Posta canadiana e jos palaria. Mai putin de 9 zile pentru ca vederea trimisa de Tudor si Roxana sa ajunga in cutia mea postala din Bucuresti. Si intr-o stare perfecta.
Calatorii ne-au scris ca s-au intalnit cu ursu' - am unele indoieli - si cu Andrei si fetele - de asta sunt sigur. Doar ca am prieteni cam asociali asa ca n-am vazut nicio poza cu ei toti.
Am citit de dimineata ca National Film Board of Canada are site si app si ca multe scurtmetraje, animatii si documentare finantate de canadieni sunt disponibile gratuit. Si chiar asa e! Ii gasiti la www.nfb.ca. Materialele sunt aranjate frumos si se pot vedea dintr-un singur click. La noutati animate am gasit printre altele un Freaks of Nurture al carui spirit ludic si self depracating humor m-au cucerit.
Usual suspects in Cluj. Mai tarziu cu o saptamana decat ne e obiceiul. Jumatate din avionul cu care am venit e cu oameni din industria filmului, iar la vizionari o sa fac, ca niciodata, o cura de ZFR (Zilele Filmului Romanesc). TIFF la majorat, cu un spot pe gustul meu - edgy, cu trimiteri la comercialul cult, filmat si editat bestial.
Intre inchiriatul masinii si cel al apartamentului se leaga de un leagan pentru Mara servit langa Cluj Arena. Mancam de pranz in noua noastra casa. Atentia la detalii e bestiala si locul are un touch artistic fain.
Antidotul necesar pentru trezitul la 5:30 - toata lumea trage un pui de somn. Ies sa-mi iau badge-ul de la Casa TIFF si dau cateva poze. E probabil singura data cand nu voi fi pe fuga in excursia asta.
Apoi urmeaza prima runda la Exploratoriu, unde Mara e incantata, si la intoarcere fetele ma lasa la prima vizionare - Monstri. la Casa Studentilor. Inteleg ce vrea artistul, dar e mult prea lent si mult prea putin pentru mine.
Episodul 2, vineri
Am cazut din pat cam tarziu, asa ca am luat-o toti la goana care-ncotro. Eu la niste scurtmetraje romanesti, fetele la Exploratoriu. Mi-au placut mult Opinci si Havana, Cuba. Oricand aveti ocazia sa le vedeti, faceti-o! La intoarcere sunt responsabil sa fac pranzul. Din cauza problemelor Marei totul la Cluj va fi home made. Succes total in rol de chef, dar cat de greu sa fie sa nimeresti un piure de cartofi si cartofi dulci si un piept de pui la gratar?
Ca niste copii mici ne facem toti siesta, iar apoi o pornim divergent. Fetele la Exploratoriu, eu back 2 back la Casa Studentilor pentru Mo si La Gomera. In primul Dana Rogoz e prinsa cu mobilul in chiloti la examen si cateva ore mai tarziu isi da chilotii jos in fata aceluiasi prof interpretat de Razvan Vasilescu. Apoi se razgandeste. Palatabil si cumva in trend. Deliciul absolut e insa La Gomera unde Corneliu Porumboiu schimba retetele, dar da lovitura. Un crime thriller vorbit in romana, engleza, spaniola si... pasareasca la propriu! O poveste puzzle care include cateva saltele pline de bani pe care le vrea toata lumea, umor sub marca inregistrata a autorului, unduiri cu si fara falduri de rochie rosie dinspre Catrinel Menghia, look de Tenerife si sunete de impuscaturi. Plus actorul fetis al regizorului, Vlad Ivanov. Must see.
Episodul 3, sambata
Dimineata vad urmatorul calup, cel cu numarul 3, de scurtmetraje romanesti la Victoria. Sunt dezamagit de felul in care vorbeste regizorul, actor si cascador la baza, de la Capra cu trei iezi. Am zis sa facem si noi ceva usor... sau stiti povestea, are doua pagini... Scurtmetrajul nu-mi placuse, desi ideea de a aduce basmele pe ecran mi se pare foarte buna si in distributie e Maia. Dar asta e o chestie de gust. Atitudinea insa mi se pare fundamental gresita. Ca si cum nu-ti pasa prea tare si oricum ce mare scofala un basm. Wtf! Cel mai mult mi-a placut un Misu si Ionica pe care il si puteti vedea:
Intors acasa fac ce stiu eu mai bine in bucatarie: niste paste. Iar dupa-amiaza mergem toti la Exploratoriu. De data asta nu merg ca tatal lui Mara, ci ca un copil. Imi bat capul cu o bufnita puzzle, trag la poarta, arunc la cos si fac o excursie sa vad cum arata si unde se termina gradina.
Pe seara incarc umbrela si puloverul in ghiozdan si merg in Piata Unirii pentru singura vizionare in aer liber de anul acesta - El reino. Un thriller spaniol solid cu politicieni corupti si unul dintre ei care nu vrea sa cada singur, ci sa sparga toata hora pana la Madrid. In spatele meu tot filmul e comentat in cheie Dragnea, desi mie pe alocuri imi aduce mai mult cu Hexi. Partea proasta e ca mecanismul coruptiei e explicat doar tangential si multe din substraturile economice si politice spaniole nu sunt usor de priceput.
Episodul 4, duminica
Bilete la filmul cel mai apreciat de public, de la ora 11 la Florin Piersic, nu mai sunt asa ca petrec toata ziua cu fetele. Punem piciorul in Parcul Farmec, un loc de joaca de 50x10 plus o arteziana branduite cu Farmec, dar e insuportabil de cald la soare asa ca ne miscam spre Moara de Vant. Ultimii 2km sunt pe un drum pietruit, dar la fata locului suntem placut surprinsi. Fata de ultima vizita - anul trecut sau acum 2 ani? - locul asta a crescut si s-a imbogatit cu niste caprioare si cerbi si pasari de toate felurile. Mara hraneste caprioarele felie de morcov cu felie de morcov si bob de porumb cu bob de porumb. Degeaba rage disperat magarul - nu mai avem nimic pentru el!
Ne intoarcem in oras si mancam la Marty in Platania. Prima oara in patru zile cand mancam in oras! Gelateria din mall a disparut asa ca dam o fuga in buricul orasului si ne luam fiecare cate doua gusturi de Moritz Eis. Delicios! Apoi, in drumul catre Exploratoriu, stam in fundul galeriei lui U. Sunt vreo 800 de suporteri care merg catre Cluj Arena escortati de jandarmi. Au prima mansa a barajului de promovare in Liga 1. D-aia din doua in doua minute se opresc sa strige Promovam! Promovam!
Exploratoriu de goodbye, OMV snack, lasam masina. Aflu ca U a pierdut 0-2. Promovarea se amana. Aeroport snack. Zbor fara intarzieri, dar ajungem acasa dupa 12 cu Mara dormind din taxi deja. E deja luni. TIFF over. Until next year.
