Finala NBA 2018: o afacere de familie

     Pentru mine 2017/2018 a fost sezonul debutantilor. Nu-mi amintesc in istoria recenta sa fi remarcat calitatile si capacitatile unor rookies la nivelul de anul asta. Donovan Mitchell, dincolo de dunk-urile explozive pentru care a si castigat concursul de gen din cadrul All Star Game-ului, a fost motorul lui Jazz in playoff. S-a luat la tranta cu Harden si n-a fost mai prejos. Ben Simmons are o viziune si o stapanire de sine in a gasi coechipieri in pozitii ideale care l-au facut pe LeBron James sa-l branduiasca drept The Fresh Prince. Simmons a terminat sezonul cu mai multe triple double-uri decat Magic Johnson la debut, iar Sixers, dupa ani la rand de tanking, si-au vazut visul cu ochii - un playoff in care chiar au contat. Lista debutantilor de senzatie nu poate fi inchisa fara Jayson Tatum. Ce poti spune despre un jucator care creste de la o medie pe meci de 13 puncte in sezonul regulat la una de 18 puncte in playoff? Si ce poti spune cand, intr-un game 7 contra celor de la Cavs, e cel mai bun marcator al echipei sale? Viitorul NBA suna al naibii de bine. Asta in vreme ce prezentul a devenit o afacere de familie. Cavs si Warriors stau fata in fata pentru a patra oara consecutiv pe cea mai mare scena a lumii baschetului - Finala NBA. Cum au ajuns aici si ce ne asteapta?

     Cavs au murit si au renascut de mai multe ori in acest sezon. Au pornit la drum fara Kyrie Irving, fiul ratacitor ajuns cat se poate de bine pentru el - fix la rivala de conferinta, Boston Celtics. In locul sau, intr-un trade mult discutat, a venit Isaiah Thomas. A venit accidentat, a jucat o bruma de meciuri fara sa arate mai nimic si a plecat la fel de repede. In ianuarie, fix la deadline-ul de transferuri, Cavs aratau jalnic. Pe la jumatatea clasamentului in Est, dar intr-o forma execrabila. Au schimbat jumatate de roster - au plecat printre altii Derrick Rose si Dwayne Wade si au venit George Hill, Rodney Hood si Larry Nance jr. Un pariu nebunesc care a iesit... pentru vreo doua saptamani. Apoi Cavs au intrat iarasi in logica unei echipe de mijocul clasamentului, care nu se regaseste. Cu suisuri si coborasuri, playoff-ul i-a prins pe locul 4 in Est in urma celor de la Raptors, Celtics si Sixers. Cum au reusit sa ajunga in conditiile astea iarasi in finala NBA? In doua cuvinte: LeBron James. Regele i-a carat in spate in toate seriile. A inscris, dar nu s-a bucurat. S-a intors repede in defensiva pentru cate un capac antologic. A dat buzzer beatere peste buzzer beatere. Narativa s-a intors pe dos: de la LeBron is not clutch s-a ajuns la LeBron is pure clutch. A inscris back to back 3s ca sa inchida gura tuturor celor de la TD Garden. Si in tot timpul asta n-a ridicat o piatra la coechipierii care dormeau in adidasi si si-a laudat cu fairplay advesarii meritorii. A mai dat peste cap nu stiu cate recorduri istorice in drumul sau catre a noua finala NBA. Da, are 5 finale pierdute si doar 3 castigate, dar pentru Bron exista o singura tinta: vrea sa fie Greatest Of All Times.

     De partea cealalta aceiasi antagonisti ca de fiecare data in ultimii ani. Pentru Golden State Warriors a fost un an aparent linistit. Fara modificari de roster importante, o parte din jucatori au acceptat chiar sa nu primeasca maririle de salarii maxim eligibile ca sa pastreze nucleul echipei intact, fara accidentari majore. Dar cu vesnice probleme de motivatie. Atarna oare greu doua inele de campion castigate in trei ani? Asa se pare. Warriors au inchis sezonul regulat cu scartaieli si pe pozitia a doua dupa Houston Rockets. Draymond Green, inima echipei, a dat insa mesaje clare in si inafara vestiarului: inca ne e foame! Warriors s-au miscat in playoff mai lin decat Cavs. Au pierdut cate un singur meci in seriile cu Spurs si Pelicans. Dar in finala Vestului s-au trezit cu spatele la zid. Rockets au avut 3-2, iar la 3-3 au jucat decisivul pe teren propriu si au avut 11 puncte avans la pauza. Cu CP3 out accidentat, cu Harden intr-o zi mediocra si tradati de aruncarile de la distanta (au ratat 27 de aruncari de la distanta), Rockets s-au vazut invinsi. Totusi Warriors sunt departe de ce au fost sezonul trecut. Curry nu e la potential maxim, mingea se misca mult mai putin, iar echipa s-a obisnuit prea mult sa fie carata de midrange-urile lui Kevin Durant. Warriors au insa motivatia lor. Cu trei trofee in patru ani vor fi deja la un alt nivel, cel al dinastiilor. Cel mai ravnit titlu pentru o echipa in sporturile americane.

     Asadar, Cavs ajung in finala, dar sunt sub ce puteau anul trecut. No Kyrie si no Kevin Love - All Star-ul lui Cavs va sta pe bara cel putin in primul meci dupa o accidentare la cap. Plus un supporting cast precum jocul la loterie. Si Warriors sunt mai vulnerabili ca anul trecut. Iguodala, un aparator de elita care l-ar fi macinat pe LeBron, e accidentat la genunchi si cel mai probabil va lipsi toata seria. Si mingea se misca mai putin si mai putin eficient.

     Cine va triumfa? Ce poveste se va scrie in ultimul act - GOAT sau Dinastia?
     Eu iau Warriors in 5. Primul meci se joaca in Oakland, de la 4 a.m. ora Romaniei, in noaptea dinspre 31 mai spre 1 iunie.

Exploratoriu. Muzeul copiilor

     Anul trecut in ultima zi de Cluj, cautand sa scapam de soare, dar sa avem parte de un loc unde Mara sa se joace, am descoperit la vreo 14km de oras un loc minunat. Dar ce zic eu minunat, practic am gasit paradisul copiilor. Si nu doar al lor. O zi cat am avut la dispozitie n-a fost destul, dar noi merem la Cluj an de an...

     Anul acesta, pe langa inghetatele de la Beldi si Moritz, pestele cu cartofi prajiti de la Marty si joaca prin Parcul Central, pentru Mara Clujul a insemnat Exploratoriu - Muzeul Copiilor. Acolo a fost vineri dupa-amiaza, sambata toata ziua si duminica in doua reprize. Ar fi mers si luni, doar ca era inchis, deci pofta-n cui pana la anul.

     Cum e la Exploratoriu in cuvinte? E un loc in care copilul din tine, parintele, va iesi cu siguranta la joaca. No, ce ii mai fain de atat? cum ar zice ardeleanul. Exploratoriu e un spatiu imens si bine aerisit. Habar n-am sa va explic cum e cu acoperisul si sistemul de ventilatie, cert e ca inauntru indiferent de conditiile meteo si indiferent de cat e de aglomerat e tare cool. Indoor sunt jocuri de toate felurile. De inteligenta, de motricitate fina, role play - supermarket, doctorul veterinar. Un colt e destinat experimentelor din care copiii invata cum e cu legile fizicii, iar in altul se afla o gramada de costume pe care copiii le pot proba si purta in voie. Masinute, caluti, castele, roboti, puzzle-uri. Sunt si carti de citit pentru cei mari si cei mici. A doua zona mare e dedicata jocurilor de motricitate grosiera. Si sunt de toate felurile. Noi ne-am distrat cu un puzzle 3d in orb si nu numai. Atat de mult ne-a placut incat ne-am tras pe film.



   
     Exploratoriu are inca o zona, tot indoor, de sporturi. Baschet cu panouri la inaltime reglabila, biciclete, trotinete, minigolf. Gradina pare un work in progress, dar a aparut o mica bucatarie si am mancat de pranz ok - supa cu taitei, pizza quatro fromaggi si un burger. Un caine mare si negru - Blackie - doarme la umbra. Gazdele locului sunt o romanca, un american aka chef off the grid si baiatul lor, Maxi. Plus Blackie, de care v-am zis, un cameleon si o soparla gecko pe care i-am vazut de aproape, doua broaste testoase si Grindina. Cine e Grindina? Nu pot sa scriu aici. Maxi a zis sa pastram secretul.

     Site-ul Exploratoriului il gasiti aici. Have fun!

L'empire de la perfection

   
     Introdus de Tudor Giurgiu si in prezenta "parasutata" a lui Andrei Pavel, promovand un sports festival coming soon la Cluj. Mai putin de jumatate de Casa Studentilor ocupata la primele ore ale dupa-amiezii. Si ultimul film pe care l-am vazut la TIFF17.

     Desi vehiculeaza cateva idei interesante, docu despre McEnroe s-a dovedit titlul cel mai slab din mini selectia mea de anul acesta. Ai tot timpul senzatia ca o lalaie si accentele sunt puse fix unde nu trebuie pentru gustul meu. Am iesit din sala nici mai luminat, nici mai inspirat. Altfel, nu ma plang, a fost un an foarte bun de Cluj, de TIFF, de vacanta.

(Prince of) Nothingwood

     Docu dement despre un producator, regizor si actor afgan cu mai bine de 100 de filme la activ facute in tara-i natala.

     Inspirat de filmele indiene la care tragea cu ochiul in copilarie, Salim Shaheen face filme la fel de natural, de usor si de absurd precum conationalii sai manevreaza Kalasnikoave, comit atentate sau isi tin femeile inchise in casa sub cheie. Despre cum cinematograful are puterea sa transforme macar un pic oamenii deschizandu-le orizontul. Bonus veti vedea cum se imbraca tapiteria masinii in carpete (banuiesc ca semn de prosperitate) si cum se taie o gaina pentru a avea materie prima pentru efecte speciale.

The Guilty

     TIFF17, Cinema Victoria, film danez in competitie, sala plina ochi + extra scaune aduse.

     Desi e singurul film din competitie pe care l-am vazut anul acesta, nu m-as mira daca am vazut castigatorul. Nu-ti vine sa crezi ca e vorba de un regizor la debut in lungmetraj. Maxim economicos - un actor si doua interioare, dar scris si filmat destept, in asa fel incat nu simti cand trec minutele. Thriller pur sange in care informatiile se acumuleaza pas cu pas, twisturile te dau bine peste cap si totul e pus in slujba unor intrebari importante pentru dupa vizionare. Nu dau niciun spoiler, desi mi-e greu sa ma abtin, si va recomand sa nu cititi nimic inainte sa-l vedeti. Pentru un efect maxim.

The Silence of Others

     TIFF17 si un documentar foarte proaspat, la care am varsat lacrimi in primul rand al salii Florin Piersic. E drept ca la iesire am auzit pe cineva spunand mama, ce plictiseala!, dar sunt convins ca The Silence of Others va face inconjurul lumii si ca, pe langa caruta de premii pe care si-o va umple, va face sa curga si un ocean de lacrimi de la spectatori. Cei in care mai exista macar o bruma de empatie.

     La nivel macro habar n-aveam cat de putin si-au recuperat spaniolii din istoria recenta, de sub Franco. Credeam ca doar noi stam prost la capitolul asta. Comunismul si revolutia noastra sunt lasate inafara cercetarii si analizei din cam aceleasi motive insirate aici. Dar nimic nu se poate construi in vid, pe uitare sau tacere vinovata. La nivel micro, filmul produs printre altii de fratii Almodovar, contine povesti sfasietoare si caractere inaltatoare.

Au revoir la-haut

   
     La concurenta cu finala dintre Real si Liverpool, un crowd pleaser frantuzesc cu parfum discret de Jeunet servit intr-o atmosfera nocturna perfecta in Piata Unirii.

     O nebunie povestita retrospectiv de catre un erou ajuns pe un scaun de politie, al carei inceput se afla in transeele primului razboi mondial si care se inchide, multi ani mai tarziu, undeva pe pamant african. Tragic si comic deopotriva, eye candy de sus pana jos - Gaumont a bagat un buget zdravan la inaintare. Relaxant si adorabil pentru ca e jucaus inainte de toate.

NBA Playoff 2018: Double Game 7 in finalele de conferinte

     In Finala Estului Celtics si Cavs au castigat fiecare meciurile de acasa. Au fost multe victorii la diferenta mare de scor. Dupa ce Boston a castigat primele doua meciuri, iar Cavs au aratat ca-n seria cu Pacers, nu ca-n cea cu Raptors - adicatelea nimeni inafara lui LeBron nu a iesit la rampa, multi credeau socotelile inchise. Dar Cavs acasa arata altfel si s-a facut numaidecat 2-2. Intorsi la TD Garden si cu un LeBron in zi slaba, Celtics au preluat iarasi controlul in serie - 3-2, doar ca se vada egalati la 3 dupa un meci in care LeBron a fost magistral. In ultimele 2 minute a inscris 2 back to back 3s si inca 2 puncte pe o patrudere cu fault. In total 46 de puncte inscrise pentru a-si impinge echipa intr-un game 7.


   
     Am crezut in Cavs in 6. Nu cred insa in Cavs in 7. Nu cred ca LBJ poate sa rapuna singur o echipa cum e Celtics acum, flamanda si increzatoare, intr-un templu al baschetului ca TD Garden si fara mari sperante de ajutor. Kevin Love va lipsi cu totul, iar shooterii JR si Korver - oamenii cu experienta - nu au legat meciuri consecutive bune. Am scris la inceputul sezonului, chiar aici, ca Boston va fi reprezentanta Estului in finala NBA, dar calculasem ca Celtics ii vor avea in teren pe Kyrie si Hayward. Daca reusesc fara ei... Boston va domina Estul in anii ce vin.

     In Finala Vestului Warriors s-au trezit intr-o win or die situation. Incepusera foarte bine, castigand meciul de deschidere in serie in Houston, dar au pierdut la randul lor acasa si, pentru prima oara in multi ani, au pierdut meciuri consecutive in playoff. Uitandu-ma la ei mi se pare ca nu mai joaca ce jucau in anii trecuti. Prea mult iso pentru Durant, prea putin ball movement. Sigur, unele lucruri sunt inca in ADN-ul lor - Steph si Klay trag de 3, vezi Klay cu 9 aruncari de la distanta in meciul 6, Draymond e o bestie in defensiva, dar daca CP3 nu se accidenta (bad karma is bad karma, baby!) nu stiu daca Steve Kerr avea pe unde sa scoata camasa. E drept ca Warriors vor juca afara game 7-ul, dar dupa mintea mea sunt favoriti.

Foxtrot

     In deschiderea TIFF17 in Piata Unirii. Precedat de un scurtmetraj documentar din 1993 despre Doina Cornea. Si stropit de un inceput de ploaie care a gonit sensibilii si neechipatii.

     Foxtrot e un film cu greutate, multi-premiat inclusiv in Israel unde a nascut ceva discutii si un darling al criticilor. Structural e puzzle cu trei piese mari care "vorbeste" spectatorului mai ales in plan simbolic si predominant pe cale vizuala, mai putin narativ. Hard drama cu multe straturi, cel transgenerational cel mai intrigant de analizat dupa mintea mea, dar balansat cu niste tuse de umor negru si absurd numai bune ca filmul sa nu scufunde intr-o tristete oarba.

     Dupa Foxtrot ramai musai cu o imagine in cap. Pentru multi e camila care trece pe sub bariera ridicata sau dansul cu arma-n mana. Intens folosite si in promovarea filmului. Despre absurdul razboiului. Pentru mine e detaliu semnificativ - sketch-ul de pe peretele din apartamentul familiei Feldman. Liniile nesigure, repetate, care par sa se scufunde, dar de fapt ajung tot acolo de unde au plecat.


     Foxtrot va intra si in cinematografele din Ro din 8 iunie.

Box office Romania: 14 - 20 mai 2018

     Total: 4.7m RON
vs. saptamana trecuta: +35% (3.5m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +8% (4.4m RON)

Deadpool 2 a adus iarasi spectatori in sali.

     Top 3:

Deadpool 2 (S1) 2.5m RON
Avengers: Infinity War (S4) 707k RON
Overboard (S2) 461k RON

Jumatate din incasarile saptamanii sunt ale lui Deadpool 2. Daca adunam si sumele incasate de alti supereroi, cei din Avengers, ajungem undeva spre 70% din total. Cam asta e realitatea.


     Alte premiere:

Jusqu'a la gare 5.4k RON (din 12 ecrane)


     Ce se lanseaza in w-end?

Solo: A Star Wars Story. E cel mai prost primit (si de critica, si de public) film cu ADN SW de cand franciza a intrat pe mana celor de la Disney. Senzatia e ca vaca e mulsa prea des.

Show Dogs. Din ce am inteles din trailer e un Miss Congeniality cu caini & alte animale. Fara pretentii, in loc sa traga parturi oamenii, le trag cainii.

Book Club. Comedie despre ce se intampla cand un club de lectura parcurge romanul 50 Shades of Grey. With and for oldies. 

Deadpool 2

     Acelasi regim meta si aceleasi trucuri ca la primul film. Minus elementul surpriza. Aceeasi problema cu un act trei care e lungit peste masura.

     Am servit o portie buna de ras, nu zic nu, dar la doua zile de cand l-am vazut nici ca-mi amintesc mare lucru.O fi bine, o fi rau? Recuperez in curand, urmeaza TIFF-ul.

Se ami il calcio devi amare Buffon

     Pentru mine azi n-a fost ziua nuntii lu' Harry cu Megan. Pentru mine azi a fost ziua ultimului meci al lui Gigi Buffon in tricoul lui Juventus. Pentru ca nobletea si caracterul nu se transmit prin sange, ci se cladesc in fiecare zi.

Cea mai buna inghetata din Bucuresti (part 1)

     Suntem trei si avem gusturi diferite. Vara facem un tur de oras in cautarea perfectiunii. Anul acesta am pornit devreme pentru ca vara a venit devreme, asa ca la 1 iulie o sa avem un top clar pentru 2018. Pana atunci sa ne bucuram de calatorie.

Puro & Bio 
Ion Campineanu 20 

POS-ul e vesnic nefunctional, dar asta nici n-ar conta. Serviciul a fost varza, inghetata pusa jumatate pe servetel si jumatate in cornet, dar si peste asta am putea trece. Daca inghetata ar fi buna. Dar nu e. Nu mai e nici macar ok. Gusturile (3x2 incercate) nu prea au legatura cu denumirea lor. Si, mai nasol, trei dintre ele nici nu difera intre ele prea mult. Nici nu mai conteaza cat de variata e oferta daca lucrurile stau asa. Dezamagirea e totala pentru ca acum 2-3 ani aici mancam cea mai buna inghetata din oras. Cea mai buna! Spatiul arata ok, e in buricul targului si ultra-generos - parter si etaj. Poate asta e si ideea - nu e nevoie de clienti care sa revina, la doi pasi sunt hoteluri de unde vine mereu "marfa" proaspata.
Verdict: dezastru 


Dolci Coni 
Drobeta 8 

Prima senzatie pe care o incerci la Dolci Coni e de intimitate. Poate sunt 20 metri patrati cu totul. O bancuta si 3 scaune. Patroana afacerii a trait multi ani in Italia. Tot ea e si cea care prepara inghetata, de multe ori si cea care serveste clientii. Daca nu e ea, atunci e mama ei. Feeling-ul de afacere de familie e intretinut si de clientii care par mereu de-ai casei. Gazda isi rasfata clientela, ofera mici degustari. Si sortimentele - undeva la 16 ca numar - variaza mult in functie de materia prima proaspata disponibila si de inspiratia creatoare. Dar intodeauna gasesti gusturi clasice si combinatii originale. Iar o cupa costa 5ron. La totale - pana sa gusti inghetata - experienta e una placuta si relaxata. Gusturile, cel mai important lucru, sunt delicioase. Niciunul dintre ele nu e vreo ratare. Highlight-urile noastre absolute au fost caise+morcov+mar si lime+ghimbir+scortisoara.
Verdict: familiar si delicios 

Delicii
Constantin Aricescu 65

Eeeee, suntem in Floreasca, la fite. Mai multa atentie la branding, 7ron cupa si cupa e parca mai mica decat oriunde in alta parte. Spatiu inauntru e mic, dar pentru familie si prieteni - banuiesc ai inghetatei - exista si o banca si doua mese in curtea care da tot spre strada. Umbra si in majoritatea timpului liniste. Publicul se schimba si el - la masa de alaturi se discuta de vacante in insule exotice. Nu sunt multe sortimente - cred ca 12 - asa ca pot spune ca am incercat jumatate din oferta locului. Delicii nu isi asuma decat cateva riscuri inovatoare - vezi coliva, in rest joaca la sigur. Nimic in neregula cu asta. Cel mai important: niciun gust nu a fost dezamagitor, cateva au fost chiar de top.
Verdict: gustos, dar fitos 


Delicii libaneze 
Mendeleev 8  

Pe "libanezi" i-am cunoscut in Mamaia si de acolo am aflat ca exista si-n Bucuresti. I-am vizitat de-a lungul timpului de mai multe ori si recunosc ca stilul patronului e cuceritor. Iti da detalii, iti spune povesti, te lasa sa degusti. Clientela e parte in parte - clienti noi aterizeaza mereu, dar sunt si cei care s-au imprietenit si ii trec regulat pragul. La ultima vizita am aflat ca in vara asta nu vor fi in Mamaia, in schimb au deschis o a doua locatie intre Universitate si Unirii. Ce nu ne-a placut la locatia din Mendeleev a fost numarul mare de tantari pe metru patrat. Da, da, foarte multi tantari! Si in privinta decorului as avea unele comentarii. Dar inghetata e geniala. Folosesc folosesc mult condimentele si combinatiile sunt neintalnite de noi in alta parte. Trandafir picant, lime cu ghimbir si chilli, migdale cu piper rosu. Si tot asa. Nu lipsesc gusturile clasice cu care nu gresesti la copii - gusturile simple din fructe sau ciocolata. Oferta e foarte generoasa, iar cupele semnificativ mai mari decat in alta parte. Pretuite si aici la 7ron.
Verdict: genial, cu iz oriental 


Cremeria Emilia
Franceza 42 + malluri din oras

Vorbim deja de un business la scara mare, fara feelingul acela de people to people, angajatii te servesc si zambesc, dar nu exista interactiuni pe bune. Sunt mai multe locatii, dar noi o vizitam pe cea din Centrul Vechi. Acolo unde Emilia are cateva mese afara, cateva buturugi lacuite la parter, inauntru, si un etaj unde mai intra lejer inca 20 de persoane. Deci e alta scara. Laudabil e totusi ca inghetata e gustoasa si si-a pastrat gustul de cand exista. Oferta de gusturi e mare, dar acestea sunt constante si cuminti. Semn ca nu e mult loc de creativitate si rasfat, se lucreaza la volum.
Verdict: bun, dar cam atat

     A doua parte aici.

3 povesti dupa EPL 2017/2018

   
     City by Pep si cele 100 de puncte 

   Pana la urma nu s-au dovedit de neinvins, dar au ucis lupta pentru titlu cu vreo doua luni inainte de final si au ajuns la un total uimitor de 100 de puncte. Trupa lui Pep a miscat mingea atat de eficient incat majoritatea recordurilor ofensive in sezon ii apartin lui City. Cele mai multe goluri inscrise: 106. Cele mai multe pase reusite: 28.241. Jucatorul cu cele mai multe pase de gol: KDB (16). Patru din primii cinci pasatori decisivi: Sane (15), Silva (11) si Sterling (11) si doi marcatori in primii cinci: Aguero (21) si Sterling (18). Tiki Taka City i-a costat o suma enorma pe seici, iar visul unui trofeu UCL pentru Cetateni a ramas unul interzis. Cu atat mai dureros cu cat anul acesta i-a scos din cursa Liverpool, o rivala din Anglia cu pedigree european.


   
     Mohamed Salah, noul star al lui Liverpool 

   Concomitent cu dezertarea lui Coutinho pe Nou Camp, ca si cum Klopp ar detine o bagheta magica, a aparut o noua stea in Liverpool - Mo Salah. Egipteanul la a doua descalecare in Anglia dupa o prima aventura esuata alaturi de Mourinho, a insirat apararile si a batut recordurile. 32 de goluri pentru titlul de cel mai bun marcator al editiei, cu Harry Kane aproape cersind un gol la proba video in incercarea de a-si pastra titlul de golgheter (ar fi fost al treilea sezon consecutiv). Impresia buna a fost dublata de Salah si in Europa unde a inscris alte 11 goluri si unde il asteapta o finala UCL de vis vs. Real Madrid si CR7. Repetabil? Indoielnic. Dar asta nu stirbeste cu nimic din minunea acestui sezon.

 
      Adieu, Arsene! 

   Wenger era ultimul dinozaur. Manager al lui Arsenal din 1996! In zilele noastre o asemenea continuitate/longevitate e ceva de neinchipuit. Lumea e altfel, totul se intampla pe fast forward, totul se consuma bulimic. Wenger a castigat trei titluri de campion cu Arsenal si poate trebuia sa ia decizia retragerii un pic mai devreme. In ultimii 2 ani Arsenal a iesit din top 4 si nici la anul nu va fi prezenta in UCL. D-aia in ultimele sezoane s-a lasat si cu multe huiduieli. Filozofia lui Wenger nu a fost gresita, doar ca buzunarele patronului si propria inspiratie l-au cam tradat. Arsenal a organizat o despartire curata si eleganta si l-a sarbatorit asa cum se cuvine. Pentru mai bine de 20 de ani Arsene a fost Arsenal.

Box office Romania: 7 - 13 mai 2018

     Total: 3.5m RON

vs. saptamana trecuta: -36% (5.6m RON)
vs. saptamana echivalenta: -15% (4.2m RON)

Avengers s-a racit, premierele nu l-au avut pe vino-ncoa. Rezultatul: incasari intrate la apa. 

     Top 3: 

Avengers: Infinity War (S3) 1.6m RON
Overboard (S1) 397k RON
I Feel Pretty (S2) 306k RON

Avengers la saptamana numarul 3 isi injumatateste incasarile. Pe pozitiile 2 si 3 vin comedii, dar cifrele sunt mici. De notat ca Overboard a avut o expunere dubla fata de I Feel Pretty (112 fata de 54 de ecrane).

     Alte premiere: 

Dans la brume 91k RON
Revenge 18k RON

Despre Revenge, pe care am mers sa-l vad in cinema, am scris aici.

     Ce se lanseaza in w-end?

Deadpool 2. Blockbusterul saptamanii. Amestecul de obscen & violenta pe care nu-l gasesti in restul filmelor cu supereroi au facut ca primul Deadpool sa fie un incasator de succes si la noi. Acum 2 ani la debut primul film incasa 2.2m RON. Campania de promovare a fost foarte buna si a inclus cateva cross-uri cu Beckham si Man United... Sare de 3m RON la debut? Aceasta e intrebarea.




Jusqu'a la garde. Drama franceza premiata la Venetia despre divort si copii prinsi intr-un divort. Va intra, probabil, intr-un circuit restrans.

Revenge

     
     Intamplari amuzante la Union. Ajung la 19:51. Proiectionistul-casier ma priveste lung. Sta cu fundul pe treptele de la intrare. Ati venit la film? arunca spre mine intrebarea cu un aer trist, al celui care stie deja raspunsul. Zic: da. Se ridica alene si il aud cand e deja cu spatele: haideti sa va dau bilete atunci. Inafara de mine mai erau afara si intra doua doamne in etate. Bine, ce fac ele la Revenge... o sa vedem noi mai incolo. Deci e cu numar minim de bilete vandute, ma gandesc. Platesc 10 ron, bilet intreg. Pai, la pretul asta, si daca eram singur plateam 3 bilete sa vad filmul. Vad anuntul cu parola de wifi. Bine, man, secolul 21 e aici. Damful de alcool oarecare al proiectionistului-casier e taiat repede de mirosurile mai grele de la intrarea in sala, unde in dreapta e toaleta, si dinauntrul ei, unde e 100% imbacseala si aer statut. Sa nu intelegeti gresit, imi place. E o experienta adevarata fata de salile alea din mall copy-paste. Gata, gata, incepe!

     Revenge functioneaza foarte bine in primele 30 de minute si per ansamblu senzorial si simbolic. Si e un film care vine sa se aseze perfect pe teme foarte discutate azi. Dar e greu sa-i inghiti povestea in totalitate pentru ca personajul feminin isi pierde credibilitatea si totul e inecat in prea mult sange.

      Simbolic e despre cum barbatilor le place sa-si reprezinte sexul opus - sugand dintr-o acadea si nu doar - si despre cum se raporteaza la el. O bucata de carne care trebuie urmarita, vanata si consumata. Viziunea lui Revenge e 100% animalica. E o faza geniala cu un tip alergand dupa o tipa in aer liber, in desert si cu alti doi tipi in casa, unde ce se intampla afara se aude in surdina. Reactia lor e instinctiva, nu rationala. Pornesc si ei in urmarirea tipei intr-o inhaitare a animalelor de prada. De-a lungul filmului mai multe cadre cu insecte vorbesc despre relatia de putere disproportionata dintre oameni si animale. Inclusiv despre sadismul oamenilor. Propunerea evidenta a scenaristei regizoare e sa le transferam pe barbati si femei. Chestie discutabila dupa mintea mea, dar de impact.

     Sunt trei personaje masculine in film si fiecare dintre ele reprezinta o felie de realitate. Primul e tipul care arata bine si are si bani. E cel care triseaza fara sa incalce regulile hard ale societatii. N-are de ce sa o faca, victimele vin singure catre el ademenite de succesul lui. Are sotia acasa pregatind botezul copilului, iar el isi tavaleste amanta inaintea unei vanatori cu tovarasii. Al doilea e wannabe-ul. Toata viata a stat in umbra primului pentru ca ii lipseste ceva. Poate e prea scund, poate nu-l ajuta fata, poate nu are aceeasi incredere in sine. Aduna frustrari dupa frustrari si dupa un teasing imbibat cu alcool (aici e locul pentru discutia complicata cu blamarea victimei) - o violeaza pe amanta primului in lipsa acestuia. Al treilea personaj masculin mi se pare cel mai interesant. Un dolofan care stie ca n-are nicio sansa cu tipa, ii curg balele, dar si le sterge si merge mai departe. Compenseaza mancand grupa mare, iar atunci cand il surprinde pe al doilea la inceputul violului are o alegere de facut. Alege sa rontaie in continuare un baton cu ciocolata si sa dea tv-ul mai tare ca sa nu fie deranjat de chinurile victimei. Cred ca pozitia asta, cea a nepasarii intentionate, e cea mai larg raspandita si Revenge o acopera destept.


     Problemele filmului lui Coralie Fargeat incep cand trebuie sa imi spuna cum tipa devine din victima agresor. Si nu un agresor oarecare, ci unul brutal si letal. De unde are cunostinte medicale avansate si de unde stie si cateva tehnici de vanatoare, ca sa nu zic de razboi. Hai ca inteleg smecheria cu drogul nenumit care ii da energie si o anesteziaza in fata durerii, dar cum rezista ea, aproape in curul gol, noaptea in desert. Si cum functioneaza a doua zi ca dupa un somn odihnitor. Si cum trage cu arma cu precizia unui sniper. Si... tot asa. Nu suntem in lumea asasinilor din Kill Bill, unde Miresei si celorlalti le inghiteai multe, nu suntem nici viitorul din Mad Max: Fury Road unde regulile si virtutile sunt altele. Suntem in prezentul cotidian si aici e infinit mai greu sa inghiti lucrurile.

Mad Max Porsche

13/05/2018, Tineretului

NBA 2017/2018: Fizdale in NY, Casey out

     Dupa 59 de victorii in sezonul regulat, record pentru franciza si top seed in Est, Raptors s-au blocat mental. Si au iesit in prima runda. 0-4. Un clean sweep rusinos executat de "nasul" lor - LeBron - care indiferent ca purta tricoul lui Heat sau Cavs le-a facut de petrecanie in ultimii ani.

     In NBA nu exista promovari/retrogradari. Dar nici locuri de CL sau EL. In NBA nu exista decat un singur scop, un singur sens: un inel de campion. Sigur ca Raptors sunt o franciza relativ tanara, iar succesul recent nu e de neglijat. DeRozan si Lowry sunt All Stars, tribunele sunt pline, Raptors vand si vand bine, victoriile atrag intotdeauna atentia. Dar atunci cand conteaza cel mai tare - in playoff - sufera crunt. Sa nu uitam de recordul lor negativ inaintea acestui playoff: nu stiu cate prime meciuri de playoff jucate acasa si pierdute. Un alt blocaj mental.

     Presedintele lor - Masai Ujiri - a construit cu rabdare si sens, dar probabil ca si el a fost dezamagit nu neaparat de iesire in sine, ci de non-reactia echipei in meciuri consecutive. De faptul ca in game 4, Raptors n-au avut orgoliu, ca au intrat deja invinsi in teren. Multi comenteaza ca fereastra in Est se va inchide pentru Toronto foarte curand. Viitorul e cu si despre Boston si Philly, iar pe termen scurt daca LBJ ramane in Cleveland, Raptors risca sa repete cosmarul trait acum. Ce e de facut? Ujiri, cel care decide, a ales sa-l concedieze pe antrenorul Dwane Casey. Chestie care i-a lasat pe multi masca. Presedintele lui Raptors a lasat sa se inteleaga ca schimbarile de roster sunt si ele probabile, dar ca va lucra incet si cu cap. Si decizia de a-l elibera pe Casey din functie - a spus el - a fost luata prompt tocmai pentru a-i oferi sanse acestuia sa prinda un alt post de principal la o echipa din liga. Bucks si Hawks in Est cauta...

     Knicks, una din cele mai valoroase francize din liga si o dezamagire constanta in ultimii ani, nu mai cauta. Dupa despartirea de Jeff Hornacek, al 11-lea antrenor in 17 sezoane, Knicks l-au adus pe banca drept principal pe David Fizdale. 43 de ani si un CV cu highlights. Secund in Miami in anii celor 2 titluri cu LBJ si principal la Grizzlies vreme de un an (cand a intrat in playoff) si inca o luna (cand s-a certat cu Marc Gasol si a fost concediat). Fizdale a anuntat deja ca o sa bata drumul pana-n Europa unde Porzingis e in vacanta, iar Nick van Exel va face parte probabil din staff-ul lui Knicks. Publicul de la MSG e sufletist, dar nerabdator. Ochii si pe roster, Knicks vor incerca cate ceva in vara.

NBA Playoff 2018: Rematch in finala Estului

     Cavs au avut nevoie de un game 7 ca sa castige seria cu Pacers, dar apoi au facut un clean sweep cu Raptors. Care a fost diferenta? In seria cu Pacers la caruta n-a tras nimeni inafara de LeBron, cu Raptors s-au vazut si s-au vazut bine un Kevin Love, un George Hill si sharp shooterii - Korver si JR. Nucleul dur de la Cavs e acelasi cu cel de anul trecut minus Kyrie. Si e un minus mare. Dar altfel vorbim de jucatori foarte experimentati. Condusi de LeBron la un sezon exceptional.

     Celtics nu au transformat in plus acest minus al lui Cavs. Kyrie s-a transferat de la Cavs la Celtics, dar s-a accidentat la genunchi fix inaintea playoff-ului. La randul lor Celtics au un minus fata de anul trecut - au mutat niste piese ca sa-l aduca pe Gordon Hayward. Care s-a rupt in primele lui minute in tricoul verzilor. Sunt cu doi rookies in primul 5. Experienta se castiga, dar nu dintr-o data.

     Anul trecut cele doua echipe s-au intalnit tot in finala Estului, dar Cavs aveau atunci avantajul terenului propriu. Acum primele doua meciuri se vor juca la TD Garden. Cavs au castigat atunci in 5, cu doua victorii obtinute la diferente mari. Nu cred ca va fi asa clar si rapid anul acesta, dar merg tot pe mana lui Cavs. Iau Cavs in  6.

NBA Playoff 2018: Vestul intre Warriors si Rockets

     Warriors n-aveau cum sa lipseasca din finala Vestului. In sezonul regulat le-a lipsit uneori motivatia, dar in playoff au fost game on. Au pierdut cate un meci la Spurs si Pelicans, dar au controlat seriile fara probleme. Steph a revenit la timp si a intrat bine in joc, Klay e in forma, Green e la fel de nabadaios si versatil, iar Durant poate si stie cand sa se-nhame. Si de pe banca, de la un joc la altul, au mai rasarit cate un Cook sau West. Doua titluri in trei ani - mai sunt suficient de flamanzi? Aceasta ramane intrebarea... La nivel declarativ cel putin, da. In cuvintele lui Draymond Green:

     Rockets au fost una din cele trei echipe carora le-am dat sanse sa ajunga aici. Spurs au trait o telenovela cu Kawhi si au prins playoff-ul greu & au iesit repede. Thunder nu s-au omogenizat cum trebuie, Carmelo isi face bagajele deja, s-ar putea sa-l urmeze si PG-13. Un experiment esuat care a pierdut in fata unei echipe adevarate - Jazz. Deci back to Rockets. O echipa construita sa bata Warriors. Pe hartie. Cat conteaza asta? Nu prea. Pentru ca si Raptors au fost construiti ca sa faca fata lui Cavs si au pierdut 0-4 anul asta. Rockets au pedigree de campioni - titluri in '94 si '95 - si un public mai infierbantat. Una e Toronto, alta e Texas. Asta conteaza.

     Eu iau Warriors in 6. In teren va fi concurs de shooteri - ma astept la scoruri gen 120 la 130. Warriors mi se par mai puternici mental si cred ca, undeva la capatul drumului, asta va conta. Capella mi se pare peste ce pot pune la bataie Warriors in pozitia de centru, dar in rest Rockets mi se par sub sau fix acolo luati pozitie cu pozitie. Da, da, Steph si Harden sunt la acelasi nivel. Iar Capella e inca necopt si Warriors stiu sa profite. CP3 are o karma proasta. Nu exista doar argumente statistice, nu? Chiar si la victorii, el si Harden aveau conversatii destul de aprinse. Cum vor arata lucrurile cand Rockets vor avea probleme? Nu in ultimul rand Kerr e peste D'Antoni ca antrenor. Si in serii ca cea care urmeaza, un timeout luat cand trebuie sau un discurs bun pot face diferenta.

Box office Romania: 30 aprilie - 6 mai 2018

     Total: 5.3m RON 
vs. saptamana trecuta: +6% (5.0m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +6% (5.0m RON)

Noul Avengers trage iarasi in sus cifrele saptamanii.

     Top 3: 

Avengers: Infinity War (S2) 3.5m RON
I Feel Pretty (S1) 314k RON
Blockers (S4) 272k RON

     Peste 65% din incasarile saptamanii sunt ale lui Avengers: Infinity War. Restul cifrelor sunt jos. I Feel Pretty, la debut, e pe locul 2. Blockers la a 4-a saptamana in cinematografe ramane pe podium - asta spune ceva despre cat de putin apetisante pentru public au fost premierele din ultimele saptamani. De notat si ca avem 2 comedii in top 3-ul saptamanii.

     Truth or Dare, cealalta premiera a saptamanii, a debutat cu 168k RON si a terminat saptamana pe locul 7.

     Ce lansari vin in w-end?

Overboard. Oldie, but goldie remake cu Anna Faris pe post de Goldie Hawn. Nici critica (meta la 45), nici publicul (4.9 pe imdb) n-au fost impresionati, dar trailerul are un potential comercial pentru Ro. Dezavantajul e ca zona de comedie e aglomerata in perioada asta.

Dans la brume. Frantuzesc cu Romain Duris si Olga Kurylenko intr-un Paris invaluit de o ceata misterioasa... sau ucigasa, nu-mi e foarte clara chestia asta. Nu-i dau mari sanse - il trag in jos prea multe.

Revenge. O poveste cu putine vorbe si mult sange, despre o gagica care ii calca pe cap pe unii care si-o merita. Critica impresionata (meta 80) de vizual si abordarea in cheie feminista, putine voturi (sub 1000) ale publicului pe imdb. N-o sa faca mare lucru la noi, dar eu vreau sa-l vad.

NBA Playoff 2018: LBJ, dino-slayer-ul si Love bromance

     Cavs si LeBron sunt cosmarul lui Raptors. Bron tocmai a dat al doilea buzzer beater in trei meciuri. Raptors sunt la 0-3. Nimeni, niciodata nu a intors de la 0-3. De Rozan a stat pe banca tot sfertul 4 cand Raptors au sters un deficit de 17 puncte, doar ca sa-l vada pe LeBron reusind sa scrie istorie. Discutia cu clutch player e rezolvata, cred definitiv, hai si cu cea despre GOAT (greatest of all times)...

     Mai tare decat buzzer beaterele astea mi se pare ceva petrecut inafara meciurilor propriu-zise. Intre meciurile 1 si 2, LBJ a mediat cu declaratii publice un conflict intre Kevin Love si stuff-ul tehnic. I-a impacat cumva, desi niciuna din tabere nu facuse publice supararile. I-a dat dreptate jucatorului pus sa joace centru si sa-si sacrifice energia si cifrele sub panou, le-a dat dreptate si antrenorilor care trebuie sa se gandeasca la victorie in primul rand. Dar periajul la K Love a dat roade - e All Star-ul nostru si trebuie sa avem grija de el! Nu sunt cuvinte mici venind din partea lui LeBron. Sau: trebuie sa gasim mijloace sa-l punem in valoare mai bine. Stuff-ul s-a conformat si in meciurile 2 si 3, ce sa vezi, Love a fost vioara a doua. Ba chiar la finalul meciului 3 prima imbratisare a lui LeBron, una indelungata, a fost cu Love. Anii trecuti relatia celor doi parea ok, dar nu mai mult de atat. Ba chiar au fost zvonuri ca Love ar putea pleca, nemultumit de statutul sau. Kyrie, JR si Tristan erau oamenii de care LeBron era cel mai legat. Ei formau gasca, era evident. Acum, la declaratia la cald de dupa meci, LBJ a deschis cu K Love was great for us in the third, he kept us going. Maaan... he was good. Bromance in toata regula sau poate ca, si la 33 de ani, LBJ invata lucruri.

The Florida Project

     Recap: Sean Baker a facut Tangerine, un film altfel despe care am scris aici. Editia de anul acesta a AIFF a avut un spot de promovare la superlativ. L-am postat si pe el aici. Deci cand in line up a aparut Florida Project, al doilea film al lui Sean Baker, mi-am si luat biletul. 18:00, in timpul saptamanii, la Cinema Pro. Cel mult 80 de spectatori.

     Florida Project are elemente comune cu Tangerine. Narativ e la fel de actual, 100% american, hiperexact cu geolocatia sa, sondand in profunzime un univers marginal si personajele sale marginale si punand accentul pe feminin/emotional. Vizual e la fel de colorat si de in miscare. Interpretarile sunt la fel de naturale.

     Ca spectator insa am avut o experienta extrem de diferita, opusa chiar. In Tangerine am avut nevoie de aproape tot filmul ca sa descopar si sa ma "prind" de personaje. Si sa le imbratisez la final pentru umanitatea lor. In Florida Project, asemenea unui copil - caci filmul e construit abil din aceasta perspectiva, m-am indepartat incet si usor de personajul central. N-as spune ca am ajuns intr-un punct in care sa-l resping, doar intr-unul in care sa-l vad in adevaratele sale culori.



      Must see care mi-a adus aminte de alte must see-uri vazute de-a lungul timpului cu care imparte cate ceva: My Life Without Me, Beasts of the Southern Wild si de un alt indie american despre viata copiilor intr-un centru al carui nume nu mi-l pot aminti acum.

Box office Romania: 23-29 aprilie 2018

     Total: 5.0m RON 

vs. saptamana trecuta: +59% (3.1m RON)
vs. anul trecut, aceeasi saptamana: -20% (6.3m RON)

Premiera noului Avengers a fost un boost important cu toate ca s-a plecat de 1 mai si a fost cald. Fata de anul trecut, cand FF6 era la a 2-a saptamana in cinematografe, incasarile sunt semnificativ mai jos.
     
     Top 3: 

Avengers: Infinity War (S1) 3.1m RON
Rampage (S3) 362k RON
Blockers (S3) 315k RON

Mai bine de 60% din incasarile saptamanii sunt ale lui Avengers, restul cifrelor au intrat la apa.

Lichozrouti, cealalta premiera a saptamanii, a incasat 8k RON.

     Ce lansari avem in w-end? 

I Feel Pretty. Amy Schumer se da in stamba. Premiza care suna a Shallow Hal. Publicul a strambat din nas - are 4.4 pe imdb.
Truth or Dare. Horror cu adolescenti. Premiza a la Final Destination. Publicul si critica au cam sters cu el pe jos.
Valami Amerika 3. Comedie ungureasca care va strange public mai ales in secuime.

      Avengers: Infinity War va ramane lider detasat, de vazut ce picioare va avea.

1 mai: Pescara, Sulmona si Roseto degli Abruzzi

     Varicela Marei ne-a anulat excursia la Bari, dar tot am facut un drum italian in aceasta primavara. La Pescara si prin imprejurimi. Minime constatari dupa aceasta excursie si mai multe fotografii.

     Cazarile prin airbnb sunt peste cele prin booking. Nu stiu de ce si cum, dar cred ca am strans o mostra suficient de mare ca sa pot spune asta.

     Parcul cu loc de joaca ramane cel mai important lucru pentru Mara chiar si in deplasare. In lipsa de, improvizam in fel si chip.

     Italia are, oriunde te-ai afla, cel mai bun meniu pentru copiii mofturosi si ai lor parinti: pizza, paste si gelato. Acest triptic te scoate din orice incurcatura. La el se adauga, in situatii disperate, un panini cu prosciutto si mozarella.

      Trenurile italiene sunt curate si punctuale. Legaturi multe asa ca te poti misca bine si usor. N-o fi Pescara cine stie ce, dar poti ajunge intr-o ora la Sulmona sau in 30 de minute intr-o statiune la plaja, gen Roseto degli Abruzzi.

     Sulmona e genul de orasel fatos, care se imprieteneste imediat cu camera foto. Multa piatra cubica si munti care se vad in departare, magazine de confetti (dulciuri cu specific local) in care bomboanele capata forme de flori si cateva biserici vechi, cu ziduri albe.

   
     De acest 1 mai la Roseto degli Abruzzi se putea face lejer baie in Adriatica. N-am fost foarte bine pregatiti, asa ca am stat cu o rochita a Marei la uscat pe un bat. Si, desi campingurile erau deja bine populate, plajele sunt suficient de largi si multe ca sa te simti nederanjat, in lumea ta.

     Ultimul lucru. Ca sa nu sune ca o moara stricata, o las sub forma de statistica: din patru locuri unde am mancat inghetata, in doua ne-au servit romani.

Sogo

     Sambata la pranz, in timp ce asteptam avionul intarziat care sa ne duca in Italia, m-am intalnit pe acel unic culoar prin care trec toti cei care pleaca pe calea aerului din Bucuresti cu orl-ista Marei. Pentru ca Mara a avut mereu probleme cu mucii si urechile si pentru ca noua ne-a placut de ea - o vizitam de cateva ori pe an. Am si botezat-o: Sogodica sau, si mai scurt, Sogo. Dupa numele ei de familie.

     Mirati amandoi de intalnire, i-am spus ca noi mergem in vacanta in Italia. Roma? a intrebat ea. Nu, nu, la Pescara. Pastele si inghetata sunt la fel de bune peste tot in Italia, am glumit eu. Dumneavoastra incotro? Eu... nu plec in vacanta, eu o sa plec de tot. M-a vazut ca m-am blocat asa ca a continuat: la Bruxelles, ma mut acolo. Paream in continuare pierdut asa ca mi-a aruncat un colac de salvare. Telefonul ramane activ, asa ca ne putem auzi oricand. Nu-mi aduc aminte cum i-am raspuns...

     Culoarul acela de pe aeroport merita un reportaj al sau sau mai mult. De pe el pleaca doctorii, it-stii si inginerii. Pleaca la Bruxellles, in Scandinavia sau in Noua Zeelanda. Nu inventez destinatii sau povesti. Va spun de oameni pe care ii cunosc si care au ales sa plece din Romania. Poate suna dur, dar pe acel culoar ar trebui deschisa o carte a ultimului gand. Ultimul gand al celui care pleaca sa traiasca in alta parte. Poate si el are nevoie sa ne spuna un ultim gand, sa plece mai impacat. Poate si noi avem nevoie sa-l auzim, poate un torent de astfel de ganduri ne-ar ajuta cumva.