duminică, 27 aprilie 2014

O vedere din Japonia

 

     Acum vreo luna am iesit la alergat cu Tudor. Inainte sa ne despartim, ca si cum si-ar fi amintit un detaliu oarecare, imi zice in trecere: vezi ca saptamana viitoare nu alerg ca sunt plecat. Unde? In Japonia. A spus-o ca si cum ar fi fost vorba de Brasov sau de Giurgiu. Respectand traditia, ar fi fost culmea ca tocmai de la niponi sa nu o respecte, am primit in cutia postala o vedere. Si iarasi surpriza. Ma asteptam la neoane, tehnologie de varf si uberurban. Cand colo... un castel din lemn la lumina lunii. :)





SHARE:

luni, 21 aprilie 2014

Constatari de la Sibiu (si imprejurimi) in trei

 

     Sibiul este pentru mine undeva intre Sighisoara si Cluj. Are un centru vechi mai putin parfumat de timp decat Sighisoara, dar mai ofertant decat cel al Clujului. Clujul in schimb e mai viu si mai actual fata de Sibiu, care la randul sau bate Sighisoara la capitolul asta. Sighisoara traieste strict din trecut, Sibiul parca dintr-o combinatie de trecut si prezent, iar Clujul mai mult prin azi decat prin ieri. 


     Pe strada o sa auzi germana, romana, maghiara, engleza... Asta e ordinea probabilitatilor lingvistice la Sibiu. Centrul istoric al orasului e inca work in progress. Asa cum era si in 2009 cand am ajuns ultima oara pe aici, asa cum era si in 2006 cand orasul se pregatea sa-si puna straiele de capitala culturala europeana. De unde trag concluzia ca o fi Johannis neamt, dar tot roman e. :) 


     Sibiencele sunt sub clujence. Nu-mi permit sa comentez mai mult, luati-o ca un adevar absolut.

     Sibiul e atractiv si pentru cate lucruri poti face si vedea in jurul sau. Daca la Cisnadioara am mai fost cu alta ocazie, de data asta am urcat pana la Paltinis. Cei 30 de kilometri de la Sibiu si pana in statiune sunt o mini-Transalpina in toata regula - peisaje si viraje included. Parcul Sub Arini inseamna mai multe locuri de plimbare off road decat on, la fel si Muzeul in aer liber Astra unde par sa fi adus resturi de asfalt decopertat din alte locuri. Centrul vechi presupune multa piatra cubica. Concluzie: viata grea pentru carucior, viata buna pentru manduca. 



     Vazutul lucrurilor din masina devine o varianta de luat in calcul in vreme ce gargarita isi serveste portiile de somn de zi nederanjata. Asadar va pot spune ca: Rasinariul arata fain, e colorat, bine intretinut si aglomerat spre claustrofobic cu stradutele lui mici si casele cu porti mari lipite una de alta, iar pana-n Paltinis am trecut pe langa un Arka Parc in care poti face tot felul de giumbuslucuri prin copaci. 

     Tot din seria adaptarii la mersul in trei nici nu se pune problema sa mai iau dupa mine aparatul foto, acumulatori, trepied etc. Mobilul e suficient. Nu mai merge nici cu gasitul unghiului perfect sau asteptatul dupa soarele care sa iasa dintr-un nor. Nici vorba de a second shot. E click & go, cam despre asta vorbim. Asta iti dezvolta inevitabil o serie de calitati. Iti acutizeaza spiritul de observatie, viteza de executie se dubleaza cel putin, iar mecansimele de aparare de tipul strugurii sunt acri sunt tot mai la idemana. Traiasca si aplicatiile de editare foto cu optiuni generoase. Rezultatul? Cateva poze mai intime si mai simpatice decat as fi crezut dupa cele cateva zile petrecute la Sibiu.




SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig