vineri, 28 iulie 2017

Dunkirk


     Am mers in noapte la imax sa vad Dunkirk-ul. Coada mare la crantanele si cico, semn ca publicul a venit la o relaxare... pe fundal de WW2. Patru minute trecute din film si incep sa suiere gloantele. Si cum suiera in imax! Ma fac mic in scaun si pe ecranul urias, peste pelicula filmata de Nolan, mi se suprapune o imagine a bunicului meu.



     Dunkirk e o ciudatenie pentru mine. Un film parca prea scurt - are 106 minute cu tot cu generic. Prea scurt pentru Nolan, prea scurt pentru un film de razboi (stiu, stiu, o sa-mi ziceti ca Nolan a zis ca nu e un film de razboi), prea scurt pentru trei planuri care trebuie sa se aseze si sa se intersecteze pentru a-ti oferi imaginea a ceea ce a reprezentat momentul Dunkirk. Despre care atunci cand am citit in Last Lion (biografia lui Churchill) m-a facut sa lacrimez si sa deschid repede un documentar. Nolan nu face insa un film mare, ceea ce e corect, nu vrea sa-ti arate salvarea miraculoasa a 300.000 de oameni. Se concentreaza pe o mostra mica, dar semnificativa de destine, sta pe micro. Micro-ul iti da emotia. Macro-ul ti-l imaginezi tu multiplicand ce vezi pe ecran cu 100, 1000.

     Problema e ca pe mine filmul nu m-a emotionat. E o experienta senzoriala dintre cele mai puternice. Fara sa fie 3d, simti ca esti acolo. Si e brutal, fara sa fie insa teribil de sangeros sau sa staruiasca excesiv pe imaginea mortii. Ceea ce e deopotriva destept si corect. Cand esti viu, incerci sa ramai asa. Restul e o trauma pe care o vei simti mai tarziu. Si da, filmarile si sunetul sunt bestiale. Dar inghesuind batalia pe apa, uscat si aer intr-un timp atat de scurt - Dunkirk nu mi-a creat atasament fata de eroi. Apropo, cu exceptia unui cadru de final si acela neclar, nu se vede in tot filmul picior de soldat german, urma de uniforma a Reich-ului purtata. Masinaria germana de razboi e necrutatoare - gloante, bombe, torpile. Dar e cu adevarat demonica pentru ca nu capata nicaieri chip. E o alegere evident deliberata, cu beneficiile ei pentru intelectul spectatorului, dar care nu ajuta emotional spectatorul.


     L-am asteptat mult, merita vazut, senzorial si intelectual e top, dar emotional nu m-a atins.

 

   
SHARE:

joi, 27 iulie 2017

Cavs update: Kyrie is out, Rose a semnat pentru 1 an


     Cavs trec printr-o perioada tulbure. Au stat luni de zile fara GM. Printre altele patronul Dan Gilbert low balled Chauncey Billups, iar acesta s-a scuzat si si-a vazut de drum. Au promovat pe cineva din interiorul organizatiei, dar toata lumea e cu ochii si urechile pe LeBron. La anul pe vremea asta s-ar putea reloca. Ar face asta? La cum arata Cavs nici ca l-ai putea invinovati.

     Colac peste pupaza Kyrie isi cere transferul. Trei finale consecutive NBA, cele mai bune cifre din cariera sezonul trecut, mai multe aruncari decat LBJ pe meci, 25 de ani - deci timp berechet pentru orice plan. Si? Omul vrea sa plece pentru ca s-a saturat sa fie in umbra Regelui. Cata ingratitudine! Si daca LeBron pleaca la anul, echipa nu i-ar ramane lui Kyrie? E drept ca fara LBJ n-a fost in stare s-o duca in play-off... dar ce mai conteaza? Kyrie vrea sa fie in centrul atentiei acum si e dispus sa plece la Knicks pentru asta. La Knicks?!? E ceva inimaginabil pentru mine. Dar dovada vie ca unii gandesc cu picioarele.

     Se elibereaza deci postul de PG titular. Si cine apare ca o floricica? Derrick Rose. Rivalul in Est al lui LeBron cu cativa ani in urma. Omul care a fost MVP, omul despre care am crezut si eu ca va impinge Bulls din nou in varful ierarhiei NBA. Dar si omul care s-a rupt grav de cateva ori, care a stat pe bara mult, care a avut niscaiva procese neplacute si care - odata transferat la Knicks - a fugit fara nicio explicatie inapoi in Chicago in mijlocul sezonului. Nu mai are patrunderea de alta data - nici viteza, nici executia. Riscurile sunt deci uriase. Cavs insa platesc un contract de 2m $ - o suma de seminte in NBA - pentru un singur an pentru un jucator care are mentalitate de invingator. Si LeBron s-a miscat repede - se antreneaza deja cu Rose in Las Vegas. mesajul Regelui e clar: Kyrie is out. Ramane doar sa aflam destinatia. Si sa urmarim declinul.



SHARE:

miercuri, 26 iulie 2017

Box office Romania 17 - 23 iulie 2017


     Total: 4.34m RON

Dupa 3 saptamani consecutive de crestere moderata vine si o scadere serioasa (-15%). Semn ca vacantele si-au intrat pe deplin in drepturi si ca cele doua premiere ale saptamanii nu au fost suficient de atractive pentru public.

     Top 3:

War for the Planet of the Apes (s2) 892k RON
Dunkirk (s1) 655k RON
Spider-man: Homecoming (s3) 582k RON


Alte premiere: Valerian and the City of a Thousand Planets, 459k RON, abia locul 5 in saptamana.

Ambele premiere - Dunkirk si Valerian - au venit la jumatate fata de estimarile mele. Vara pare sa rimeze doar cu francize pentru publicul de cinema. Macar ordinea sosirii am anticipat-o corect. Dunkirk prinde podiumul - dar ambele lansari incaseaza modest.

Ce lansari urmeaza in week-end?

Urmeaza un week-end de respiro cu trei lansari nisate, loc deci pentru o noua scadere in box office:

Amityville: The Awakening. Culoarul pe horror e liber, consumul vara cumintit, daca filmul reuseste sa-si aduca nisa in sala o sa se descurce decent in raport cu competitia. Dar mie mi se pare cat se poate de banal. Estimarea mea: 300k RON.



La pazza gioia. Dramedie despre doua domnite scapate de la nebuni pe fundal de bella Italia. Cotat bine de public si de critica. Estimarea mea: 70k RON.



Sage femme. Sa nu-ti vina sa crezi, dar alta dramedie, tot cu doua domnite, de data asta franceza si cu ceva afaceri de familie neincheiate. Estimarea mea: 55k RON.


SHARE:

luni, 24 iulie 2017

Ozark


     Serie noua de la Netflix co-produsa/scrisa/regizata de Jason Bateman. 7 din 10 episoade vazute din primul sezon lansat acum cateva zile.


     Cand centrul nu duce cat extremele. Va sa zica mi-au placut cateva lucruri la Ozark. Altfel n-ajungeam la 7 episoade. N-are generic - o idee proasta chiar si pentru binging, dar are niste pictograme minimaliste care functioneaza ca niste clue-uri pentru ce urmeaza sa se intample in fiecare episod. Are personaje secundare care intriga si isi mentin acest statut de-a lungul episoadelor - e un mos care-si traieste ultimele luni din viata intr-un subsolul de casa, un agent fbi sociopat si gay si o redneck girl cu carlionti blonzi si ochii pe bani. De fapt mai toate personajele feminine il au pe vino-ncoa. Nevasta care l-a tradus pe protagonist cu un avocat mai in varsta are si fler pentru afaceri, fiica adolescenta are corp de inotatoare si trasaturi de Sofia Coppola. Atmosfera cu totul e convingatoare. Exista un element de teasing sexual, coloana sonora e bunicica.


      Dar toate lucrurile astea bune sunt periferice. In centru e un personaj slab, moale, insuficient conturat, interpretat pe pilot automat de Bateman. Tot ceea ce il preseaza nu are suficienta greutate imediata. Zbaterile lui - gen creionul si foaia - ating apogeul penibilului intr-un monolog pe o barca din care-si baga capul in apa din proprie initiativa. E foarte greu de indurat - episoadele 2 si 3 sunt slabe. Abia la finalul episodului 4 apare la orizont un rival nou, potent. Si tot peisajul din Ozark se reaseaza mult mai inspirat din punct de vedere al criminalitatii. Asta pana la episodul 7 - scris intr-o lene vecina cu nepasarea. E momentul in care, daca ai un minim respect de spectator, lasi balta Ozark-ul.





SHARE:

duminică, 23 iulie 2017

vineri, 21 iulie 2017

Watchtower of Turkey


     Acum vreun an Oancea mi-a trimis un link. De atunci mi se intampla sa revin la el din cand in cand. Si ma lasa, iar si iar, fara cuvinte.



SHARE:

miercuri, 19 iulie 2017

Box office Romania 10 - 16 iulie 2017

   
    Total: 5.17m RON 

Inca o crestere de o cifra (+9%) fata de saptamana anterioara - a treia consecutiva. Consumul se mentine peste cel de anul trecut.

     Top 3:

War for the Planet of the Apes (s1) 1.14m RON
Spider-Man: Homecoming (s2) 1.09m RON
Despicable Me 3 (s3) 836k RON


Ultimul film cu maimute ii fura la mustata titlul de lider noului Spiderman. Estimasem pentru maimute incasari de 890k RON la debut, deloc departe de cum a performat. Locurile 1 si 2 reusesc sa sara de milion la incasari. Nici locului 3 n-are de ce sa-i fie rusine: Despicable Me 3 arata niste picioare frumoase si nu e nici el departe de milion - o performanta notabila pentru o a treia saptamana in cinematografe.

Alte premiere: Fantastic Journey to Oz, 116k RON (estimasem 160k RON).

     Ce lansari urmeaza in w-end?

Vine un w-end al naibii de interesant. Unul din cele mai interesante ale anului. Consumul bun din ultimele saptamani arata ca publicul n-a uitat drumul spre salile de cinema in vara asta si ca are ce gasi acolo. In w-end se mai adauga doua titluri cu putere la box office la noi.

