Les films des Cannes 14. Primul din cele doua pe care am vrut sa le vad: Monster, un japonez premiat pentru script la Cannes, in regia lui Kore-eda.
Povestea e simpla, felul in care e spusa e foarte destept si nu e vorba doar de o parada de inteligenta, ceea ce n-ar fi de lepadat in sine, ci de o inteligenta pusa fix in slujba a ceea ce filmul vrea sa transmita. Parintele vede o frantura de realitate in ceea ce-l priveste pe copil, profesorul o alta, oamenii si institutiile functioneaza cu stereotipurile si valorile lor. Rezultatul? Uneori monstruos.
Nu am apucat sa scriu despre, dar debutul Nuntii pe bani nu putea sa treaca neobservat. Cu peste 100 de mii de bilete vandute si incasari de peste 2.5m RON mi-a intrecut asteptarile. Si eu unul credeam in potentialul lui de box office... Dupa ce l-am si vazut, despre film am scris aici, si dupa ce am vazut ce campanie puternica de promovare are, aici Ileana mi-a promis ca o sa-mi povesteasca mai multe, deci coming soon, cred ca va avea si niste picioare frumoase. O posibila frana e deja in salile de cinema. Inca doua lozuri - sequelul cu Bucur, Papadopol si Boguta in care se mineaza cripto - e tot o comedie locala. Primul Doua lozuri a fost un hit neasteptat, dar de atunci au trecut cam multi ani. Filmul n-are nicio campanie de promovare de acelasi nivel, iar pe continut, dupa mintea mea, e mai smart, mai retinut si mai... batranesc. Niciuna din aceste caracteristici nu suna incurajator pentru box office.
Ma arunc si la o predictie, de fapt doua. Nunta pe bani o sa inchida 9.5m RON. Iar pe Inca Doua lozuri il estimez intre 750k si 1m in lansare.
Wemby! Unii zic ca e cel mai hot prospect de la LBJ incoace. Altii zic ca e peste LBJ ca potential. Loc mai bun de crescut decat la Spurs cu Pop nu cred sa fie. Deci ochii pe Wemby.
In Est merg pe o finala Bucks v. Celtics. Lillard cu Giannis e mix-ul perfect si daca sunt sanatosi o sa fie o finala de conferinta bestiala cu Tatum, Brown si ex-Buck-ul Jrue. In Vest merg pe Nuggets si pe Suns. Campionii au pierdut din depth, dar au castigat experienta unui titlu. Suns par sa fi facut curatenie. Vogel are un titlu in spate, Ayton era nemultumit, pana aici all good. Pierderea lui CP3 e alta poveste, dar in playoff oricum era banged up mereu.
Ce telenovele continua? Harden, clar. Daca ajunge la Clippers unde e si Westbrook, o sa ma umfle rasul. Simmons. Cica iar e gata de lupta, mai vedem. Zion. Omul e o bestie a baschetului, dar nu poate sta sanatos. Sau treaz. Wink wink.
Miniserie 8x1ora coprodusa de granzi nationali europeni (zdf, rai, france 2). Filmata si prin Romania zice-se, cativa actori episodici romani (i-am recunoscut pe Bindea, Catanescu si cred ca era Farcas barman in Vestul salbatic). Mara e fan Around the world… asa ca atunci cand am aflat ca o va difuza TVR2 daily de la 19.05 (.05!), mi-am pus reminder in telefon.
Traseul geografic al domnului Fogg e clasic, abordarea e pe buget mic (mai putin muzica semnata Hans Zimmer care imi imaginez ca a costat ceva), iar cheia e una… postmoderna/woke. E mult despre emancipare, rasism si o posibila relatie intre rase. Aventura e lasata in secundar. Umorul mai mult lipseste. In concluzie: Marei i-a placut, mie nu prea.
Al doilea film al echipei lui Mircea Bravo e... un mare pas inainte din toate punctele de vedere. E drept ca punctul de plecare, ma refer la Mirciulica, primul film al echipei, a fost ceva de neprivit. Dar in Nunta pe bani, evolutia se simte peste tot - poveste, filmare, actorie. Iar imaginile din viitorul film al echipei arata si mai bine.
Filme cu nunti s-au mai vazut. Unii au facut o Nunta muta, mai recent au fost chiar Nunti, botezuri si inmormantari, dar aici avem adevarul si durerea din spatele afacerii (cat bagi, cat scoti) si industriei nuntilor. Si Nunta pe bani puncteaza la fix. De unde si motto-ul meu in viata: I don't do weddings. Restul e asa si asa: clash-ul cultural dintre cele doua familii (tarani cu stare v. oraseni cu aere intelectuale) e cliseu, iar personalitatea eroului care pe masura ce vrea sa se scoata din rahat, se ingroapa mai adanc in el parca mergea impinsa un pic mai mult.
Mi-au mai placut interpretarea Alexandrei Spatarelu si faptul ca filmul e curat pe limbaj. Poanta cu numele ei de familie e maximul pe care-l veti auzi si ea se rostogoleste foarte frumos in poveste. Apropo, integrarea unor branduri e facuta cu toporul, dar putine filme romanesti reusesc la acest capitol. Asta insa e deja alta discutie.
Mai cred ca afisul e bun si ca trailerul loveste mai jos decat duce de fapt filmul. Nu va trimit la cinema, dar nici nu va spun ca e de ocolit.
