Auzisem prin targ ca a facut record de vanzari. Naiba stie ce inseamna asta ca foarte rar vezi cifre pe exemplare vandute in zona editurilor din Ro si la fel de bine si usor poate fi doar o strategie de mk ieftina si eficienta. Am intalnit-o la chioscul de ziare cand ii luam Marei Nat Geo Kids. Probabil ultimul numar dupa ce editorul a intrat in faliment dupa o schema pe care a mai aplicat-o de doua ori in aceeasi preafrumoasa Ro. Mai citisem, acum destui ani, niste fragmente okish dintr-o carte scrisa de Codin. Nu stiam mare lucru despre Nutu Camataru, dar sunt si eu curios cum e lumea interlopa de la noi. Asa ca am luat un exemplar.
sâmbătă, 22 ianuarie 2022
Codin Maticiuc: Dresor de lei si fraieri
vineri, 7 ianuarie 2022
luni, 3 ianuarie 2022
Encanto
Primul film pe 2022 in cinematograf: Encanto. 2D, daca prindeam 3D cred ca ieseam chiar zdruncinat. Dublat, desi cateva piese de la final s-au auzit in varianta originala, n-as putea spune ca inteleg de ce.
Va spun din start - si Mara, si Mishu au iesit incantate. De toate culorile, de toata muzica, de bogatia cu care Disney-ul cu numarul 60 te invaluie. Ce-i drept ele au intrat in sala fredonand ceva cu We don't talk about Bruno. Erau cuprinse deja de vraja lui Encanto, eu... mai putin. Sincer mi s-a parut foarte aglomerat, uneori imi cantau trei personaje suprapus in urechi si eu n-am decat doua. Plus nema timp sa respir. Iar eu cand respir, procesez si informatie, patrund un pic din sens... Sunt filme la care ritmul asta ceva-se-intampla-non-stop functioneaza bine, dar sunt no brainere. Nu e cazul lui Encanto. Am mai simtit si ca finalul e tras pe ffwd, iar cateva personaje, pe care voiam sa le vad, sunt doar bifate pe un checklist si cam atat. Nu vreau sa dau cu pietre pentru ca nu e cazul, dar se putea deopotriva mai putin si mai mult.
duminică, 2 ianuarie 2022
Daniel Horia: Epoca mea de aur. Partea intai
Am comandat via Asteroidul B 612, un loc minunat pentru micii cititori, un pachet de lectura surpriza de Mos Gerila. Una dintre cartile din pachet a fost acest roman grafic si autobiografic fata de care majoritatea celor nascuti la finalul anilor '70 sau in prima parte a anilor '80 in Bucuresti vor simti o apropiere sufleteasca aparte. Pentru ca, negresit, ceva din experientele traite si descrise de Dani in carte vor fi si ale celor care astazi se invart in jurul a 40 de ani.
Eu am lacrimat nostalgic la gradinita IPCM, desenul e incredibil de corect, mai putin curtea interioara pe care mi-o amintesc un pic altfel. Si am mai lacrimat spre finalul acestei prime parti cand parca vartejul destinelor e din ce in ce mai sufocant. In rest am mangaiat cu privirea fiecare detaliu care-mi amintea de lumea copilariei, dioramele de la Antipa, barcutele leagan, vanatorile de tantari si m-am bucurat de toata creativitatea vizuala careia desenatorul i-a dat frau liber. Astept partea a doua negresit si intr-o zi sper sa aud ca exista un film animat Epoca mea de aur. Cred ca ar iesi grozav.
Daniel Horia, Epoca mea de aur, Editura Art