sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Tara Hategului


     Cum sa descriu Tara Hategului ca sa nu sune a cliseu? Acum cativa ani Sim a zis, dupa un weekend in Hateg, ca si-ar dori sa fie o vaca acolo. Da, O VACA. Sa pasca iarba aia verde, langa un izvor plapand, sub cerul ala albastru, privind muntii aia inzepeziti in mijlocul verii. Cu un singur amendament totusi: sa i se dea voie sa bea si cate o bere Hategana din cand in cand.


     Ideal pentru Hateg e sa ai masina. Nu e insa imposibil fara. Exista un tren de noapte din Bucuresti care te lasa la 5 dimineata in Deva, iar de acolo exista microbuze in toate directiile. Si, din proprie experienta, se poate face lejer autostopul. Drumul cu masina inseamna si defileul Jiului, un drum in stare proasta, dar cu peisaje misto.

     Ce e de vazut? Cu siguranta biserica din Densus. Un loc cu o istorie interesanta: nu se stie exact de cand dateaza biserica, cert e ca materialele si stilul in care e construita trimit la perioada dominatiei romane in Dacia. Cea mai exotica explicatie e ca Densusul a fost locul de ingropaciune pentru un mare general roman. Inauntru iti atrage atentia faptul ca o icoana are ochii si gura ciobite. La inceput crezi ca e o intamplare, dar incet incet iti dai seama ca de fapt niciuna dintre icoane nu are ochii si gura intacte. Am primit explicatia de la preotul de acolo. Fiind o biserica din piatra, nu putea fi arsa de migratori. Neavand la dispozitie timp sa o darame caramida cu caramida, ei au ales solutia distrugerii icoanelor. Prin ochi si gura sfintii comunicau cu oamenii, asa ca barbarii (destul de fini in rationament, nu-i asa?) le-au scrijelit una cate una. Undeva dupa anul 2000 clapaugul print Charles a vizitat locul si, foarte impresionat, a donat sume importante pentru restaurarea bisericii. Pozele mai vechi dezvaluie un Densus negru-verde, in vreme ce acum finisajul pietrei da un aspect gri-alb cu urme de rosu.



     De la Densus faci 2 pasi si o saritura si esti la Sarmisegetuza, Ulpia Traiana, a nu se confunda cu cetatile dacice aflate in zona, dar in munti. Alte biserici, vechi si deosebite, se gasesc in zona... la Santamaria Orlea, la Strei Sangeorgiu, imi scapa una - una deosebita.



     La intoarcere merita vazuta rezervatia dendrologica din Simeria. Are istorie si traditie, ceea ce e important cand vorbim de copaci care nu cresc de pe o zi pe alta, e foarte ingrijita, iar vara e plin de fluturi care abia asteapta sa fie fotografiati.



SHARE:

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Insemnari din Moldova


     Cura de verde si manastiri pe plaiuri moldave. Fara sa vrem, am nimerit odata cu Programul Paste in Bucovina trambitat peste tot de coana Udrea. Un pic de kitsch, niste mash-uri cat casa, cateva postere cu Traseul Oualelor Incondeiate si cam atat. Traseul e mai degraba al Oualelor cu surprize - drum in lucru cu o singura banda pentru cele doua sensuri sau drum care arata ca dupa bombardament. De-aia am si facut cale intoarsa din drumul spre Manastirea Probota... Personalul din pensiuni si restaurante e usor neindemanatic si rareori comunicativ. Ici-colo cate un om care stie sa iti spuna cate o istorie a locului si sa te intrebe de sanatate. In concluzie: multa gargara oficiala (pe care sunt sigur ca ministresa o va folosi la maxim), ceva continut si un strop de autenticitate.


     Multe berze. Cuiburi mari pe stalpii de tensiune. Cateva cuiburi la fiecare kilometru. Multi caini. Simpatici, iti apar cand nu te astepti, inclusiv pe sosea. Si foarte mici. Talie pitica. Nu-mi dau seama care e explicatia... le dau asa putina mancare incat doar cei cu stomacul mic isi duc mai departe mostenirea genetica? Moldova berzelor si a cainilor pitici. 




     Manastiri, bisericii, chilii, schituri. Modalitati traditionale de decorare, pictura exterioara, motive specifice, firide in care se picteaza sfinti, acoperisuri tip ciuperca a caror umbra pastreaza pictura. Maicutze, calugari. Vechime si istorie. Dar si un prezent care navaleste peste. La Putna e jale. Gipane negre inghesuite in parcare din care se dau jos ochelaristi (de soare) cu mandrel lor domnite. E ca la un asalt. In schimb la Patrauti suntem vizitatori unici. Dam o roata bisericii. Citim ca inauntru se afla singurul chip pictat al lui Stefan cu barba. Usa e inchisa. Aia e. Apare un domn care se grabeste sa bata toaca. Apoi ne deschide si ne povesteste istoria lacasului. Pictura e aproape innegrita. De la 1487. Il vedem si pe Stefan. O barba roscovana si mica.





     Apropo de Stefan. Asta e brandul local. E un amestec de istorie, mandrie si evalvie. Se declina in toate modurile posibile: Hotelul Arcasul, Gogoasa Infuriata a devenit Gogosica Vitejica, iar din cativa boscheti de pe un deal de la Putna iese un STEFAN de toata frumusetea care sa rivalizeze cu Hollywood sign-ul.


     Sucevita. Dau o poza, ma uit sa vad cum a iesit cand, prin fata mea, trece Base cu nevasta-sa. Ma uit imediat in jur. Marcaj flexibil. Un om la deschidere. Probabil ca deja m-a scanat si m-a inclus la categoria: no danger. In urma lor inca un om, tot civil, mai bine facut. Lumea incepe sa se anime. Se trage in poza cu "domnu' presedinte". Se fac schimburi de urari. Se strang maini. Lumea il momeste pentru o sedinta foto cu peretele de nord - cel mai bine pastrat - al manastirii. Se strang si mai multi oameni. Il iau la rand pentru poze. Ca la mare cu maimuta. Numai ca aici e gratis. Ma rog, aproape gratis. Base spera sa stranga voturi... Numar cati presedinti au luat 2 mandate consecutive. Inafara de Ilici cu '90 si '92... nu mai gasesc altul. La toamna pica. Sunt sigur. Ups & downs.



     Ca in Maramures anul trecut vad foarte multe case noi, abia construite, multe inca la rosu. Si aici sunt ditamai casoaiele, 2-3 etaje, cel putin 140 de metri amprenta la sol. Nu inteleg de unde megalomania asta. Mi-e greu sa cred ca toti au familii asa numeroase. Oricum inteleg de ce Dedeman e atat de optimist cu privire la vanzarile de la noi chiar si in perioada de criza. Sunt atatea case care trebuie puse la punct. Oamenii au tras pe afara la greu si cheltuie in tara. Dedeman e cel mai puternic advertiser in outdoor din Suceava.


     Cateva constatari despre sucevean: conduce o masina germana, cel mai probabil Audi, asculta cu placere Holograf (la radio Iasi, in restaurantul Latino, in masina la semafor), ia virajul de stanga foarte larg, atat de larg incat ai senzatia ca trage pe dreapta. Cand, de fapt, isi ia doar avant.


    Must have-ul absolut din Bucovina: Ciocanesti. O comuna pierduta din drumul principal, cu case speciale - zeci de modele populare pe peretii exteriori, cu un muzeu al Oualelor Incondeiate in care o doamna care sta in frig iti povesteste cu zambetul pe buze despre cum se fac minunile de maiestrie si rabdare, despre istorie si despre obiceiuri de demult. Si vezi si o poza cu o fata din Ciocanesti care castiga in 1905 un concurs de miss la Cernauti... Drept premiu avea parte de o plimbare in caleasca la Viena.




     Must have-ul absolut numarul doi: Manastirea Arbore. E mult mai putin vizitata, e acolo o doamna care iti povesteste cate-n luna si in stele, ai intreaga experienta bucovineana stransa la un loc si, daca ajungi intr-o dupa-amiaza cu soare, poti face o fotografie uimitoare.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig