marți, 29 decembrie 2009

Feliz Navidad si/sau Bon Natal


     La Bucuresti pe pista de decolare sunt -10 grade in termometru. La aterizare in Valencia sunt 15 cu plus. Fara comentarii.


     Primele poze, desi n-am venit cu trenul, le dau la Estacion del Norte. Construita pe la 1910, are o cupola imensa menita sa impresioneze, iar interiorul e lucrat hipermigalos. La fel de aranjata e si pe exterior. Pe anumite rute se practica inca o scanare a bagajelor - semn ca Atocha nu a disparut din constiinta spaniolilor.

     Femeile din Valencia nu ies cu nimic in evidenta. Oricat incearca sa compenseze vestimentar, raman banale. Nu-ti spun nimic.

     Dupa Japonia, Spania e pe primul loc la decibeli. Aici toata lumea vorbeste cu toata lumea, conversatiile se fac cu volumul dat la maxim si nici cu muzica sau claxoanele nu se jeneaza.

     Nelipsitii cersetori ma scutesc de indoieli in privinta nationalitatii lor. Mesajele de pe cartoane sunt in spaniola, alte 2 limbi de circulatie internationala si in romana: Mor de foame. Ajutor. Sau poate sunt atatia romani incat renteaza sa afisezi mesajul in romana - ca a 4-a limba vorbita in oras.

     Valencia de Craciun: palmieri plini cu beculete, targuri in pietele principale - fara stralucirea celor din Germania sau Austria. Fara vin fiert, fara zapada, dar la 12 noaptea cu 13 grade, adica fara fular sau caciula.



     Centrul orasului: biserici, catedrala, palate, piete, fantani, parcuri, baroc, gotic, modern, ingrijit, portocale, vitralii si multe graffiti-uri. La ei treaba e deja main stream si e folosita la greu in scopuri comerciale. Ornamente, mozaicuri, potirul lui Hristos - Mishu nu crede ca e pe bune fiindca Isus nu ar fi vrut sa bea dintr-un pahar de aur...




     Loc special: Mercado Central - unde negustoria supravietuieste ca acum 4 secole. Pe vremea aia familiile sarace isi abandonau copiii aici punandu-i sa se uite la cocosul de pe acoperis. Parintii se faceau nevazuti, iar proaspetii orfani isi gaseau de lucru in piata unde ajungeau sa si traiasca.


     Weather report: Innorat. Picura. 3 euro o umbrela. Sta ploaia. Se insenineaza. Vantul impinge norii ca niste barcute de hartie alba pe cer. Straluceste soarele. Se aduna iarasi barcutele. Porneste ploaia. Deschizi umbrela. Sta ploaia. Inchizi umbrela. Iarasi soare.


     Cel mai interesant loc: Ciudad de las Artes y las Ciencias. Te trezesti intr-un film sf. Alb/albastru deschis, o pelicula fina de apa, forme futuristice, multa sticla. Majoritatea cladirilor poarta marca Santiago Calatrava. Intr-un capat se afla Oceanograful - un complex imens de acvarii + un delfinariu. Alta cladire e Emisfericul in care se proiecteaza filme la 180 grade - un soi de roller coaster vizual augmentat de casca stil Enterprise pe care o porti in timpul vizionarii.




     O chestie speciala: Casa Pisicii. Pe fatada unei case obisnuite un artist a desenat o alta fatada, mai mica, pentru casa unei pisici. Cu usa, ferestre, numar, o fantana si chiar si un mozaic.





     Vorbesc si scriu in valenciana, limba obligatorie in scoala, arboreaza peste tot steagul lor, au televiziune locala, guvern regional care nu de putine ori se afla in dezacord cu cel de la Madrid, par mai degraba republicani decat monarhisti, dar il asculta pe rege de Craciun ca sa-l comenteze zile intregi dupa aceea... Asa ca mai des decat Feliz Navidad vezi si auzi Bon Natal.





SHARE:

Karlsruhe in preajma Craciunului


     Karlsruhe e un oras mititel (pana in 300 de mii de oameni) in sud vestul Germaniei, infratit cu Timisioara. Linistit acum, cu ceva istorie in spate, cu 6 benzi de autobanda care inconjoara orasul,... clasic nemtesc. Ca peste tot de Craciun, oamenii sunt disperati dupa shopping - asta se face mai ales pe Kaiserstrasse - cea mai lunga strada comerciala din tot landul, iar seara pietele se anima de grupuri mici care infierbantate de vin si ceai se hahaie povestind diverse. Negustorii trag obloanele la magazinele de jucarii si suveniruri pana in ora 22, asa ca dupa ora 23 pe strazi nu prea mai dai de nimeni. N-am avut mult timp la dispozitie si am ales sa merg o dupa-amaiza la ZKM - Centre for Art and Media - locul unde gasesti expozitii permanente si temporare de arta. Daca la partea de fotografii am fost receptiv, alte lucrari - combinatii de pictura-sculptura-instalatii electrice - mi-au ramas inaccesibile.







SHARE:

vineri, 25 decembrie 2009

Cisnadioara si targul de Craciun din Sibiu


     Dupa ce pe Valea Oltului am prins toate fenomenele meteo posibile, cetatea de la Cisnadioara a fost un pit stop pe cinste. Doamna care iti taie biletul iti da si un lant de chei cu care deschizi, pe rand, trei lacate: de la poarta de la baza dealului, de la intrarea in curtea cetatii si de la usa cetatii. Daca ai noroc o sa vezi cetatea de unul singur, cu scartaitul usilor si cu dreptul inalienabil de a-ti baga nasul in fiecare cotlon.




     Apoi vine ex-capitala culturala a Europei, burgul domnului Johannis, Hermanstadt, Sibiul. Doua constatari din scurt, n-am stat suficient pentru o parere mai serioasa: e foarte linistit - lumea vorbeste in tacere. E doar pe jumatate renovat, pastrand traditia arhitecturala a locului. Pe cealalta jumatate e darapanat sau neglijent - ceea ce pentru amatorii de poze e un plus.








     De la targul de Craciun din Piata Mare parca ma asteptam la mai mult, dar m-am descurcat cu un carnat Thuringer cu niste castane coapte si un pachetel de migdale date prin zahar.








SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig