E action, e heist movie, e western, e musical, e love story. Si toate se aseaza cu naturalete la locul lor intr-un tur de forta marca Edgar Wright.
Cu un buget mic (40m $) pentru Hollywood-ul zilelor noastre, care da dude dupa dude cu sequel-uri, prequel-uri, spinoff-uri si origin stories pe care le uiti in secunda in care iesi din sala de cinema, Baby Driver e proaspat si dat naibii de creativ. Exact ce ti-ai putea dori intr-o noapte incinsa de vara pe un ecran urias.
Filmul bifeaza trademark-urile lui Wright: editarea este bestiala - secventele de livrator de pizza Goodfellas sunt parte din ADN-ul regizorului, iar muzica e dusa aici la superlativ. Masinile danseaza pe muzica in timpul urmaririlor, personajele canta si danseaza in timp ce-si traiesc povestea de iubire. Muzica e cheie de intelegere a personajelor, tot ea leaga si dezleaga relatiile intre personaje. Nu lipsesc tonurile ironice, dar Baby Driver aduce mai multa caldura si sensibilitate decat m-as fi asteptat. La nivel de personaj, de poveste si mai ales de final. Nu mi se pare ca e punctul forte al lui Wright, tot el este si scenaristul filmului, dar ii accept cu usurinta stangacia in insiropare pentru toate celelalte lucruri pe care le face fara cusur.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu