Trei saptamani in Himalaya de Marius Chivu

     

     Sunt putine carti cu adevarat faine despre calatorii scrise de romani. Pana azi mie mi-au placut Vand kilometri, calatoria lui Mihai Barbu si a motorului sau Doyle pana in Mongolia si inapoi, si Prin praf si vise a Roxanei Velea care s-a aventurat cu doi straini intr-un tur nebunesc al Africii. Daca mai stiti si altele, lasati un comment, va raman recunoscator. De azi insa pe lista mea scurta de lecturi de calatorie exista un al treilea titlu: Trei saptamani in Himalaya de Marius Chivu.

     O aventura plina. Cu aterizare la Kathmandu, luat la intrebari pentru pozele facute aproape de consulatul american, urcat in trepte cu serpasi pana la 5500m altitudine intr-un razboi psihologic cu ideea si simptomele lui High Altitude Sickness, cunoscut oameni din partile locului si calatori de pretutindeni. In plus o calatorie a calatorului in el insusi sau asa cum mai inspirat o scrie chiar autorul: "pe masura ce urci muntele, cobori in tine."

     Sunt foarte multe poze in volum, poze foarte misto, poate nu profi, dar numai bune ca sa iti construiesti universul calatoriei. Din pacate autorul a pastrat pentru el o poza esentiala - cea cu o rusoaica facand dus la o cascada. :)

     Eu am citit-o intr-un weekend, pe nerasuflate. Daca aveti foamea calatoriei in voi - calatoriei adevarate, nu a celei cu hoteluri de 5 stele, plaje amenajate si multe distractii fabricate pe metru partrat - atunci volumul asta vi-o poate potoli si starni deopotriva.

     Nu ma pot abtine si mai citez o data: "Orice calatorie este o forma de odihna, meditatie si asteptare. Sa pleci de-acasa inseamna sa-ti asumi absenta din mijlocul alor tai, inseamna sa ai curajul de a fi uitat o vreme de ceilalti si de a te pune la dispozitia necunoscutului." Dispozitia necunoscutului - ce bine si ce plauzibil suna.

     P.S Trekker, varf, piatra, apa, marijuana, soparla, copii, zapada, dal bhat, rupii, ghimbir, frig si cald sunt cele mai folosite cuvinte in Trei saptamani in Himalaya. Asa, ca sa stiti la ce sa va asteptati. 

Probabil cel mai frumos imobil din oras

 

Bucuresti, 15 mai 2013

Trance

 

     Solid mindfuck de la Danny Boyle. Britanicul nascut la Manchester face, cu o constanta uimitoare, filme foarte bune si foarte diferite. Cand vad Danny Boyle movie, stiu ca merita. Includ aici 127 Hours, Slumdog-ul si 28 Days Later. Pentru Trance am facut deplasarea pana-n Sun Plaza si nu pot sa spun decat ca a meritat.

     Fiind un mindfuck, nu o sa dau vreun spoiler. Zic doar ca luata in sine povestea nu e mare branza, dar felul in care e povestita... eee, aici e cheia. Scenaristii Joe Ahearne si John Hodge apropie realitatea si imaginatia pana cand cele doua isi cauzeaza uneia alteia, si spectatorului deopotriva, stari de claustrofobie si neincredere reciproca. Sunt cateva indicii de care te stradui sa te agati, incerci sa rezisti, vrei sa separi planurile, vrei sa ramai deasupra, dar peste asta vine si regizorul cu alegerile sale naucitoare. Miscarea lenta a camerei, unghiurile un pic strambe de filmare, ritmul capricios, coloana sonora misto - totul e facut cu sange rece pentru a augmenta starea de ameteala a spectatorului. Am iesit din sala intr-o stare... pe care nici nu stiu cum s-o definesc. Twist-ul de final e excelent, Boyle da drumul la un pic de sex & violence, iar Rosario Dawson e eye candy aici. 

     Si, pentru ca am laudat coloana sonora, las aici piesa care ma obsedeaza pe mine:

O vedere din... Brazilia

 

     Era o vreme cand Tudor era gelos pe cat de mult calatoream eu. Uite ca se-ntoarce roata...