Wednesday, September 23, 2015

Sicario

   
     Am citit mai mult despre cartelurile mexicane in ultimii ani decat despre politica romaneasca asa ca imi permit sa spun ca Sicario e filmul care se apropie cel mai bine de ce se petrece la sud de El Paso. Asta il face greu de suportat - vine la pachet cu atrocitati si putin sens.


      Villeneuve in reteta lui obisnuita plus ceva extra. Din reteta obisnuita - sunetul si coloana sonora sau filmarile aeriene, astea da filmari aeriene, chapeau! Extra: regizorul lucreaza la superlativ detaliile semnificative ale acestei lumi, unele usor de reperat, altele subtile. Corpurile decapitate lasate la vedere sau focul de "artificii" sunt parte din imaginea cu care Juarez-ul o intampina pe eroina lui Sicario. Dar la fel de cutremuratoare sunt pozele celor disparuti lipite pe un perete prins in cadru cand masina sta in trafic. Sau cele 2-3 replici scurte care ascund povesti intregi despre nevinovatia celor ucisi in moduri din cele mai crude. Deschid o paranteza aici: pentru a-si mentine imaginea si pentru a permanentiza teroarea locala, atunci cand se confrunta cu un adversar anonim sau greu de reperat (razbunatori necunoscuti, hackeri care dau in gat cardasiile autoritatilor locale) cartelurile omoara oameni la nimereala cu dublu scop: in aparenta, in ochii oamenilor obisnuiti i-au pedepsit pe cei care s-au pus cu ei, iar adversarii anonimi vad cum pentru fiecare pierdere a cartelului mor inzecit mai multi oameni nevinovati asa ca isi pierd cheful de a se pune cu baietii rai. Inchid paranteza asta cam lunga. Villeneuve a facut un film pe bune despre lumea asta. Blunt e excelenta, are urma aia de masculinitate care o face compatibila cu rolul. Tovarasii de arme se achita si ei perfect - Brolin in flip flops e un agent CIA in opozitie perfecta cu naivitatea agentei FBI, iar Benicio Del Toro vine cu un magnetism intunecat care intriga, atractiv si respingator deopotriva pentru eroina si spectator. Deci realizare all around de 5 stele.


     Si totusi exista o buba. Una legata de poveste. Sicario in proportie de 90% functioneaza ca o perdea de fum, dincolo de care exista adevarata poveste, si povestea aia nu o aflam decat din cateva detalii spuse, nu vazute, nu traite. Titlu iti ridica niste semne de intrebare - fara sa dau spoilere, recunosc ca m-am dus pe o pista gresita, dar totusi am cautat-o pentru ca titlul nu mi se "pupa" cu ce vedeam pe ecran. Toata constructia se dovedeste iluzorie, protagonista noastra insasi e practic anulata la final ca semnificatie. Cinematografic chestia asta nu sta in picioare pentru mine. E ca si cum am intrat la filmul asta pe usa din fata si tu imi spui "mars mah ca nu ai ce cauta aici, nu esti in stare sa duci asa ceva".

SHARE:

Sunday, September 20, 2015

Peaky Blinders: dupa sezonul 2


     Fiind vorba de 6 ore plus inca 6, cele 2 sezoane de Peaky Blinders par mai degraba o miniserie cu un punct de discontinuitate temporala - cei 2 ani departare intre primul si cel de-al doilea sezon. La capatul a 12 ore vazute pe nerasuflate ar fi cateva chestii de zis.

     Personajul central poate fi plin de defecte ingrozitoare - poate fi un criminal, o bruta, un salbatic, dar daca ii dai cateva calitati care-l fac mai Om decat adversarii sai - gen atasamentul pentru familie sau respectul pentru sexul opus - atunci sunt toate sansele ca spectatorul sa se lipeasca emotional de el. Thomas Shelby e un Godfather de Birmingham in devenire. Acelasi trecut militar dupa care a rezultat un dosar laudativ si amintiri deloc placute (e adevarat ca aici se pedaleaza mai mult pe asta fata de Godfather), aceeasi situatie in care fratele mai mic e mai abil intelectual si preia fraiele afacerilor de familiei, aceeasi ascensiune marcata de sange si planuri bine gandite ca pe o tabla de sah. Aceeasi obsesie pentru a "curata" parte din afacerile de familie. Aceeasi relatie complicata cu familia - mai ales cu partea ei feminina, acelasi destin implacabil al singuratatii. O linie narativa romantica ridica enorm o saga de genul asta. Grace in sezonul 1 si May in sezonul 2 asta fac. Sigur ca sunt ancorate in povestea gangsterilor, dar dezvaluie laturi necunoscute altfel ale eroului.
 
     Cateva replici bine scrise iti raman in cap:



     Sountrack-ul e bestial:



     Peaky fuckin' Blinders!


SHARE:

Friday, September 11, 2015

Wednesday, September 2, 2015

Peaky Blinders


     Dupa ce Narcos s-a dovedit prea subtire pentru gustul meu i-am dat o sansa si lui Peaky Blinders, un titlu care statea de ceva vreme pe lista mea de asteptare, produs de BBC si distribuit peste ocean de Netflix.


      Peaky Blinders are parte de personaje misto - cu accentul pus pe Thomas Shelby interpretat de Cillian Murphy. Un erou medaliat al razboiului care se drogheaza ca sa uite ce a trait pe front, dar care a invatat sa aplice strategiile militare si a deprins o nepasare vecina cu cinismul in ceea ce priveste conditia umana - calitati numai bune pentru succesul sau la varful unei organizatii criminale din Birmingham.

     Al doilea punct forte e mix-ul de interese divergente, de forte antagonice, de valori in opozitie care se combina si se recombina in fiecare episod. Comunisti, monarhisti, IRA, teroristi, bande rivale, politai, agenti sub acoperire, Winston himself si lista ar putea continua. Ce il strica putin - din cele 2 episoade vazute pana acum - vine din maniera de filmare. Nu e vreun dezastru vizual, dar secventele de lupta nu sunt la acelasi nivel cu personajele & povestea.

     All in all Peaky Blinders trece testul pilotului.


SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig