Baby Driver

     E action, e heist movie, e western, e musical, e love story. Si toate se aseaza cu naturalete la locul lor intr-un tur de forta marca Edgar Wright.

      Cu un buget mic (40m $) pentru Hollywood-ul zilelor noastre, care da dude dupa dude cu sequel-uri, prequel-uri, spinoff-uri si origin stories pe care le uiti in secunda in care iesi din sala de cinema, Baby Driver e proaspat si dat naibii de creativ. Exact ce ti-ai putea dori intr-o noapte incinsa de vara pe un ecran urias.

     Filmul bifeaza trademark-urile lui Wright: editarea este bestiala - secventele de livrator de pizza Goodfellas sunt parte din ADN-ul regizorului, iar muzica e dusa aici la superlativ. Masinile danseaza pe muzica in timpul urmaririlor, personajele canta si danseaza in timp ce-si traiesc povestea de iubire. Muzica e cheie de intelegere a personajelor, tot ea leaga si dezleaga relatiile intre personaje. Nu lipsesc tonurile ironice, dar Baby Driver aduce mai multa caldura si sensibilitate decat m-as fi asteptat. La nivel de personaj, de poveste si mai ales de final. Nu mi se pare ca e punctul forte al lui Wright, tot el este si scenaristul filmului, dar ii accept cu usurinta stangacia in insiropare pentru toate celelalte lucruri pe care le face fara cusur.