Dunkirk. Nolan. Omul care n-a dat inca gres. Poate un regizor sa fie un brand la noi? Vom afla cat de curand. Pentru ca un film de razboi e o provocare. Pentru ca e despre oameni, nu despre supereroi, si despre moarte, nu despre crantanit de poporn cu aroma de caramel privind la un dezmat de efecte speciale in care stii ca totul e bullshit. Iar in miezul verii - un film de razboi e o provocare si mai mare. Imi place sa fiu optimist ca cinefil - asa ca zic ca oamenii vor veni sa vada ce are de spus Nolan. Pana la urma nici Interstellar nu era usurel. Si le-a dat si altora curaj sa produca un Martian. De aceea cred ca Dunkirk e mai mult si e mai important decat un simplu film. E despre autor, despre vocea si puterea lui. Despre a incerca si teme noi, si genuri noi, si tehnici noi. Despre subiectul peliculei am citit in biografia cat cinci manuale de istorie a lui Churchill. A fost un moment puternic, emotional, disperat si divin, in care oameni obisnuiti s-au comportat eroic. Review-urile criticilor sunt top - n-am mai vazut un scor de 97 de la... Mad Max: Fury Road (parca si el era 92), publicul e si el dat pe spate. Intra in imax - extra incasari. Avanpremiera de miercuri. Estimez ca va atrage un public care nu iese la cinema in mod obisnuit si va reusi sa adune 1.4m RON.


Valerian and the City of a Thousand Planets. Alt nume cu greutate la noi semneaza regia: Luc Besson. Trailerele sunt spectaculoase si trimit de la Romeo si Julieta la Star Wars, Avatar si bien-sur Fifth Element-ul lui Besson insusi. A fost mult buzz cu mult inainte de lansare, dar nu cred ca el a ajuns pana in mintea publicului nostru. Mai recent filmul a iesit destul de sifonat dupa ce l-au vazut criticii si promvoarea a facut tot felul de artificii in incercarea de a il aseza intr-o linie cat mai clara si sigura pentru public. Sigur ca toata discutia asta nu e foarte relevanta in Ro, dar word of mouth-ul negativ local il poate afecta mai ales intr-un head to head cu un alt titlu de calibru. Valerian-ul este optiunea de popcorn a w-endului. Intra in 4dx. Avanpremiera de joi. Estimarea mea: 850k RON.



SHARE:

marți, 18 iulie 2017

luni, 17 iulie 2017

El rei borni


     Film prezent in competitia de la TIFF de anul acesta. O dramedie nascuta dintr-o piesa de teatru catalana de succes care mi-a adus aminte pe rand de Carnage, de Cuscrii si de The Sunset Limited


     De Carnage pentru umorul intepator al minciunilor suprapuse - parteneri care se mint intre ei, cupluri care se mint intre ele. De Cuscrii pentru ideea intalnirii surpriza intre calau si victima, pozitii care se dovedesc pana la urma interschimbabile cu usurinta. De Sunset Limited pentru dorinta de a ajunge la un miez filosofic. El rei borni cauta sa scape de aerul claustrofobic al intalnirilor dintre cele patru personaje intre cei patru pereti ai unui apartament si de monologurile excesiv de lungi. Si in mare parte reuseste. Pacatuieste doar la final cand, asumandu-si 100% originea sa teatrala, se duce intr-o zona in care personajele vorbesc direct cu spectatorul. Ce-i mai enervant e ca acolo filmul aluneca si intr-o cerseala - isi cerseste pur si simplu sensul de la privitor.

     
     Actorie - jos palaria si o oglinda (la propriu) folosita extrem de inteligent in a comunica (la figurat) - merite ale regizorului Marc Crehuet.


SHARE:

sâmbătă, 15 iulie 2017

Scurtmetraj: A Single Life


     Idee, executie si detalii - scurtul olandez A Single Life le are pe toate. Sa spui ceva atat de important, sa o faci atat de simplu si in doar aproximativ 2 minute e fascinant.



SHARE:

vineri, 14 iulie 2017

Bradet, Arges - 14 ani mai tarziu


     In 14 ani se schimba multe. Marginea Bucurestiului ajunge centrul unui cartier periferic. Cam 80% din magazinele de pe o strada oarecare isi schimba rostul. Oamenii se muta sau daca nu, imbatranesc vizibil. Se ridica malluri la concurenta cu biserici. Clima incepe sa glumeasca si apoi ingroasa gluma. Cateva cladiri sunt renovate, in vreme ce altele se prabusesc in uitare. Apar gropi, dar municipalitatea se preocupa sa monteze "morcovi" intre sensurile de mers.

    14 ani mai tarziu eu am castigat 20 de centimetri pe inaltime si 20 de kilograme pe cantar. Dar aceiasi 14 ani mai tarziu si cuiburile berzelor sunt la locul lor, fereastra s-a mai ros un pic, dar e acolo, cararea e aceeasi, dealul e la fel, iar florile umplu la nesfarsit campul. Sunt locuri care raman aproape neschimbate, acele locuri de care (reusim sa) nu ne atingem.






SHARE:

Beauty Queen





Bucuresti, Strada Paris la numarul 21

SHARE:

joi, 13 iulie 2017

Zen Flesh, Zen Bones: Real Prosperity


     A rich man asked Sengai to write something for the continued prosperity of his family so that it might be treasured from generation to generation. Sengai obtained a large sheet of paper and wrote: 'Father dies, son dies, grandson dies'. 
     The rich man became angry. 'I asked you to write something for the hapiness of my family! Why do you make such a joke as this?' 'No joke is intended', explained Sengai. 'If before yourself your son should die, this would grieve you greatly. If your grandson should pass away before your son, both of you would be broken-hearted. If your family, generation after generation, passes away in the order I have named, it will be the natural course of life. I call this real prosperity.



SHARE:

miercuri, 12 iulie 2017

Box office Romania: 9 lucruri de stiut din prima jumatate a lui 2017


     Am trecut de jumatatea anului si daca ne uitam la incasarile din Ro ale filmelor putem sa retinem urmatoarele 9 lucruri.

#1

Francizele o duc bine de tot la noi

Sunt multe discutii in State despre cum au obosit francizele, dar pe meleagurile noastre oboseala asta nu se simte. Nici pe departe. Din primele 10 titluri ca incasari doar 2 nu fac parte dintr-o franciza deja existenta. Si mai jos de locul 10 comparand performantele actuale vs. cele din anii precedenti pentru titluri precum John Wick 2 sau Guardians of the Galaxy vedem o crestere a lor peste media pietei. O singura franciza a venit cu un titlu care a subperformat serios la noi - noul The  Mummy. Doar 1.8m RON in primele 5 saptamani si un loc 24 pe 2017. Nu va termina anul in top 30.

#2

F&F 8 bate tot. Inclusiv recorduri

Fast & Furios 8 e lider detasat dupa jumatate de an si a batut recorduri istorice. A incasat la deschidere un urias 7.44m RON (ca reper POTC 5 de pe locul 2 a incasat 8.3m RON cu totul!) si a terminat cu un total de 13.3m RON. Cifre nemaivazute de la Avatar incoace.



#3

Romanii uita repede 

In 2015 Fifty Shades of Grey debuta cu 2.7m RON incasati, era criticat din toate partile, inclusiv de spectatori, si inchidea - cu niste picioare de pitic - la 5.7m RON. Fast forward 2 ani mai tarziu si, tot de Sf. Valentin, romanii cu memoria scurta faceau drumul spre cinematograf pentru Fifty Shades Darker - 2.9m RON la debut si 6.9m RON in total. De unde trag mai multe concluzii: ca romanul nu e foarte creativ - scoate mereu romanca la cinema la ocazii, ca are memoria scurta, ca se comporta ca intr-o turma si ca al doilea film al seriei i-a placut mai mult.

#4

Action hit-ul lui ianuarie a venit dinspre jocurile video

Intotdeauna in ianuarie exista un titlu action care incaseaza gros. Anul acesta credeam ca va fi xXx: Return of Xander Cage. Predictia mea a fost gresita, noul 3x s-a descurcat foarte bine incasand 5.14m RON, dar inaintea lui calendaristic si financiar a iesit Assassin's Creed. Primul hit notabil nascut dintr-un joc video.  Cu 5.9m RON incasati filmul sta pe 5 la general si are o sansa sa stea in primele 10-15 titluri ale anului.

#5

Mega surpriza: Boss Baby

De ce il etichetez asa? A fost un sleeper pe care nu l-am vazut venind. E cel mai bun incasator animat de pana acum in 2017. E un titlu original. A mers atat de bine in State si worldwide incat producatorii au anuntat deja un Boss Baby 2. La noi a debutat mediocru - cu 550k RON, dar apoi a avut niste picioare incredibile - si a ajuns la un total de 5.19m RON. Inca putin si vorbim de 10 ori mai mult fata de debut.



#6 

Animatii mai putin cunoscute scot cifre apetisante

Rusescul Snow Queen 3 si Gaumont-ul Ballerina nu pot trece neobservate. Nu intra in top 10, dar au incasat primul 2.2m RON, al doilea 1.8m RON. Peste animatii de forta ale unor studiouri mari - LEGO Batman Movie s-a oprit la 1.5m RON. Si peste asteptari. Ce au in comun? Au fost lansate in perioade fara competitie pe animatie, au in centru o eroina si au tinit familiile cu copii.

#7 

SF-ul nu a scos capul

E un gen dificil pentru publicul romanesc, dar am vazut si cateva hituri in ultimii ani. Ghost in the Shell cu un total de 2.5m RON si Alien: Covenant cu un total de 1.8m RON au fost cele mai bune incasatoare, dar niciunul nu s-a apropiat de top 10.


#8

Cea mai buna comedie din prima jumatate a anului este...

Going in Style. E nevoie de niste babaci si de un element crime pentru incasari de 2.9m RON - dar chiar si asa genul comediei n-a dus-o deloc bine. Iar aici suntem sincron cu restul lumii - nicaieri n-a fost, pana acum, un an bun pentru asa ceva. Fie animatiile mananca din acelasi public, fie e o problema de inspiratie, fie...

#9

Mini-surpriza How to Be a Latin Lover

Ca tot veni vorba de comedii, merita sa punctam doua vorbe si despre How to Be a Latin Lover. In 8 saptamani a strans 1m RON. Nu e o suma mare in sine, dar raportata la gen si asteptari, e o surpriza. Raman la parerea ca traducerea a fost foarte inspirata - Cum sa fii amantu' la femei. Si inca ceva: e tot un film care are in centru niste babalaci.




SHARE:

marți, 11 iulie 2017

Box office Romania 3-9 iulie 2017


     Total: 4.47m RON

A doua saptamana consecutiva cu o crestere de o cifra (+6%). Vorbim de incasari cam la acelasi nivel fata de anul trecut.

     Top 3: 

Spider-man: Homecoming (s1) 1.13m RON
Despicable Me 3 (s2) 1.03m RON
Transformers: The Last Knight (s3) 555k RON

Doua titluri milionare, cu noul Spider-man luandu-i de putin fata lui Despicable Me 3. De notat ca toate cele trei titluri din top sunt sequel-uri sau reboot-uri. In cazul lui Spider-man estimarea mea de 750k RON a fost mult sub rezultat - publicul, si la noi si in lume, a vrut sa manance (iarasi!) povestea lui Peter Parker.


Alte premiere: The House, 217k RON (estimasem 270k RON). Am simtit corect ca va trece nebagat in seama de publicul nostru.

De remarcat si ca Baby Driver nu are picioare la noi - la a doua saptamana incaseaza 380k RON (debutul fusese la 409k RON). Si de saptamana viitoare va iesi usor-usor de pe radare.

     Ce lansari urmeaza in weekend? 

War for the Planet of the Apes. Blockbusterul saptamanii. Al treilea film din seria rebootata. Dupa Rise in 2011 care incasa la noi 192k RON la deschidere si Dawn in 2014 care incasa 641k RON la start. Estimarea mea: 890k RON.





Fantastic Journey to Oz. Animatie ruseasca. Culoarul va fi liber - Cars 3 are deja patru saptamani in cinematografe, dar tot nu e suficient. Stiu, exista precedentul lui Snow Queen 3 - tot o animatie ruseasca care a incasat beton anul acesta (448k RON la debut si 2.2m RON in total), dar Oz nu e Snow Queen, iar mijlocul lui iulie nu e ca inceputul de ianuarie. Estimarea mea: 160k RON.



SHARE:

American Gods: sezonul 1


     American Gods e creme de la creme. Stii asta dupa doar 1 minut si jumatate. Atat dureaza title credits sequence-ul care imbina simbolistica diverselor mitologii cu elemente care fac trimitere la tehnologie si stiinta si care se incheie, pe o muzica psihedelica, cu imaginea in care toate astea se reunesc intr-un totem.


     Sezonul e atat de bun pe cat e de scurt. Sunt doar opt episoade construite pe o poveste principala - Shadow Moon iese din puscarie, iar in drum spre casa si nevasta il cunoaste si devine bodyguardul lui Mr. Wednesday. La ea se adauga episoade care spun backstories-urile altor personaje cheie (Laura, Mad Sweeney), vinietele din care aflam cine sunt zeii si cum au ajuns ei in America si niste secvente din inconstientul lui Shadow. Rezulta de aici o structura cumva complexa, un puzzle pe care-l completezi singur piesa cu piesa fara sa stii exact imaginea finala. In ciuda structurii complexe si a faptului ca serialul isi ia timp sa bibileasca personaje si momente, esenta show-ului e cuceritor de simpla. Zeii exista, au emigrat in America, daca le aduci ofrande sau crezi in ei - capata putere, iar in zilele noastre zeii traditionali sunt pe cale sa porneasca un razboi cu noii zei - media, tehnologie, etc. Toata treaba e al naibii de tentanta, cu miez si potrivita manusa pe teme la ordinea zilei.


     In plus American Gods vine cu niste actori fresh care interpreteaza brici plus Ian McShane care e top form aici. Filmari, efecte, coloana sonora, replici destepte. Ce sa-ti mai doresti? Sezonul urmator, desigur.


SHARE:

luni, 10 iulie 2017

Gypsy


     Serie noua de la Netlfix cu Naomi Watts in rolul unei psihoterapeute.


     Am rezistat vreme de doua episoade din cele zece cu totul. Marea buba cu Gyspy pentru mine - apropo, habar n-am de ce ii zice asa...??!! - e ca n-am niciun motiv sa simt nimic pentru eroina. O supara nevestele perfecte ale colegilor parteneri din firma de avocatura unde lucreaza barba-su? Nu stie cum sa se raporteze la posibilitatea ca fi-sa e gay? Vrea sa afle si cealalta poveste a celor care vin sa se confeseze  in terapie? Vrea sa puna oamenii la punct? Papa pastile la foc automat? Simte o atractie pentru persoanele de acelasi sex? Toate astea ma lasa rece. Mizele adevarate nu exista. Cine o strange cu adevarat pe eroina noastra? Obisnuinte, basini, lux... Iar in materie de psihologie suntem la nivelul manualului de liceu. Ritmul o scalda semn ca scenaristii au ordin sa o lalaie, executia e corecta, dar fara vreun plus notabil.

   
     Netflix trebuie sa satisfaca multe gusturi si trebuie sa acopere multe ore, dar e imposibil sa nu remarci o scadere calitativa a produselor originale cu care vine. Nasolica.



SHARE:

Reprezentari ale lui Trump

   
      Am vazut doua scurtmetraje mexicane recente care se raporteaza la presedintele Trump.

     Primele capturi sunt din La madre buena in care un pusti vrea o pinata Trump (despre ce si cum e o pinata cititi aici). Mama pustiului calatoreste trei zile dus-intors si parte din drum o face cu un Trump in spate. La final pustiul ii arde niste bete peste freza si-i crapa capul. Daca vreti sa vedeti scurtmetrajul, il gasiti aici.


     Cu mize sociale mai mari si cu un Trump robotizat vine M.A.M.O.N. Dupa ce face ravagii in batatura de dincolo de celebrul zid, robo-Trump are de infruntat cocosul de lupta mexican. Daca vreti sa vedeti scurtmetrajul, il gasiti aici.


     Clar e ca in mentalul mexican senor Trump e foarte prezent - nici n-ar avea cum sa lipseasca din cauza declaratiilor sale belicoase. La fel de clar e ca genereaza anxietate si panica. Pentru mexicanii de ambele parti ale granitei. Deopotriva pentru cei sarmani, si pentru cei care si-au castigat un statut in America. Viitorul le suna insa bine - fie ca vorbim de solutii personale, fie ca in ajutor le vor veni niscaiva elemente naturale sau culturale.



SHARE:

sâmbătă, 8 iulie 2017

A fost odata


     Cand cineva ma intreba unde locuiesc in Bucuresti obisnuiam sa raspund cu trei cuvinte: Gara de Nord. Urmau grimase neplacute, batai pe umar empatice sau glumite legate de numarul peronului pe care sunt cazat. Toate astea ma lasau indiferent. Imi completam raspunsul, aproape mecanic, cu pe o straduta linistita la 5 minute de gara si gata, asta era tot. Pentru ca acolo unde ceilalti vedeau aglomeratie, aurolaci, mizerie, miros de sosete imputite cu ou stricat si tepari - eu ma simteam acasa.

     In asta consta, cred, magia copilariei. Oriunde o traiesti, copilaria incarca locul respectiv intr-o maniera irepetabila. Cu personaje, intamplari si emotii. Toate ridicate la rang de poveste. Am mai scris-o si cu alte ocazii: la Gara de Nord eu ma simteam nemuritor. Si ani de zile dupa ce m-am mutat, cand doar treceam pe acolo, ma simteam atotputernic. Era ca si cum fiecare obiect, fiecare suflet statea fix acolo unde trebuie, ca si cum respecta un scenariu al mintii mele. La Gara de Nord nu mi se putea intampla nimic rau. N-avea cum. Eram acasa.

     Tin minte cand in copilarie treceam pe la Fotescu prin fata si vedeam aliniate chipurile despre care in Evenimentul Zilei scria ca sunt ale unor infractori rai cautati de zor de politie. Deh, politia n-auzise de Fotescu! Din cand in cand trecea pe langa mine val vartej un maradonist care fraierise un schimbator de valuta dornic de niste bani in plus. Alteori vedeam aceeasi scena, cu alt tepuit, un pic mai tarziu - cand un politist ii lua declaratia notand copy-paste cum banii de la a 4-a bancnota in jos erau din hartie de ziar si cum teparul se facuse nevazut prin spatele blocurilor de pe bulevardul Duca cu o viteza desprinsa de pe terenurile de sport. Au fost epocile cu alba neagra, barbut si taxiurile pe naspa al caror monopol nu indraznea sa-l sparga nimeni de frica scandalurilor si batailor care se iscau din senin.

     Erau si aurolacii pe care lumea ii dispretuia. Un simbol al esecului social in trecerea dinspre comunism inspre capitalism. Satanistii se duceau sa bata la ei ca la fasole, la tv ii vedeai in reportaje prezentandu-si casele din canal, dar cea mai vie amintire o am de cand i-am vazut ascultand la ureche, la niste aparate radio pe baterie, meciurile de fotbal ale Rapidului. Stiau cand si cu cine joaca Rapidul, stiau 11-le de start si traiau o bucurie pura la fiecare gol care ajungea la urechile lor pe doua cai: prin vocea lui Ilie Dobre via aparatul de radio si direct din Giulestiul aflat la o aruncatura de bat sub forma scandarilor suporterilor izbite in lant de blocurile de pe Calea Grivitei si Muzeul CFR.

     Si mai erau si raurile de oameni care cobora zilnic din trenuri. Cu sarsanale dupa ei, de prin colturile tarii unde se agata harta-n cui la ora de Geografie, ajungeau in Gara de Nord oameni care priveau deopotriva speriati si minunati la orasul care li se deschidea in fata. Trebuiau sa ajunga la niste rude pe care nu le-au vazut de ani buni sau pe la vreun spital. Mai erau si navetistii, cei care faceau zilnic drumul dus-intors pentru ca in Bucuresti se gasea de lucru pe niste bani - putini, dar bani. Ii recunosteai dupa mersul lor sigur si grabit catre statiile de autobuz si troleibuz dispuse in jurul garii.

     Dar toate astea si multe altele devin intr-o zi amintiri din alta viata. Iar pentru mine lucrul asta s-a intamplat zilele trecute cand am mers cu Mara sa-i arat trenurile in gara. Am coborat din taxi si m-a izbit duhoarea. Apoi am vazut doar gunoaiele si mizeria. Numai asta vedeam. M-au jenat aurolacii adunati gramada la intrarea de la metrou si m-a izbit valul de calatori coborati din trenuri, grabiti si care-ncotro. Gara parea mai mica si mai peticita ca niciodata. Nefiind la curent cu ultimele modalitati de lucru ale teparilor si vazand cateva mutre puse pe asteptare, m-am intrebat in sinea mea pe unde naiba imi sunt portofelul si mobilul. M-am tinut de cuvant si i-am aratat Marei casele de bilete, panoul unde sunt afisate sosirile si plecarile si cateva locomotive si vagoane trase pe peron. Am vrut insa sa plecam cat mai repede de acolo. Poate pentru ca sunt mai bine de 10 ani de cand m-am mutat, poate eu si Gara ne-am racit. Poate pentru ca am facut 35 si copilaria a ramas undeva in urma. E vremea ca altcineva sa fie copil acum. In drumul spre iesire ne-am intersectat cu doi pusti pe biciclete. Murdarei, dar zambareti, roiau prin toata aglomeratia ca si cum era cel mai natural lucru din lume. Erau in Gara de Nord si pe strazile din jurul ei acasa. Pentru mine locurile astea au devenit a fost odata.
SHARE:

Placebo


     Am citit pe vox.com un articol bun despre efectul placebo. Ce stim despre cum si cand functioneaza, cateva explicatii evolutioniste, multe intrebari deschise inca. Il gasiti aici.

SHARE:

vineri, 7 iulie 2017

Title sequence talk


     Am citit un material foarte interesant despre trecutul, prezentul si mai ales viitorul title sequence-urilor pe The Verge. Il gasiti aici. Fiindca sunt in plina manie American Gods trebuie sa zic ca show-ul are si un title sequence bestial.




SHARE:

joi, 6 iulie 2017

Graffiti


Bulevardul Pache Protopopescu, rondul de la intersectia cu Popa Nan


SHARE:

Zen Flesh, Zen Bones: Black-nosed Buddha


     A nun who was searching for enlightment made a statue of Buddha and covered it with gold leaf. Wherever she went she carried this golden Buddha with her. Years passed and, still carrying her Buddha, the nun came to live in a small temple in a country where there were many Buddhas, each one with its own particular shrine. The nun wished to burn incense before her golden Buddha. Not liking the idea of the perfume staying to the others, she devised a funnel through wich the smoke would ascend only to her statue. This blackened the nose of the golden Buddha making it especially ugly.



SHARE:

miercuri, 5 iulie 2017

Box office Romania 26 iunie - 2 iulie 2017

     Total: 4.43m RON

O crestere modesta (+6%), dar o crestere fata de saptamana trecuta. Venita dupa un weekend cu doua premiere care au mers peste asteptarile mele, dar si cu conditii meteo care s-au depreciat sever duminica.

     Top 3:

Despicable Me 3 (s1) 966k RON
Transformers: The Last Knight (s2) 931k RON
Baby Driver (s1) 409k RON



Despicable 3 ii ia fata lui Transformers 5, dar niciunul nu trece bariera milionului. Estimasem 830k RON saptamana trecuta pentru animatie, iar pentru Baby Driver un 280k RON. Pe ambele le-am vazut deci sub incasarile reale - doar pe al doilea am mers sa-l vad cu ochii mei in cinema. Am scris despre el aici. Cred ca Baby Driver va avea picioare bune si la noi.

Alte premiere: On Body and Soul, 45k RON (estimasem 10k RON). A prins mai multe ecrane decat as fi crezut (32 nu e putin deloc), asa ca a incasat mult mai bine decat credeam.

     Ce lansari urmeaza in w-end?

Pe vreme calda si cu vacante care incep sa fie luate vin in cinematografe doua titluri.

Spider-Man: Homecoming. Critica l-a apreciat pentru ca e mai uman, dar mie mi se pare ca brandul e obosit. Inteleg si ca il impinge de la spate taica Iron Man, dar estimarea mea este de "doar" 750k RON.



The House. Comedy rated R. Critica l-a desfiintat, nici publicul nu a fost impresionat. Culoarul pe comedie e liber, dar degeaba. Estimarea mea: 270k RON.


SHARE:

NBA trade: Hayward a ales Boston


     A durat mult, s-a lasat si cu niste balbaieli, dar jos palaria pentru Ainge si Celtics. N-au dat nimic la schimb si s-au ales cu un All Star: Gordon Hayward. N-as fi crezut ca jucatorul va parasi Utah - in primul rand pentru ca era vorba de un extra 50m $ in urmatorii 5 ani - dar uite ca banii nu sunt tot.



     Hayward este perfect match pentru Celtics. Brad Stevens i-a fost antrenor si in colegiu, relatia e deja sudata, no risks there. E genul de jucator muncitor, nebagat in seama, dar care a crescut ca Fat Frumos din basme in NBA. Exact definitia lui Celtics din momentul asta: fara fite, fara impresii, cu ochii pe potul cel mare. Poate sa aduca mingea oferindu-i un respiro lui Isaiah Thomas sau pusi impreuna in acelasi timp in teren cei doi pot crea infinit de multe variante ofensive. E si un marcator excelent. Exact astea au fost lispurile lui Celtics in playoff-ul trecut. Celtics au ramas si cu toate pick-urile intacte. Ce sa-ti doresti mai mult?

      La Cavs lucrurile arata dubios. Fara GM de saptamani bune, cu miscari minime in zona transferurilor - Korver resemnat, Jose Calderon venit - si cu LeBron James intrand in ultimul an de contract. In cazul lui planeaza deja tot felul de zvonuri si speculatii si morisca asta va crea multa nesiguranta in organizatie. Raptors au platit carute de bani ca sa-si tina jucatorii, dar n-au adus nimic. Piesele sunt asezate asadar pentru o revenire a Bostonului in varful Estului.


SHARE:

marți, 4 iulie 2017

NBA trade: Paul George merge in Oklahoma


      Paul George a fost un baiat de zahar - nu i-a tinut pe Pacers in joc de glezne anuntand ca nu isi va prelungi/extinde contractul care expira vara viitoare. Asa ca Pacers l-au impachetat frumos si l-au trimis in Oklahoma City primindu-i in schimb pe Victor Oladipo si Domantas Sabonis


     Toata lumea stie ca PG-13 isi doreste, la modul ideal, un deal in Los Angeles. Asta e motivul pentru care Thunder isi asuma un risc. Au adus un All Star, perechea George-Westbrook arata foarte bine pe hartie, dar la anul pe vremea asta PG-13 s-ar putea sa nu mai fie deloc de zahar - atunci cand nu semneaza un contract multianual cu Thunder si isi vede de drum spre L.A. Basca ca acelasi lucru l-ar putea face Westbrook insusi. Thunder va avea o vara fierbinte anul viitor - un all or nothing pentru franciza. Dar pana atunci insa au facut ce trebuia. Fanii vor avea ce vedea, venirea lui PG-13 ii arata lui Westbrook ca Thunder sunt gata sa construiasca repede in jurul sau. Iar cu acest trade au mai rezolvat o problema: au scapat de salariul astronomic al lui Oladipo - 21m $ pe an.

     De ce a ales Indiana un deal asa nesuferit? Nu o sa inteleg niciodata. Sunt sigur ca Ainge de la Celtics a oferit niste pickuri pentru drafturile viitoare. Daca Pacers tot reconstruiesc aproape de la 0 (si Jeff Teague a plecat, echipa se insurubeaza acum in jurul lui Myles Turner, prea tanar si fara experienta, si nabadaiosului Lance Stephanson) de ce sa nu iei pick-urile? Ok, poate Ainge, temator sa nu-l piarda pe George vara viitoare, nu le-ar fi dat cele mai bune pick-uri, dar tot ar fi dat ceva.

     E bizar ca Boston-ul nu vrea sau nu poate sa miste. Poate ca Ainge si Stevens au incredere in cresterea naturala a echipei lor, poate ca le plac lucrurile controlate, inclusiv costurile controlate, dar Butler sau PG-13 aveau valoare si atitudine de Celtics. Culmea e ca amandoi au plecat in Vest, dezechilibrand si mai tare balanta intre cele doua conferinte. Intre timp Gordon Hayward a vizitat Bostonul, i-a placut, dar va lua o decizie cu 3 optiuni: sa ramana in Utah, sa mearga in Miami sau sa se alature celor de la Celtics. Hayward e ultima sansa pentru ca Ainge sa aduca un free agent mare in vara asta. De acord cu faptul ca Brad Stevens, cel care i-a fost antrenor si care l-a descoperit pe Hayward in colegiu, e un atuu important pentru Celtics, dar Utah i-a fost casa buna vreme de 7 ani in NBA, are o echipa tanara si cu potential si poate sa-i ofere cu vreo 10m $ extra pe an. In 5 ani asta se traduce intr-un +50m $. Daca Hayward trece la Celtics intr-un deal multianual, Ainge a jucat-o perfect. Daca nu, Celtics raman cu buza umflata intr-un mare fel. Asta nu inseamna ca intr-un Est din care superstarurile fug mancand pamantul (si Millsap tot spre Vest a apucat-o), Boston nu va ajunge iarasi intr-o finala de conferinta. Poate ca asta e plasa de siguranta a lui Ainge.




SHARE:

luni, 3 iulie 2017

Baby Driver


     E action, e heist movie, e western, e musical, e love story. Si toate se aseaza cu naturalete la locul lor intr-un tur de forta marca Edgar Wright.


      Cu un buget mic (40m $) pentru Hollywood-ul zilelor noastre, care da dude dupa dude cu sequel-uri, prequel-uri, spinoff-uri si origin stories pe care le uiti in secunda in care iesi din sala de cinema, Baby Driver e proaspat si dat naibii de creativ. Exact ce ti-ai putea dori intr-o noapte incinsa de vara pe un ecran urias.

     Filmul bifeaza trademark-urile lui Wright: editarea este bestiala - secventele de livrator de pizza Goodfellas sunt parte din ADN-ul regizorului, iar muzica e dusa aici la superlativ. Masinile danseaza pe muzica in timpul urmaririlor, personajele canta si danseaza in timp ce-si traiesc povestea de iubire. Muzica e cheie de intelegere a personajelor, tot ea leaga si dezleaga relatiile intre personaje. Nu lipsesc tonurile ironice, dar Baby Driver aduce mai multa caldura si sensibilitate decat m-as fi asteptat. La nivel de personaj, de poveste si mai ales de final. Nu mi se pare ca e punctul forte al lui Wright, tot el este si scenaristul filmului, dar ii accept cu usurinta stangacia in insiropare pentru toate celelalte lucruri pe care le face fara cusur.



SHARE:

duminică, 2 iulie 2017

Lali Ayguade


     Weekend-ul trecut am fost la Shorts Oscar Night la Next si mi-a cazut cu tronc un scurtmetraj spaniol - Timecode. L-am tot vorbit de bine in stanga si-n dreapta, iar weekend-ul asta i l-am pus lui Mishu sa-l vada pe vimeo (2 dolari pentru dreptul de a-l vedea de oricate ori vrei in 24 de ore). I-a placut si ei foarte mult, eu i-am spus ca la final zice ca dansul face parte dintr-un spectacol denumit Incognito, ea a sapat si a descoperit ca de fapt actrita din scurtmetraj, Lali Ayguade, este o balerina/dansatoare si coregrafa/profesoara catalana. Iar pe youtube am gasit chiar o mostra de dans cu ea si partenerul ei din Timecode care te lasa fara cuvinte.

SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig