Secretul Adalinei e devoalat in totalitate pana la minutul 11 al filmului intr-un voice over jumatate mambo-jambo stiintific, jumatate basm despre tinerete vesnica si viata fara de moarte. Cu toate semnele de intrebare pe care le am in cap, carligul functioneaza pentru mine ca spectator. Si vreau sa vad lucrurile mai departe. De ce? Pentru ca e o abordare soft, intuiesc cumva deosebita a unei teme batatorite in cinematografie. Mie imi aduce a Jean-Pierre Jeunet.
Mai departe Blake Lively, pe care n-am avut motive sa o plac pentru nimic din ce-am vazut-o jucand pana acum, se achita decent de job-ul ei - vinde maturitatea, rabdarea si intelepciunea unui personaj care a trait & vazut multe. Povestea se misca cumintel si nici n-as scrie despre film daca el n-ar avea parte de un act trei in forta. Nu va imaginati nave extraterestre. E ceva intim si foarte corect asezat in universul filmului, dar really rocking the boat. Nu fac spoilere, aruncati un ochi daca v-am starnit curiozitatea.