The Day Dinosaurs Died

     Un articol de dimensiuni dinozaurice, cred ca mi-a luat o ora sa-l parcurg, dar mesmerizant in mai multe randuri, din cea mai recenta editie New Yorker. Despre Robert DePalma, ruda cu Brian dePalma, chestie care nici nu conteaza in ecuatia vietii si descoperirii sale. Despre pasiunea lui pentru paleontologie, motiv pentru care folosea terenul de baseball la 4 ani ca sa caute fosile din Epoca de Gheata, despre prima bucata de os de dinozaur pe care a primit-o si despre cum a stiut dintotdeauna ce vrea sa faca. Despre dispartia dinozaurilor, despre cum ipoteza asteroidului a aparut, despre cum a fost negata si cum primit confirmari partiale si repetate pana la a fi imbratisata unanim. Descrierile a ce a insemnat pentru planeta sunt coplesitoare.

     Si despre paradoxul vietii: pentru Pamant asteroidul a insemnat extinctia a 99,999% dintre speciile existente, dar fara el mamiferele n-ar fi ajuns probabil niciodata "la putere" aici si acum. Si despre cum acelasi asteroid a facut ca microbi terestri sa ajunga, cel putin asa zic modelele matematice, pe mai multe planete decat ti-ai putea inchipui. Si despre un sit din care Robert dePalma scoate la iveala tot felul de minunatii care ne ajuta sa intelegem cum era viata pe planeta si cum s-a transformat ea printr-un eveniment unic.Articoul il gasiti aici.

NBA: 2 saptamani pana la playoff-ul 2019

     In Est primele 5 sunt cam stabilite. Chiar daca Celtics si Pacers vor face rocada - eu tot astept sa se intample asta, tot intre ele se vor intalni in playoff. Singura necunoscuta ramasa este cine va avea homecourt advantage.

Pentru ultimele 3 pozitii e o lupta in 4. Pe Hornets ii exclud, desi matematic nu le-ar fi imposibil, pentru ca totusi 2 meciuri diferenta cu 6-7 ramase de jucat mi se pare mult de recuperat. Raman deci Pistons, Nets, Heat si Magic. Pentru Pistons care l-au adus pe Blake Griffin ar fi tragic sa nu prinda playoff. Nets au fost uneori sclipitori pe teren, as zice ca nu merita sa plece devreme in vacanta.

     Oricum ar fi nu cred in nicio surpriza in runda 1 din playoff in Est. Bucks si Celtics, respectiv Raptors si Sixers isi vor disputa locurile pentru finala Estului. 

     In Vest se stiu cele 8 care intra in playoff. Kings au avut un sezon grozav, i-am urmarit pe Fox, Hield si Bagley jr. 3 mai mult decat orice echipa, cam cum ma uitam la Utah Jazz anul trecut, dar sunt prea departe de ultimul loc de playoff. Ceea ce nu se stie in Vest e ordinea echipelor intrate in playoff. Nuggets inca dau tarcoale liderului Warriors. Pentru Denver pozitia intai valoreaza ceva, pentru Warriors mai putin. Blazers au ramas fara Nurkic, iar Rockets ii au in bataia pustii. O rocada pare iarasi posibila. Iar intre pozitiile 5 si 8 e posibil orice - Jazz, Clippers, Thunder si Spurs sunt inghesuite intr-o diferenta de 1.5 victorii. Intr-o seara in care Thunder n-a jucat, iar adversarele ei au facut-o si au pierdut, George si Westbrook au trecut de pe locul 8 pe locul 5.

     Predictiile pentru playoff se amana. Ce zic e ca Warriors vor trece de orice adversar le pica in prima runda, iar echipa care pica cu Blazers in prima runda are sanse mari sa treaca de ei.

Matthew Walker: Despre somn

      Profesorul in neurostiinte si psihologie Matthew Walker scrie in cartea sa ca studentii de la Berkeley care studiaza cu el un semestru despre somn raporteaza ca dorm in medie cu 42 de minute in plus pe noapte. Si asta nu pentru ca li s-ar inchide ochii la cursuri si seminarii, ci pentru ca argumentele omului de stiinta sunt atat de solide si concludente incat studentii constientizeaza importanta lui si impactul direct asupra vietii.

     Scrisa intr-un limbaj accesibil, ba chiar pe alocuri ludic, ca si cum ai asista la un TED Talk, dar acoperind cu rabdare fiecare afirmatie pe care o face cu argumente evolutive, experimente detaliate si date riguroase, Despre somn te impinge sa iei decizii in ceea ce priveste viata ta si a celor din jur. Autorul nu se jeneaza sa se contreze cu big pharma, tehnologiile de ultima ora sau cu majoritatea angajatorilor - pune intotdeauna somnul, cantitatea si calitatea lui, pe primul loc. Si apropo, somnul pierdut nu poate fi recuperat.

Matthew Walker, Despre somn, editura Versant

S-a rupt Nurkic

     De dimineata Blazers erau in al doilea overtime cu Nets. Jocul era strans, arbitrii fluierau inspre Blazers. Asa ca, instinctiv, dadeam sa tin cu Nets. Jusuf Nurkic insa facea prapad pentru Blazers mai ales cu recuperarile ofensive. In plus scoatea faulturi pe banda rulanta si tragea bine de la liber. Mai erau vreo 2-3 minute de jucat cand o accidentare oribila s-a petrecut. Bosniacul a sarit sa recupereze, iar la aterizare a calcat pe un adversar si piciorul s-a facut praf. Genul de accidentare dupa care toata lumea spune o rugaciune, iar rezultatul final nu mai conteaza.

     Blazers raman fara centrul lor titular. Si asta va atarna greu in playoff-ul care bate la usa. Daca play-off-ul ar incepe azi Blazers ar intalni Utah Jazz. Si desi Blazers sunt deasupra in clasament, prima sansa ar avea-o, cred, Jazz.

Box office Romania: a doua saptamana a lui Faci sau taci, debutul lui Us

     Comedia autohtona Faci sau taci face mai mult decat tace. Crescandu-si chiar numarul de ecrane in care s-a vazut la a doua saptamana, filmul incaseaza 552k RON si sta pe locul 2 dupa Captain Marvel. Totalul a sarit de 1m RON, asa ca alaturi de cele aproape 5m RON incasate de Oh, Ramona! vorbim de cea mai buna perioada in cinematografe pentru filmele romanesti de multa vreme incoace.

     Us - thriller horror-ul semnat Jordan Peele - a debutat excelent, a fost lider in State incasand 70m $ la un buget de productie de 20m $. In Romania insa publicul a ramas cvasi indiferent probabil din cauza tematicii si substraturilor rasiale. Incasari de 273k RON, locul 5. Nici Get Out - debutul din 2017 al lui Peele - nu s-a simtit mai bine. La vremea lui incasa anemica suma de 181k RON la debut si era pe locul 6.

Pororoca

     Tin minte ca am vazut trailerul de la Pororoca si mi-am zis ca e cosmarul oricarui parinte, dar intr-o zi o sa vreau sa-l vad. Vremea lui a venit zilele trecute si filmul e bun, bun de tot.

     Multa empatie in cazul meu. Clasa de mijloc, familie relaxata, dar nu perfecta. Si apoi o disparitie. Inexplicabila. Si un proces de dezintegrare lent, dar fara intoarcere si pana la capat, centrat pe personajul tatalui. Nicaieri nu simti minutele, desi pelicula sare de 140, pentru ca scenariul si regia iti propun mereu o directie in care neuronii tai sapa. Si spera. Au fost multe momente cand mi-am imaginat povestea ducandu-se intr-un soi sau altul de izbavire. Desi, inevitabil din titlu, stii ca n-o sa se termine bine. Pororoca e categorisit peste tot drept drama, eu am perceput un element thriller ce pulseaza neincetat inlauntrul sau. Bogdan Dumitrache la superlativ.


     No picnic cum zic eu, dar Pororoca intra intr-o lista scurta a filmelor romanesti de vazut.

Spania: bits & pieces from 2006

     In vara lui 2006 aveam un bilet interrail zonal - Spania, Portugalia si Maroc - si doua amice din facultate - Sim si Papi - cu care porneam la drum. Canon-ul pe care imi dadusem bursa de un an de zile ramasese acasa. Aparatul digital castigase definitiv batalia din sufletul meu. Putea stoca pana la 300 de poze ceea ce, pe vremea aia, era o performanta.

     Am aterizat in Barcelona pe seara. Era vara, full season, iar noi nu aveam nicio rezervare pentru toata calatoria noastra. Inconstienta totala. Pe La Rambla jumatate din englezi dormea ciorchine pe bagaje sub cerul liber. Cealalta jumatate se alcooliza metodic. Un pat liber parea un vis frumos dupa care bajbaiam disperati. Dupa vreo doua ore si dupa zeci de voci care spuneau sec No rooms, auzim un Come up. Ni s-a parut, a fost o iluzie auditiva? Totusi interfonul zumzaie, cineva ne-a deschis.

     A fost un noroc chior, o camera pentru doua persoane plus un extrabed... fara extracost. Meritul de negociatoare a fost al lui Papi. Stramba atat de tare din nas de ce ni se oferea incat imi venea sa o strang de gat de frica ca ne dau aia cu flit. Dar a functionat! Conditiile de la Rembrandt Apartments erau beton. Amintiri vagi de la Barcelona: fantanile cantatoare, Boqueria si excursia la Montserrat.

     Next stop: Madrid. Tren de noapte care ne lasa in Atocha, o gara cat un orasel. Fetele se dau dintr-o data culte in cap - ele vor la Prado. No way! Imi iau frumos bagajelul si ma duc o zi intreaga la parcul de distractii Warner Bros. Ma dau cu rotile in sus de dimineata pana seara. Pe seara, la o sangria, facem schimb de impresii.

     Ultima oprire in Spania o facem in Granada. Fara sa vrem am pastrat ce e mai bun la final. Granada e perfectiunea intruchipata. Un oras mic, cu Sierra Nevada in backdrop, cu oameni si atmosfera chill.

   
     Si cu un obiectiv turistic listat in primele 100 in lume pe merit: Alhambra. Singurul loc unde am avut rezervari facute via Mishu via cumnatul ei din State pentru ca n-aveam card bancar pe vremea aia si pentru ca exista un numar limitat de turisti ce pot vizita gradinile si palatele intr-o zi. Arhitectura maura, bun gust, racoroare cand afara termometrul sare lejer de 30 de grade... Doua fetite in fata unui bazin cu pesti colorati - poza pe care o incapsulez in memoria mea.

Triple Frontier

     Intru pe Netflix din ce in ce mai rar. Volumul de noutati urias este, paradoxal, descurajant pentru mine, iar lipsa in aplicatie a unor meta-evaluari imi cam taie cheful de incercat lucruri. Sunt genul de consumator care n-are timp si chef sa ingurgiteze ce i se da. Si nici nu ma mint singur ca-mi place ce am vazut doar ca sa nu fiu nevoit sa recunosc ca am pierdut timpul... Asa ca ori intru la pont, ori nu intru deloc. Totusi zilele trecute am vazut un film pe Netflix la nimereala: Triple Frontier.

      Cum l-am ales? Cu siguranta cast-ul a fost cel care mi-a atras atentia. Cand ii vezi Oscar Isaac, Ben Affleck si Charlie Hunnam pe acelasi afis... Apoi pentru ca mi-am facut un calcul simplu - daca livreaza un action decent - imi curat si eu un pic creierii. Daca e in stare de mai mult - cu atat mai bine. Din pacate nu am anticipat ca din dorinta de a fi mai mult decat un action, ceea ce nu i-a prea iesit din cauza unor personaje insuficient definite si diferentiate, filmul n-o sa apese cu adevarat nici pedala de acceleratie a genului. Asa ca a rezultat o experienta asa si asa, in care totusi recunosc ca bugetul se simte, dar multe din momentele imaginate sunt previzibile - de la Escobar incoace, arsul teancurilor de bani pentru a genera un pic de caldura e fumat. Abia la final am bagat de seama ca regia ii apartine lui J.C. Chandor - Margin Call si All is Lost. Neasteptat.

American Gods: sezonul 2 (partial)

     Partial pentru ca am vazut cele doua episoade de pana acum si m-am hotarat sa-l abandonez de tot. Atat de mare mi se pare diferenta fata de bestialul sezon 1. Prefer sa raman cu acea amintire.

     N-as zice ca e o problema de buget, produsul arata inca state of the art. Dar storytelling-ul e dezlanat, dialogul repetitiv, ritmul chinuitor si serialului ii lipseste orice urma din fascinatia pe care o  emana la primul sezon. Asa ca... just count me out.

Box office Romania: debutul lui Faci sau taci

     Faci sau taci e o comedie semnata Iura Luncasu care a debutat cu incasari de 605k RON. Locul doi in saptamana. Sigur ca prin comparatie cu Oh, Ramona! pare putin, dar nu e deloc asa daca ne raportam la box office-ul filmelor romanesti din ultimii multi ani.

     Mie trailerul nu mi-a facut cu ochiul. L-am gasit doar o ingramadeala de "vedete", sigur ca ele au fost puse acolo ca sa atraga publicul, puteti spune ca au si reusit... N-am inteles mai nimic, in schimb, din sau despre poveste. Vedem cat duce mai departe, dar e clar ca pentru filmele romanesti e o primavara excelenta la box office.

Herengracht

     O vedere cu Herengracht, cel mai important canal din Amsterdam. Primita de la mama, pensionara calatoare. Care a stat intr-un botel (=boat+hotel) si a fost impresionata de calitatile de ghid ale unui american din Chicago cu ceva studii de actorie care locuia in Olanda din dragoste pentru o pamanteanca de-a locului.

2018/2019 pentru LBJ

     Sa te apuci la jumatatea lunii martie sa scrii despre cum a fost anul lui LeBron James pare un nonsens. Echipele inca se lupta sa prinda un loc un playoff (in Est inca spera la ultima pozitie pana si Hornets sau Wizards) sau un culoar cat mai bun (cine din Vest are chef sa dea de Warriors in prima runda?). Dar pentru LBJ si noua sa casa - Los Angeles Lakers - socotelile sunt inchise. E evident ca nu vor juca playoff. Pe final de aprilie, in luna plina de meciuri de playoff, mai, si la finalele din iunie, atunci cand NBA-ul isi atinge apogeul, cand luminile stralucesc mai tare ca niciodata si cand cei mai buni dintre cei buni sunt in teren, LBJ va fi deja in vacanta. Poate meritata dupa ani la rand in care a jucat mai multe meciuri, mai multe minute decat oricine, dar trista pentru cum s-au petrecut lucrurile in acest sezon.

     Colin Cowherd, un comentator sportiv de peste ocean, fusese considerat nebun atunci cand primavara trecuta sugerase ca cea mai buna decizie pentru LBJ ar fi o retragere temporara, de 1 an de zile. Astazi il putem considera drept cel mai bun sfat. In primul rand pentru ca s-a dovedit ca o pauza ii era necesara din punct de vedere fizic. LeBron a stat pe bara vreo 19 meciuri - cele mai multe meciuri consecutive din cariera sa de profesionist - si nici la revenire nu a parut la 100% din capacitate. Merge pe 35 de ani si nu e un zeu. Corpurile decad. E aproape miraculos cat de rezistent s-a dovedit al lui. Lakers ajunsesera pe pozitia a 5-a in Vest atunci cand s-a accidentat. Au cazut pe 9 in timpul accidentarii si nu si-au mai revenit. Pentru ca Vestul e alta poveste decat Estul. E ultracompetitiv, iar sistemul de joc (o echipa joaca mai multe meciuri cu cele din aceeasi conferinta) face supravietuirea mult mai dificila. Sigur ca pe langa accidentare, telenovela Anthony Davis a stricat foarte mult atmosfera, iar LBJ a gresit din nou - a ales sa se separe de echipa, ba chiar cateva din gesturile (iesitul de pe teren cand mai erau 30 de secunde dintr-un meci) si vorbele sale (me vs. them) n-au fost decat dovada frustrarilor acumulate. Un an de pauza in care LBJ isi lasa corpul sa respire si-si focusa mintea strict pe business-urile si funtime-ul din L.A ar fi fost alegerea corecta. Intre timp niste piese s-ar fi asezat pe tabla si Regele ar fi putut ajunge in pozitia in care sa aspire la macar inca un inel.


     Premiul de consolare a venit sub forma catorva recorduri batute. LBJ l-a depasit pe Wilt Chamberlain la numarul de triple double-uri in cariera si, mai important, pe Michael Jordan la numarul de puncte marcate in cariera. Dar valoarea finala in NBA se masoara in inelele de campion.

Acea poza din Bruges

     Sa fi fost vara lui 2004. N-am avut niciodata memoria datelor, dar sa zicem ca era. Tudor si Andrei alesesera sa mearga spre nord si planuiau sa se intoarca acasa prin Polonia. Ne despartiseram la Kobenhavn, eu luand-o in josul hartii de unul singur. Mai intai prin Olanda, apoi prin Belgia. Mi-aduc aminte ca aveam cu mine un aparat foto digital - primul meu digital. Era un Praktiker de 3 megapixeli. Luasem trenul si ajunsesem la Bruges devreme de tot. Eram deja de multe zile singur si ma cam salbaticisem. Cu exceptia unor telefoane in tara care umflasera nota de plata in asa hal incat Connex cerea plata anticipata a facturii, erau ore intregi in care nu scoateam un cuvant. Pentru mine era ceva groaznic. O luasem la pas pana spre centrul vechi al Bruges-ului. Evident cu o harta pe hartie drept ghid. Era o liniste de se auzeau bataile din aripi ale pasarilor. Aveam o camasa gri cu dungi rosii si era racoare. Genul acela de racoare despre care stii ca o vei regreta in cateva ore, cand soarele va fi sus pe cer. Mi-am tras deci manecile cat am putut sa scap de senzatia neplacuta de moment. Tin minte ca am facut zeci de fotografii. Dar una singura mi-a ramas in minte si-mi declanseaza suvoiul asta de aminitiri oricand o revad: aceasta strada-canal, cu case cu ziduri din caramida rosie de o parte si alta, cu barci si o terasa mignona inecata in verde.

Roma: poster

3 x postere Nuri Bilge Ceylan

Uzak (tradus cu Distant), Winter Sleep si The Wild Pear Tree. Personaj, abordare, stare - aceleasi.

Iocan: anul 2, numarul 5

     Favoritele mele din volum: Seherezada din pusta de Ion Plesa si Jenny sau balada preafrumoasei contopiste de Mircea Nedelciu. Ambele sunt bucatele din istorii de viata. Prima de undeva de dupa al doilea razboi mondial, a doua, rimata, din vremea tovarasilor. Un deliciu.

     Iar Carlo de Alexandra Niculescu e o povestire care se petrece la Sulmona, pe unde am ajuns si despre care am scris aici.

The Wild Pear Tree

     Al treilea meu Nuri Bilge Ceylan, dupa Uzak si Once Upon a Time in Anatolia. Vazut in avanpremiera la Cinemateca Eforie, alaturi de o mana de spectatori cunoscatori.

     Un puzzle al identitatii si devenirii masculine privite transgenerational (bunic-tata-fiu) in Turcia unde urbanul mic e lipit inca de rural. Nu durata in sine - mai mult de trei ore - a fost o problema pentru mine, ci volumul urias de dialog, uneori redundant, alteori cam preachy. Filmul functioneaza, dar il prefer pe NBC cand lasa imaginile, simbolurile si coloana sonora sa vorbeasca.

A fost odata... Asia de Sud Est

   

Box office Romania: debutul lui Captain Marvel

     Marvel-ul la feminin a debut cu 2.3m RON in Romania.

     E lider in saptamana si milionar in lansare, ba chiar e cel mai bun film lansat in cinema in 2019. A batut Oh, Ramona! la mustata. Si a impins incasarile in sus cu 25% fata de saptamana anterioara. Daca ne raportam la anul trecut au fost 4 titluri cu lansari mai bune - Avengers: Infinity War, Aquaman, Fifty Shades Freed si Venom. Saptamanile urmatoare arata linistit, ba chiar as zice prea linistit, asa ca domnita Marvel va avea loc suficient sa-si rotunjeasca incasarile.

Box office international: Extreme Job

     Record breaking la box office in Coreea de Sud - tara ce mananca cinematograf pe paine. Vorbim de... 122m $ incasati!

     Extreme Job ii zice, CJ Entertainment (love them!) l-a produs si e ceva mai light (deci neasteptat) decat reteta obisnuita sud coreeana de succes la box office. O comedie cu o premiza foarte simpla - niste politisti cumpara un restaurant pe pui in pragul falimentului ca sa-si supravegheze tinta. Doar ca localul, tinut de ei, devine un succes total. Mult slapstick si un mesaj care a prins la public - despre cum sa-ti faci treaba bine indiferent care ti-e treaba.


     Pariez ca in 3 ani vedem un US remake.

Sound bites

     Dupa ce am lasat-o pe Mara la gradi, intr-o zi din toamna trecuta, m-a uimit cat de melodios sunau picaturile de apa trecand printr-un burlan:



     Vuvuzele, goarne si fluiere de la protestul din 11 august din Piata Victoriei, inainte sa inceapa cafteala manifestantilor:



     Niste greieri surprinsi vara trecuta cand ma intorceam spre casa pe Viorele:

Februarie 2019 in EPL

     A two horse race 

     Zece etape ramase de jucat. Liverpool si City sunt echipele care se bat la titlu. Sunt umar la umar si se vor lupta de la distanta. Nu mai au meci direct. Salah s-a racit in februarie, dar Mane i-a luat locul, asa ca trupa lui Klopp e inca lider. Cu remiza alba contra lui United diferenta a ramas insa de un singur punct. City a mers fara greseala, Aguero fiind salvatore della patria. City a castigat si doua meciuri considerate tari - cu Arsenal si Chelsea. Tot pe Chelsea a invins-o si in finala Cupei Ligii, asa ca baietii lui Pep au avantajul ca au deja un trofeu in sezon. Ambele echipe sunt in primavara Champions League, pe ambele le asteapta un retur cu niste nemti. Liverpool pleaca de la 0-0 contra lui Bayern, City vor fi acasa dupa 3-2 cu Shalke. Ambele au varfuri de atac braziliene la revenirea dupa o accidentare - Gabi Jesus si Firmino. City mai are de jucat acasa cu Spurs si derby-ul orasului contra lui United. Liverpool mai au acasa cu Spurs si cu Chelsea, iar in prima etapa din martie e Mersyside derby.

     Ole Fat Frumos si Sarri KO

     Dupa revenirea spectaculoasa post-Mourinho a lui United - sunt sanse reale ca echipa sa termine in top 4 - norvegianul e in pole position sa devina antrenorul pe termen lung al diavolilor rosii. Jucatorii s-au linistit, toata lumea isi face treaba, Pogba arata ca un star, pana si Lukaku a aparut cand a fost nevoie de el. Zvonurile de transferuri nu mai ocolesc United-ul, de data asta insa in ideea unor sosiri importante, prelungirile de contracte se semneaza pe banda rulanta, viitorul suna bine. Pe cat de bine ii merge lui Ole Gunnar Solskjaer, pe atat de rau lui Maurizio Sarri. Vulpea italiana venita de la Napoli n-a rezistat practic niciun sezon cu Chelsea. Infrangerea cu 0-6 la City si scandalul cu Kepa care a refuzat sa iasa de pe teren in finala Cupei Ligii l-au facut KO. Probabil Hazard va pleca in vara - chiar nu vad de ce ar mai sta, iar defensiva ar trebui sa suporte si ea un lifting important. Intrebarea e cine va fi insa in charge? Zvonul cu Zizou nu-l cumpar. E vrabia malai viseaza.

      Huddersfield si Fulham primele condamnate 

     Huddersfield era resemnata, Fulham l-a dat afara pe Ranieri si s-a resemnat si ea. Singura batalie reala ce se mai da e evitarea celui de-al treilea loc de pe care se pleaca din Premier League. In hora sunt Cardiff City, preferatii mei - sfintii din Southampton si Brighton. Daca pica Brighton atunci Newcastle va fi singura echipa promovata in sezonul trecut care rezista in Premier League. Eu zic ca pica Cardiff.

     Aguero, hattrick-ul cu numarul 11

     Inca un record pe care varful argentinian al lui City il egaleaza. Pana in februarie 2019 Alan Shearer era jucatorul cu cele mai multe hattrick-uri - 11. Kun Aguero l-a egalat si s-ar putea sa fie destul timp sa-l si bata. Harry Kane are 8 si, daca nu pleaca din Premier League, are sanse intr-o zi sa-l bata pe Aguero.

NBA: meci nebun intre Bulls si Hawks

     Cand m-am trezit eu - pe la 6 a.m - meciul din Atlanta, in loc sa fie incheiat de ceva vreme, era in al 4-lea overtime. In NBA un OT are 5 minute de unde rezulta ca Hawks si Bulls au jucat practic un meci si jumatate. Lots of free basketball.

     Rezultatul? Bulls au batut 168 la 161 intr-un meci in care s-au stabilit o gramada de recorduri. In primul rand cu cele 329 de puncte marcate acest meci a devenit al patrulea highest scoring game din istoria ligii. Recordul absolut ramane un Pistons-Nuggets din decembrie 1983 in care s-au dat 370 de puncte tot cu 4 reprize de prelungiri. Pentru Hawks e un record de puncte inscrise ever intr-un meci. Trae Young a jucat 56 de minute si a dat 49 de puncte - un record personal si cele mai multe puncte ale unui rookie in acest sezon. De partea cealalta Zach Lavine, tot in 56 de minute, a inscris 47 de puncte - stabilind un nou personal best.