luni, 5 ianuarie 2015
Snowpiercer
Chiar si cu imperfectiunile metaforei pe care se bazeaza, Snowpiercer e o rara avis in cinematografia zilelor noastre. Asa ca merita vazut.
Sunt vremuri in care si in stanga si in dreapta ni se baga sub nas filme etichetate ca distopii. Bine si frumos doar ca toate par copy-paste-uri in care e musai ca niste tanci mucosi sau acneici sa salveze omenirea gandind putin, dar actionand frenetic. Snowpiercer e altceva. Cu eroi maturi, violenta salbatica, fara limita pg-13, si multe lucruri de gandit chiar daca imbraca tot o haina action. Finalul e 100% meditatie, lupta de argumente si simbol.
Pe scurt si ce nu mi-a cazut mie bine. Unu: locul prestabilit din tren nu mi se pare ca are acoperire pentru societatea de azi care are o oarecare mobilitate. Deci metafora trenului are o hiba, una de sorginte marxista. Doi: care era rostul celor din ultimul vagon nu mi-e foarte clar. Intr-o societate oarecare exista muncile de jos, dar in tren cei din ultimul vagon nu-l parasesc niciodata si nu au niciun rost in ecosistemul trenului. Ideea controlului populatiei e far fetched pentru mine pentru ca daca n-ar exista ultimul vagon nu ar fi nevoie de controlul populatiei, nu?
Plusuri pentru regia sud coreeanului Bong Joon-ho sunt acolo, cast-ul e gandit international ca reprezentare a diversitatii umanitatii - de la britanicul John Hurt si americanul Chris Evans si pana la islandezul Tomas Lemarquis si romanul Vlad Ivanov. Si un rol secundar bestial al Tildei Swinton.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
©
Becerescu.ro. All rights reserved.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu