreste trei zile dus-intors si parte din drum o face cu un Trump in spate. La final pustiul ii arde niste bete peste freza si-i crapa capul. Daca vreti sa vedeti scurtmetrajul, il gasiti aici.

     Cu mize sociale mai mari si cu un Trump robotizat vine M.A.M.O.N. Dupa ce face ravagii in batatura de dincolo de celebrul zid, robo-Trump are de infruntat cocosul de lupta mexican. Daca vreti sa vedeti scurtmetrajul, il gasiti aici.

     Clar e ca in mentalul mexican senor Trump e foarte prezent - nici n-ar avea cum sa lipseasca din cauza declaratiilor sale belicoase. La fel de clar e ca genereaza anxietate si panica. Pentru mexicanii de ambele parti ale granitei. Deopotriva pentru cei sarmani, si pentru cei care si-au castigat un statut in America. Viitorul le suna insa bine - fie ca vorbim de solutii personale, fie ca in ajutor le vor veni niscaiva elemente naturale sau culturale.

A fost odata

     Cand cineva ma intreba unde locuiesc in Bucuresti obisnuiam sa raspund cu trei cuvinte: Gara de Nord. Urmau grimase neplacute, batai pe umar empatice sau glumite legate de numarul peronului pe care sunt cazat. Toate astea ma lasau indiferent. Imi completam raspunsul, aproape mecanic, cu pe o straduta linistita la 5 minute de gara si gata, asta era tot. Pentru ca acolo unde ceilalti vedeau aglomeratie, aurolaci, mizerie, miros de sosete imputite cu ou stricat si tepari - eu ma simteam acasa.

     In asta consta, cred, magia copilariei. Oriunde o traiesti, copilaria incarca locul respectiv intr-o maniera irepetabila. Cu personaje, intamplari si emotii. Toate ridicate la rang de poveste. Am mai scris-o si cu alte ocazii: la Gara de Nord eu ma simteam nemuritor. Si ani de zile dupa ce m-am mutat, cand doar treceam pe acolo, ma simteam atotputernic. Era ca si cum fiecare obiect, fiecare suflet statea fix acolo unde trebuie, ca si cum respecta un scenariu al mintii mele. La Gara de Nord nu mi se putea intampla nimic rau. N-avea cum. Eram acasa.

     Tin minte cand in copilarie treceam pe la Fotescu prin fata si vedeam aliniate chipurile despre care in Evenimentul Zilei scria ca sunt ale unor infractori rai cautati de zor de politie. Deh, politia n-auzise de Fotescu! Din cand in cand trecea pe langa mine val vartej un maradonist care fraierise un schimbator de valuta dornic de niste bani in plus. Alteori vedeam aceeasi scena, cu alt tepuit, un pic mai tarziu - cand un politist ii lua declaratia notand copy-paste cum banii de la a 4-a bancnota in jos erau din hartie de ziar si cum teparul se facuse nevazut prin spatele blocurilor de pe bulevardul Duca cu o viteza desprinsa de pe terenurile de sport. Au fost epocile cu alba neagra, barbut si taxiurile pe naspa al caror monopol nu indraznea sa-l sparga nimeni de frica scandalurilor si batailor care se iscau din senin.

     Erau si aurolacii pe care lumea ii dispretuia. Un simbol al esecului social in trecerea dinspre comunism inspre capitalism. Satanistii se duceau sa bata la ei ca la fasole, la tv ii vedeai in reportaje prezentandu-si casele din canal, dar cea mai vie amintire o am de cand i-am vazut ascultand la ureche, la niste aparate radio pe baterie, meciurile de fotbal ale Rapidului. Stiau cand si cu cine joaca Rapidul, stiau 11-le de start si traiau o bucurie pura la fiecare gol care ajungea la urechile lor pe doua cai: prin vocea lui Ilie Dobre via aparatul de radio si direct din Giulestiul aflat la o aruncatura de bat sub forma scandarilor suporterilor izbite in lant de blocurile de pe Calea Grivitei si Muzeul CFR.

     Si mai erau si raurile de oameni care cobora zilnic din trenuri. Cu sarsanale dupa ei, de prin colturile tarii unde se agata harta-n cui la ora de Geografie, ajungeau in Gara de Nord oameni care priveau deopotriva speriati si minunati la orasul care li se deschidea in fata. Trebuiau sa ajunga la niste rude pe care nu le-au vazut de ani buni sau pe la vreun spital. Mai erau si navetistii, cei care faceau zilnic drumul dus-intors pentru ca in Bucuresti se gasea de lucru pe niste bani - putini, dar bani. Ii recunosteai dupa mersul lor sigur si grabit catre statiile de autobuz si troleibuz dispuse in jurul garii.

     Dar toate astea si multe altele devin intr-o zi amintiri din alta viata. Iar pentru mine lucrul asta s-a intamplat zilele trecute cand am mers cu Mara sa-i arat trenurile in gara. Am coborat din taxi si m-a izbit duhoarea. Apoi am vazut doar gunoaiele si mizeria. Numai asta vedeam. M-au jenat aurolacii adunati gramada la intrarea de la metrou si m-a izbit valul de calatori coborati din trenuri, grabiti si care-ncotro. Gara parea mai mica si mai peticita ca niciodata. Nefiind la curent cu ultimele modalitati de lucru ale teparilor si vazand cateva mutre puse pe asteptare, m-am intrebat in sinea mea pe unde naiba imi sunt portofelul si mobilul. M-am tinut de cuvant si i-am aratat Marei casele de bilete, panoul unde sunt afisate sosirile si plecarile si cateva locomotive si vagoane trase pe peron. Am vrut insa sa plecam cat mai repede de acolo. Poate pentru ca sunt mai bine de 10 ani de cand m-am mutat, poate eu si Gara ne-am racit. Poate pentru ca am facut 35 si copilaria a ramas undeva in urma. E vremea ca altcineva sa fie copil acum. In drumul spre iesire ne-am intersectat cu doi pusti pe biciclete. Murdarei, dar zambareti, roiau prin toata aglomeratia ca si cum era cel mai natural lucru din lume. Erau in Gara de Nord si pe strazile din jurul ei acasa. Pentru mine locurile astea au devenit a fost odata.

Placebo

     Am citit pe vox.com un articol bun despre efectul placebo. Ce stim despre cum si cand functioneaza, cateva explicatii evolutioniste, multe intrebari deschise inca. Il gasiti aici.

Title sequence talk

     Am citit un material foarte interesant despre trecutul, prezentul si mai ales viitorul title sequence-urilor pe The Verge. Il gasiti aici. Fiindca sunt in plina manie American Gods trebuie sa zic ca show-ul are si un title sequence bestial.

Graffiti

Bulevardul Pache Protopopescu, rondul de la intersectia cu Popa Nan

Zen Flesh, Zen Bones: Black-nosed Buddha

     A nun who was searching for enlightment made a statue of Buddha and covered it with gold leaf. Wherever she went she carried this golden Buddha with her. Years passed and, still carrying her Buddha, the nun came to live in a small temple in a country where there were many Buddhas, each one with its own particular shrine. The nun wished to burn incense before her golden Buddha. Not liking the idea of the perfume staying to the others, she devised a funnel through wich the smoke would ascend only to her statue. This blackened the nose of the golden Buddha making it especially ugly.

Box office Romania 26 iunie - 2 iulie 2017

     Total: 4.43m RON

O crestere modesta (+6%), dar o crestere fata de saptamana trecuta. Venita dupa un weekend cu doua premiere care au mers peste asteptarile mele, dar si cu conditii meteo care s-au depreciat sever duminica.

     Top 3:

Despicable Me 3 (s1) 966k RON
Transformers: The Last Knight (s2) 931k RON
Baby Driver (s1) 409k RON

Despicable 3 ii ia fata lui Transformers 5, dar niciunul nu trece bariera milionului. Estimasem 830k RON saptamana trecuta pentru animatie, iar pentru Baby Driver un 280k RON. Pe ambele le-am vazut deci sub incasarile reale - doar pe al doilea am mers sa-l vad cu ochii mei in cinema. Am scris despre el aici. Cred ca Baby Driver va avea picioare bune si la noi.

Alte premiere: On Body and Soul, 45k RON (estimasem 10k RON). A prins mai multe ecrane decat as fi crezut (32 nu e putin deloc), asa ca a incasat mult mai bine decat credeam.

     Ce lansari urmeaza in w-end?

Pe vreme calda si cu vacante care incep sa fie luate vin in cinematografe doua titluri.

Spider-Man: Homecoming. Critica l-a apreciat pentru ca e mai uman, dar mie mi se pare ca brandul e obosit. Inteleg si ca il impinge de la spate taica Iron Man, dar estimarea mea este de "doar" 750k RON.



The House. Comedy rated R. Critica l-a desfiintat, nici publicul nu a fost impresionat. Culoarul pe comedie e liber, dar degeaba. Estimarea mea: 270k RON.

NBA trade: Hayward a ales Boston

     A durat mult, s-a lasat si cu niste balbaieli, dar jos palaria pentru Ainge si Celtics. N-au dat nimic la schimb si s-au ales cu un All Star: Gordon Hayward. N-as fi crezut ca jucatorul va parasi Utah - in primul rand pentru ca era vorba de un extra 50m $ in urmatorii 5 ani - dar uite ca banii nu sunt tot.



     Hayward este perfect match pentru Celtics. Brad Stevens i-a fost antrenor si in colegiu, relatia e deja sudata, no risks there. E genul de jucator muncitor, nebagat in seama, dar care a crescut ca Fat Frumos din basme in NBA. Exact definitia lui Celtics din momentul asta: fara fite, fara impresii, cu ochii pe potul cel mare. Poate sa aduca mingea oferindu-i un respiro lui Isaiah Thomas sau pusi impreuna in acelasi timp in teren cei doi pot crea infinit de multe variante ofensive. E si un marcator excelent. Exact astea au fost lispurile lui Celtics in playoff-ul trecut. Celtics au ramas si cu toate pick-urile intacte. Ce sa-ti doresti mai mult?

      La Cavs lucrurile arata dubios. Fara GM de saptamani bune, cu miscari minime in zona transferurilor - Korver resemnat, Jose Calderon venit - si cu LeBron James intrand in ultimul an de contract. In cazul lui planeaza deja tot felul de zvonuri si speculatii si morisca asta va crea multa nesiguranta in organizatie. Raptors au platit carute de bani ca sa-si tina jucatorii, dar n-au adus nimic. Piesele sunt asezate asadar pentru o revenire a Bostonului in varful Estului.

NBA trade: Paul George merge in Oklahoma

      Paul George a fost un baiat de zahar - nu i-a tinut pe Pacers in joc de glezne anuntand ca nu isi va prelungi/extinde contractul care expira vara viitoare. Asa ca Pacers l-au impachetat frumos si l-au trimis in Oklahoma City primindu-i in schimb pe Victor Oladipo si Domantas Sabonis. 

     Toata lumea stie ca PG-13 isi doreste, la modul ideal, un deal in Los Angeles. Asta e motivul pentru care Thunder isi asuma un risc. Au adus un All Star, perechea George-Westbrook arata foarte bine pe hartie, dar la anul pe vremea asta PG-13 s-ar putea sa nu mai fie deloc de zahar - atunci cand nu semneaza un contract multianual cu Thunder si isi vede de drum spre L.A. Basca ca acelasi lucru l-ar putea face Westbrook insusi. Thunder va avea o vara fierbinte anul viitor - un all or nothing pentru franciza. Dar pana atunci insa au facut ce trebuia. Fanii vor avea ce vedea, venirea lui PG-13 ii arata lui Westbrook ca Thunder sunt gata sa construiasca repede in jurul sau. Iar cu acest trade au mai rezolvat o problema: au scapat de salariul astronomic al lui Oladipo - 21m $ pe an.

     De ce a ales Indiana un deal asa nesuferit? Nu o sa inteleg niciodata. Sunt sigur ca Ainge de la Celtics a oferit niste pickuri pentru drafturile viitoare. Daca Pacers tot reconstruiesc aproape de la 0 (si Jeff Teague a plecat, echipa se insurubeaza acum in jurul lui Myles Turner, prea tanar si fara experienta, si nabadaiosului Lance Stephanson) de ce sa nu iei pick-urile? Ok, poate Ainge, temator sa nu-l piarda pe George vara viitoare, nu le-ar fi dat cele mai bune pick-uri, dar tot ar fi dat ceva.

     E bizar ca Boston-ul nu vrea sau nu poate sa miste. Poate ca Ainge si Stevens au incredere in cresterea naturala a echipei lor, poate ca le plac lucrurile controlate, inclusiv costurile controlate, dar Butler sau PG-13 aveau valoare si atitudine de Celtics. Culmea e ca amandoi au plecat in Vest, dezechilibrand si mai tare balanta intre cele doua conferinte. Intre timp Gordon Hayward a vizitat Bostonul, i-a placut, dar va lua o decizie cu 3 optiuni: sa ramana in Utah, sa mearga in Miami sau sa se alature celor de la Celtics. Hayward e ultima sansa pentru ca Ainge sa aduca un free agent mare in vara asta. De acord cu faptul ca Brad Stevens, cel care i-a fost antrenor si care l-a descoperit pe Hayward in colegiu, e un atuu important pentru Celtics, dar Utah i-a fost casa buna vreme de 7 ani in NBA, are o echipa tanara si cu potential si poate sa-i ofere cu vreo 10m $ extra pe an. In 5 ani asta se traduce intr-un +50m $. Daca Hayward trece la Celtics intr-un deal multianual, Ainge a jucat-o perfect. Daca nu, Celtics raman cu buza umflata intr-un mare fel. Asta nu inseamna ca intr-un Est din care superstarurile fug mancand pamantul (si Millsap tot spre Vest a apucat-o), Boston nu va ajunge iarasi intr-o finala de conferinta. Poate ca asta e plasa de siguranta a lui Ainge.

Baby Driver

     E action, e heist movie, e western, e musical, e love story. Si toate se aseaza cu naturalete la locul lor intr-un tur de forta marca Edgar Wright.

      Cu un buget mic (40m $) pentru Hollywood-ul zilelor noastre, care da dude dupa dude cu sequel-uri, prequel-uri, spinoff-uri si origin stories pe care le uiti in secunda in care iesi din sala de cinema, Baby Driver e proaspat si dat naibii de creativ. Exact ce ti-ai putea dori intr-o noapte incinsa de vara pe un ecran urias.

     Filmul bifeaza trademark-urile lui Wright: editarea este bestiala - secventele de livrator de pizza Goodfellas sunt parte din ADN-ul regizorului, iar muzica e dusa aici la superlativ. Masinile danseaza pe muzica in timpul urmaririlor, personajele canta si danseaza in timp ce-si traiesc povestea de iubire. Muzica e cheie de intelegere a personajelor, tot ea leaga si dezleaga relatiile intre personaje. Nu lipsesc tonurile ironice, dar Baby Driver aduce mai multa caldura si sensibilitate decat m-as fi asteptat. La nivel de personaj, de poveste si mai ales de final. Nu mi se pare ca e punctul forte al lui Wright, tot el este si scenaristul filmului, dar ii accept cu usurinta stangacia in insiropare pentru toate celelalte lucruri pe care le face fara cusur.

Lali Ayguade

     Weekend-ul trecut am fost la Shorts Oscar Night la Next si mi-a cazut cu tronc un scurtmetraj spaniol - Timecode. L-am tot vorbit de bine in stanga si-n dreapta, iar weekend-ul asta i l-am pus lui Mishu sa-l vada pe vimeo (2 dolari pentru dreptul de a-l vedea de oricate ori vrei in 24 de ore). I-a placut si ei foarte mult, eu i-am spus ca la final zice ca dansul face parte dintr-un spectacol denumit Incognito, ea a sapat si a descoperit ca de fapt actrita din scurtmetraj, Lali Ayguade, este o balerina/dansatoare si coregrafa/profesoara catalana. Iar pe youtube am gasit chiar o mostra de dans cu ea si partenerul ei din Timecode care te lasa fara cuvinte.

Okja

     Produs de Netflix, prezent in competitia pentru Palme d'Or anul acesta si lansat zilele trecute worlwide.

     Mi-a atras atentia pentru ca e scris si regizat de Bong Joon-Ho, coreeanul care a facut acum cativa ani Snowpiercer, o rara avis in cinematografe despre care am scris aici. De la cast la teme, Okja are acelasi aer global. Daca Snowpiercer era mai grav si pe alocuri meditativ, Okja jongleaza intre o doza intreaga de sarcasm si momente emotionale. Sarcasmul si-l impart cu generozitate corporatiile si grupurile ecologiste, emotia apare din povestea de corazon, de prietenie intre o fetita care traieste cu bunicul ei in varf de munte si un super porc. Ca sa placa mai mult consumatorilor - si celor din film, si celor din fata ecranelor - super porcul e o incrucisare simpatica de porc cu hipopotam.

     Filmul are calitate. Jongleriile de stari emotionale sunt sustinute destept din filmare, montaj si sunet. Lumea naturala, linistita si viu colorata e tratata emotional, in timp ce zona urbana, agitata si tehnologizata - ironic. Personajele iti raman in cap, desi nu e timp pentru mai mult de 2-3 tuse. Tilda Swinton cool - aici in dublu rol, old school business si new school business. Totusi prezenta lui Okja in competitia mare de la Cannes este exagerata. Filmul n-are greutatea necesara si, dupa gustul meu, e sub Snowpiercer.

NBA trade: CP3 merge la Houston Rockets

     S-au petrecut deja cateva mutari pe care merita sa le trecem in revista rapid, inainte sa ne ocupam de mutarea lui Chris Paul la Rockets.
   
     Jimmy Butler a fost relocat in Minnesota. E un All Star, matur si cu minime probleme de sanatate care va ancora frumusel o echipa tanara a lupilor alaturi de Tibs. T-Wolves vor cu disperare sa prinda un playoff si asta e sansa lor. Pentru cariera lui Butler e, insa, un dead end. Fiecare jucator spera sa castige un titlu, din Minnesota poti avea doar halucinatii privind unul. Bulls se apuca de o reconstructie cu Hoiberg la carma si multe semne de intrebare. Noii veniti Zach Lavine si Kris Dunn sunt un pachet aparent subtirel pentru Butler, dar alta varianta Bulls nu prea aveau. Au asteptat prea mult, iar Ainge de la Boston tot nu s-a miscat.

      Phil Jackson s-a carat de la Knicks. Marele carmaci era rau de gura si cu idei fixe. Nimeni nu uita superperformantele sale, dar la Madison Square Garden treaba a mers din rau in ingrozitor cu el supervizand lucrurile. Nu era el singura problema, asa ca Knicks mai au multe de rezolvat. Iar de patronul Dolan nici ca vor scapa prea curand. 

     Si iata-ne ajunsi la megadeal-ul prin care Chris Paul si-a facut singur de drum spre Houston. O mutare teribil de interesanta. Treaba la Clippers scartaia - performantele erau in declin, iar CP3 a stiut sa-si joace cartile. Era ultimul lui an de contract, are 32 de ani, destule accidentari la activ si o relatie zice-se incordata cu Doc Rivers. Clippers riscau sa ramana la anul cu mana goala. CP3 le-a aratat pisica si patronul l-a lasat sa plece acolo si asa cum si-a dorit. Un singur an la Houston. Sa-i zicem de proba. Daca se imprieteneste cu Harden, semneaza vara viitoare pe bani multi si in cunostiinta de cauza. Daca nu iese treaba, e liber sa-si caute o casa noua. Faza e ca va ajunge la 38 de ani la un salariu potential de 46 de milioane de dolari! CP3 este deci marele castigator al acestei mutari.

     Houston arata ca o echipa care a intrat in cursa inarmarii - singura sansa sa te pui cu Warriors. Ambitia e laudabila, dar toata treaba s-ar putea sa le explodeze in fata. Si nu pentru ca nu s-ar intelege Harden cu CP3. E o combinatie cumva nenaturala - amandoi vor mingea, dar cred ca se vor impaca bine pentru ca amandoi au nevoie de mai putine minute in teren si de mai putina atentie din partea jucatorilor adversi. Oricum ar fi, asta vom vedea dupa primul sezon. Daca nu merge, drumurile se despart. Si asta fara mari pierderi. Problema e daca merg lucrurile. Atunci CP3 semneaza un max deal cu Rockets vara viitoare. E deja trecut de varful carierei lui, intotdeauna l-au sacait accidentarile, iar un contract pe 5 ani va deveni o piatra de moara insuportabila pentru viitorul echipei. Lakers au stat pe uscat ani la rand din cauza lui Kobe. Dar era un jucator istoric, adusese titluri pentru echipa. Era o datorie de onoare, iar Lakers au marketat cu varf si indesat lucrurile. Houston isi cam risca viitorul.

     Si daca tot o face, de ce nu un all in? Vor aduce Rockets si un al treilea nume mare acum? Mai e nevoie de o piesa grea ca sa incerci sa te bati cu Warriors, asta e clar. Se zvonesc variantele cu Melo si PG13. Cine ar refuza o asemenea echipa si o asemenea provocare? De fapt o superechipa si un razboi nuclear in Vest. Catre acolo se indreapta lucrurile. Ma intreb ce gandeste Pop despre toata treaba asta? Vor gasi cei de la Spurs frigiderul (vezi Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull) in care sa se ascunda in fata urgiei?

     Daca CP3 e marele castigator, iar Houston Rockets se pregatesc de un all in, Clippers ies cam sifonati din trade-ul asta. Sigur ca au luat jucatori la schimb - Patrick Beverly poate conduce decent un second unit, Lou Williams vine cu niste cifre de bun simt, dar cum sa-l convingi pe Blake Griffin sa ramana? Mai ales ca pe fir vor fi multe echipe interesate si interesante. Isaiah Thomas il momeste deja spre Boston pe retelele de socializare, iar Oklahoma e home sweet home pentru Blake. Un duo Westbrook-Griffin suna foarte bine. Iar daca Griffin pleaca si el... Clippers se vor scufunda la anul si vor intra, fara voia lor, intr-o reconstructie fortata.

Box office Romania 19 - 25 iunie 2017

     Total: 4.16m RON

Drop urias fata de saptamana precedenta: -26%. O lansare puternica am avut, dar canicula din weekend si primele vacante au lasat urme zdravene in box office.

     Top 3 

Transformers: The Last Knight (s1) 995k RON
Cars 3 (s2) 646k RON
Pirates of the Carribean: Dead Men Tell No Tales (s5) 404k RON

Noul Transformers e lider asteptat, dar nici el nu face milionul la debut. Eu il estimasem saptamana trecuta la 1.4m RON, dar consumul la general a scazut atat de dramatic incat si el a iesit afectat. Cars 3 a trecut si el intr-o viteza inferioara, iar POTC-ul chiar si la a 5-a saptamana se agata de podium in lipsa unor alternative care sa atraga publicul.

Alte premiere: Once Upon a Time in Venice 88k RON, de trei ori si jumatate sub ce estimasem eu. A prins doar 46 de ecrane - ca reper liderul Transformers a fost vazut in 75 de ecrane. Everything, everything 251k RON, jumatate din cat estimasem eu. Dar potentialul l-am intuit corect: filmul a incasat de 3 ori cat Bruce Willis-ul mare cat tot afisul.

     Ce lansari urmeaza in weekend? 

Trei titluri, fiecare cu cararea lui.  Si iarasi canicula.

Despicable Me 3. Animatie cu sanse de lider la incasari. 2-ul pe inceput de iulie 2013 debuta lider cu incasari de 573k RON si termina la generalul anului pe locul 15 cu 2.82m RON incasati. Notele pe meta si popular sunt asa si asa, mai jos decat cele pentru Despicable Me 2. Ceva promovare am simtit. Estimarea mea: 830k.




Baby Driver. Unul din filmele asteptate de mine vara asta. Pe restul le gasiti aici. Scorurile pe meta si popular sunt foarte bune, word of mouth va avea, poate face si niste picioare simpatice, dar debutul n-are cum sa fie stralucit. Estimarea mea: 280k RON.



On Body and Soul. Unguresc premiat cu Urs de Aur la Berlin. Lansare intr-un numar limitat de ecrane. Estimarea mea: 10k RON.

Zen Flesh, Zen Bones: A Parable

      A man travelling across a field ecountered a tiger. He fled, the tiger after him. Coming to a precipice, he caught hold of the root of a wild vine and swung himself down over the edge. The tiger sniffed at him from above. Trembling, the man looked down to where, far below, another tiger was waiting to eat him. Only the vine sustained him. 
     Two mice, one white and one black, little by little started to gnaw away the vine. The man saw a luscious strawberry near him. Grasping the vine with one hand, he plucked the strawberry with the other. How sweet it tasted.

     Am invartit parabola asta in cap de cateva ori, dar tot ma macina o intrebare: de ce sunt doi soricei, unul alb si celalalt negru?

Zen Flesh, Zen Bones, Penguin Books

Next: Oscar Nights 2017

     Ajung rar la evenimente, dar cand scurtmetrajele nominalizate la Oscar vin intr-o proiectie in aer liber in Parcul Tineretului... E prea bun, prea la botul calului. Asa ca m-am alaturat altor doua sute de suflete*, exclud aici cateii si bicicletele desi au si ei/ele suflet. [*estimare facuta pe baza fotografiei de mai jos.]

     Asezati frumos pe iarba, numai buni de luat la tinta de femelele tantar pofticioase. Lucru estimat de mine, motiv pentru care si-n aceasta dimineata pielea imi miroase inca discret a Autan. Eau d'Autan. Ce n-am estimat a fost ca in sanul naturii, chiar si dupa o zi caniculara, se lasa o racoare la pachet cu o umezeala demne de a. o paturica pe care sa stai timp de 2 ore+ cat dureaza vizionarea, b. o paturica sau un echivalent care sa te imbratiseze delicat din cap pana-n picioare aceeasi perioada de timp. Sau si mai bine a+b. Cum oamenii cu paturici erau lipiti unii de altii, iar eu imi uitasem si ochelarii acasa, a fost musai sa stau golas in primul rand de iarba. M-au mai incalzit stelele din ce in ce mai vizibile, lampioanele lansate de undeva din stanga ecranului si ce s-a vazut pe ecran, marfa foarte buna.

      Sing. Unguresc. O fetita noua in scoala e pusa de doamna profesoara de muzica sa mimeze actul artistic pentru ca trupa scolii sa castige un concurs. Glorie, bilete la Stockholm si un viitor luminos in Corul Radioului - se prefigureaza toate la orizont. Basca cate o bomboana dupa fiecare repetitie. Doar ca acritura de profa e pe cale sa afle the hard way cat de mult si-a ranit elevii. Foarte bun, uplifting, cateva momente din curtea scolii sunt filmate, montate si garnisite cu un sunet bestial. Nu stiu daca autorul a ascuns aici vreo metafora despre Ungaria - conducatoarea corului e o dictatoare cu zaharelul intr-o mana si amenintarile in celalta, ceea ce mie imi miroase a Orban... Dar n-am timp sa gandesc mare lucru pentru ca incepe urmatorul scurtmetraj.




     Silent Nights. Danemarca. Kwame, un refugiat din Ghana, traieste din reciclatul de sticle si adapostul si mancarea primite moca din partea unei asociatii de sprijin a celor saraci. Aici o cunoaste pe Inge, parca asa o chema. Cei doi traiesc o poveste de dragoste presarata de rasismul societatii daneze si curmata de faptul ca pe el il asteapta acasa o nevasta si trei copii. Inge e un fel de sa intorci si celalalt obraz, si celalalt obraz, si celalalt obraz... pentru ca intelegi ca celuilalt ii este insuportabil de mult mai greu decat tie. Un pic cam greu de digerat pentru mine - prea multa politica, prea apasat mesajul. Si aplauzele publicului sunt mai modeste.


 
     Timecode. Din Spania. El si Ea sunt angajati pe ture complementare intr-o parcare multietajata. Stau cate 12 ore in fata unor monitoare, imbracati in uniforma obligatorie. Totul e repetitiv si depersonaliza(n)t pana atunci cand Ea descopera ca El danseaza. Urmeaza un exercitiu de comunicare prin miscare si o joaca de-a time code-urile. Daca suna vag, e din cauza ca nu vreau sa va stric cu nimic supriza si bucuria vizionarii. Timecode e bestial, personajele sale principale aproape ca nu-si vorbesc, dar asta nu le impiedica sa devina. La final mi s-a parut ca s-a aplaudat cel mai zgomotos. Sau poate eram doar eu aplaudand cu foc.


   
     Ennemis Interieurs. Francez. Doua personaje masculine, mature, cu intrebari despre propriile lor identitati se infrunta intr-un interviu ce se transforma incet, dar sigur, in interogatoriu. In subsidiar ataca tema terorismului si o face tinandu-si perfect echilibrul, e foarte bine dozat ca tensiune - sa tii jumatate de ora din dialogul a doua personaje e o treaba, sunt si cateva suprapuneri de imagini executate fain in montaj, dar pentru gustul meu perfectionist nu vine suficient de asezat pe gen si tema. Ca si cum a plecat de la o idee, dar a ajuns la alt rezultat. Nu sunt multe aplauze, dar asta si pentru ca mai bine de jumatate dintre spectatori au plecat deja spre casa.

   
     
     La femme et le TGV. Elvetia. Cu Jane Birkin trecuta de 70 de ani in rolul Elisei, o vaduva a carei singura alinare intr-o lume a internetului, supermarket-urilor germane si tinerilor care parcheaza aiurea este un TGV. Punctual de 32 de ani incoace, din trenul care circula cu 300km pe ora cade intr-o zi o scrisoare. E un punct de plecare pentru o poveste care mi-a adus aminte de Jean Pierre Jeunet. Ludica, simpatica si tragica deopotriva, cu un voice over de intelept, creionand cu lejeritate destine si lasandu-si la final personajul principal fix cu ceea ce avea mai mare nevoie.

 

Raspantie armeneasca

Biserica Armeneasca

Noaptea de garda, Ionelia Cristea

     Citesc foarte rar poezie si nici nu-mi amintesc cand si cum a ajuns pe raftul meu aceasta carte. E atat de subtire incat se poate sa se fi ascuns pe acolo luni bune, poate chiar ani. Si nici nu stiu ce m-a impins sa o aleg zilele trecute.

     Sunt cateva specializari in medicina care fac din om neom punand in fata ochilor sai o realitate de care noi, ceilalti, nu vrem sa stim. Ionelia Cristea  o aseaza in versuri suprapunand-o peste experientele sale marcante de viata. Duritate si sensibilitate la pachet, cu efect paradoxal. Citind-o dimineata, in metroul care ma duce la birou, mi se pare ca vad in jurul meu numai orbi, orbi care sapa aiurea in telefoane si se prefac ca stiu cu ce se mananca viata. Si se mint ca ea tine mai mult decat.

Noaptea de garda, Ionelia Cristea, Editura Cartea Romaneasca

American Gods: primul episod

     Sunt mai multe motive pentru care o sa ma pun serios pe vizionat American Gods. Dupa ce am vazut primul episod din serialul care ruleaza pe Starz am tras cateva concluzii, mai toate de bine. Show-ul are ambitie si un aer psihedelic care te fac sa vrei mai mult. Imi place ca-si ia timp, ca nu se grabeste, preferand sa puna carne pe personaje in loc sa sara in actiune. In plus se ingrijeste de cele mai mici, dar seminficative, detalii. Filmari tipla, coloana sonora la fel. Si last, but not least - Ian McShane.