vineri, 17 septembrie 2010

Benzi desenate la Bruxelles


     Traditia cu benzile desenate dateaza in Bruxelles de dupa ww2 atunci cand in mare voga erau Tintin si Snowy. Azi in oras gasesti magazine burdusite de benzi desenate noi si second-hand (Pele Mele e un loc in care te poti pierde la propriu intre carti si discuri la mana a doua), un muzeu dedicat benzilor desenate si vreo 30 de pereti exteriori colorati cu personaje de benzi desenate - reuniti sunt denumirea de Comic Strip Trail. Cum in L.A te plimbi printre stelele de pe Hollywood Boulevard, asa dai o raita prin Bruxelles dupa Asterix sau Bob si Bobette. Ca sa ajungi sa le vezi pe toate ai nevoie de cateva ore bune si o harta sigura. Iar ingeniozitatea cu care sunt plasate & lucrate nu te lasa indiferent.










SHARE:

vineri, 10 septembrie 2010

Tapis de fleurs sur la Grand-Place de Bruxelles


     Acum vreo 6 ani m-am dat jos dintr-un tren fara sa am habar ca Midi e acelasi lucru cu Zuid. Bine, nici nu conta foarte tare. Nu aveam o tinta precisa, umblam brambura. Eram in Bruxelles pentru prima oara si era 6 dimineata, pe strazi era pustiu. N-aveam cui sa cer vreo indicatie, asa ca am luat-o la pas pe un bulevard. Maurice Lemonnier ii zicea. Primele senzatii au fost ca sunt intr-un urias second hand si ca e plin de gunoaie. Dupa un somn bun la hostel eram insa gata de explorari avansate.

     Am coborat la receptie si am pescuit o harta micuta. Tipul m-a intrebat ce vreau sa vad. Bruxelles-ul, zic. Rade. Ai venit cam tarziu. Am ajuns mai devreme, dar mi-era somn. Rade iar si zice: noi am avut pana ieri covorul de flori desfasurat in Grand-Place... Imi arata niste poze pe peretele din spatele lui. Ati ajuns cam tarziu. Si, la cum aratau pozele, asa era. Mi-am promis atunci ca o sa vin sa-l vad.

     N-am spus-o nimanui, nici macar n-am spus-o cu voce tare, a fost un fel de promisiune tacuta fata de mine insumi. Se zice ca astea sunt cele mai puternice si ca de cele mai multe ori le duci pana la capat. Am pandit 6 ani un eveniment care are loc o singura data la 2 ani, mereu intr-un weekend din luna august, cu o traditie datand de la inceputul anilor '70. Si l-am vazut.






SHARE:

joi, 2 septembrie 2010

Mr. Nobody

 

     O intamplare, unii ar zice sincronicitate, a facut sa citesc doua review-uri la Mr. Nobody in mai putin de o saptamana. Nu puteam sa raman indiferent, asadar l-am urmarit zilele trecute. Asteptari mari... ramase oarecum in aer. Nu-mi e foarte clar de ce. 


     Fara indoiala Mr. Nobody e un film de categoria grea. Nu se consuma cu popcorn, ci cu mintea. Nu e neaparat original caci s-au mai vazut filme despre butterfly effect, lumi paralele si alegeri imposibile, dar cu siguranta se vrea atotcuprinzator. Jaco Van Dormael, zice-se, ar fi lucrat la el 12 ani! Culmea e ca s-ar putea ca tocmai asta sa fi ucis pelicula pentru mine. E atat de lucrat si atat de intins - in cele doua ore si jumatate ti se desfasoara vreo opt variante identitare ale eroului - incat finalul, foarte misto de altfel pentru ca poti sa-l interpretezi in feluri diferite, pur si simplu m-a lasat cumva indiferent. Mr. Nobody, atat de laudat, e pentru mine doar un could have been.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig