duminică, 29 septembrie 2019

Ein Spaziergang la Munchen


    N-am avut mai mult de cateva ore libere si nici vremea n-a prea fost de ajutor. A plouat cu o rigoare nemteasca, iar lumina putina nu face casa buna cu al meu iphone batran. De la Karlsplatz la Rathaus, de pe unde n-am uitat sa pescuiesc pentru Mara o printesa a elfilor, si pe langa un Riesenrad, cam asta e ce am fotografiat si merita aratat mai departe.












SHARE:

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Oktoberfest


     Un balci xxl made in Germany - cam asa as rezuma experienta Oktoberfestului la care am ajuns pentru prima oara in viata mea in anul de gratie 2019.


     Pornit ca o celebrare a unei nunti regale la 1810 si neintrerupt de atunci decat de 11 ori din motive intemeiate (gen razboaie sau epidemii), festivalul are loc pe o suprafata uriasa, gazduieste milioane de vizitatori si e organizat brici. Mirosurile de wursti alterneaza neincetat cu migdalele caramelizate, iar turistii care fac poze se amesteca cu localnicii care-si poarta costumele traditionale. Care costume, apropo, arata demential!


     In corturile  cladirile special amenajate, mii de oameni isi freaca coatele unii de altii si dau pe gat bere dupa bere. Printre beri, se si mananca. Sarat ca sa intre mai multa bere! Iar zumzetul continuu, de care-ti dai seama doar cand ai iesit de acolo, e intrerupt cand si cand de aplauze ritmate si furtunoase cand cineva se cocoata mai sus si da toata berea pe gat.


     Oktoberfest-ul mai inseamna si un parc de distractii. Cu de toate - tras cu tirul, dat cu ciocanul, rollercoastere, masinute care sa ciocnesc si orice va mai trece prin cap. Eu cu berea nu-s asa prieten, am baut cat sa respect locul si momentul, dar de dat cu rotile in sus ma dau oricand. Asa ca le-am testat pe cele mai indraznete - si... am tras doua conculzii: pe masura ce imbatranim devenim mai fricosi si, surprinzator, mai toti cei care lucrau la tiribombe erau romani. Si cand zic mai toti, vreau sa zic toti!



SHARE:

duminică, 15 septembrie 2019

Christmas Markt vienez


     Au trecut aproape zece ani de cand am mers prima oara la Viena. Nu in tranzit, nu cu munca, nu pe fuga, ci sa stau cateva zile in oras si sa-l simt. N-a fost dragoste la prima vedere! Era Craciunul lui 2009, cu pietele de sezon, decoratiuni si gluhwein, dar tin minte ca era un frig de mi se umflasera genunchii. Ce-i drept, pe vremea aia ma contorsionam si ma prelingeam pe asfalt ca sa fac fotografii. Eram imbracat cu toate hainele pe care le aveam cu mine, dar din cauza atator straturi ma miscam ca un urs disperat. Si mai era si Mozart! Blestemam frigul si fiecare aparitie a perucatului - si cum vienezii l-au transformat pe acesta intr-un Che Guevara local - belstemam la fiecare cateva secunde.


     Mi-a ramas in cap si momentul cand am ajuns la cazare, un apartament inghesuit pe langa Taubstummengasse pe care l-am botezat toata sederea noastra la Viena Taubmouse ca sa rimeze cu Rathaus. Fix deci cand am ajuns la cazare, seara fiind, am avut surpriza sa se taie curentul electric. Intrasem pe usa, aprinsesem lumina, si pac!, s-a luat curentul. Cum nu eram niste novici in domeniu - traiasca Epoca de Aur! - nu a fost greu sa constatam ca nu eram doar noi in situatia asta, toata zona era in bezna. Distractia cea mai mare a fost sa cautam hartia igienica care absenta de la locul ei obisnuit la lumina telefoanelor mobile...



     As minti daca as scrie ca Viena mi-a rupt gura cu frumusetea ei la acea prima intalnire. Gradiniile si parcurile, inclusiv Schonbrunn-ul si Prater-ul, nu m-au fericit pe sezon foarte rece. Era o senzatie bizara de singuratate. Da, targurile de Craciun erau pline de bunatati, cadouri, luminite si oameni linistiti care aruncau cate 15 euro pe o mica jucarie de lemn vopsita in doua culori (in alte colturi de lume cu 15 euro traiesti o saptamana), dar bastinasii, neam germanic, prea retinuti ca sa-mi incalzeasca corazon-ul. Pentru asta am apelat insa cu incredere la schnapps si Apfelstrudel.


SHARE:

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Six Dreams


     Mediapro Spania pentru Amazon. Nu stiu cum l-am ratat la vremea lui, dar m-am bucurat la fel de mult urmarindu-l si cu un an intarziere.


     Docu in 6 parti de cate 60 de minute care spune povestea sezonului 2017-1018 din La Liga, prima divizie a fotbalului spaniol, prin intermediul a 6 personaje pe care le urmareste. Fotbalisti in diverse momente ale carierei lor, antrenori si o presedinta de club - Amaia Gorostiza de la Eibar, cel mai memorabil personaj pentru mine. Reconfortant sa-i vezi pe Cristiano Ronaldo si Messi in roluri pasagere, atunci cand Real si Barca intalnesc personajele centrale ale documentarului. Desi da, toti se uita la ei, vor autografe si poze de la ei si ii lauda drept out of this world. Establishing shot-uri divine, muzica la fel. Sigur ca totul e foarte pr friendly ceea ce ma face sa nu uit ca recent a fost un scandal mare despre meciuri aranjate si bani la pariuri... Aceeasi La Liga, doar ca fata ei nevazuta.



SHARE:

marți, 10 septembrie 2019

duminică, 8 septembrie 2019

Navodari: basics


     Cel mai evident la Navodari e ca se construieste in draci. Dimineata nu auzi valurile marii, ci zgomote de ciocane si macarale. Da, de macarale pentru nu se construiesc vile cochete, ci se lucreaza la multe P+8-uri la cel mult 100m de plaja care promit, cu balcoanele lor din ce in ce mai iesite inafara, ca vei vedea marea din apartamentul tau cu preturi incepand cu 40 de mii de euro. Ca o vei vedea, poate doar un coltisor al ei printre prosoapele intinse la uscat de vecini in balcoanele lor, asa o fi. Dar de mirosit... asta e alta poveste. Caci dinspre zona industriala careia eu ii spun Petromidia vine din cand in cand, chestia cred ca tine de cum bate vantul, un miros greu de petrol si derivati. Uneori e nevoie sa inchizi toate geamurile, iar pentru plaja sa iei masina spre Mamaia sau Corbu. Blocul in care am stat noi era dat in folosinta din vara lui 2018, asa ca nu ma pot plange de conditii. De la lift si pana la detalii - totul a fost ok. Alte blocuri insa, privite pe afara si cu ochiul liber, nu aratau asa in forma.



     La plaja am fost in diverse locuri din Mamaia si la Corbu. In Mamaia Mishu a ras isteric cand cineva i-a cerut 50ron pe un sezlong. Si a functionat. A luat doua la aceiasi bani. Iar intr-o dupa-amiaza am prins niste manele duduind in boxe. Ce-i drept prima a fost pusa timid, de test parca, dar cum reactia generala a fost pozitiva, de la a doua s-a bagat grupa mare. Si, tot de la Mamaia, am in cap o colectie intreaga de nume de copii neobisnuite. La Corbu treaba e inca linistita, iar marea un pic mai murdara. Chiar daca numarul de oameni a crescut semnificativ, tot ai destul loc sa nu te calce nimeni pe bataturi. Iar linistea de la asfinitit e o binecuvantare. Pe intoarcere am pus niste Manu Chao si ne-am adus aminte cand dadeam o tura de cate o zi pe acolo.


     Ultimul lucru, dar nu cel din urma: masa. Am testat si retestat Cherhanaua Tasaul. Imi iau Pescaria lui Matei ca reper si zic: service-ul mai prost ca la Matei, dar locul de joaca umbrit si parte din restaurant mai bun. Look & feel-ul restaurantului mai jos decat la Matei, dar mancarea la acelasi nivel. Portiile ceva mai mici, scorurile la acelasi nivel. Mai multe mese disponibile fata de Matei deci mai usor sa gasesti una libera. Noi am fost in timpul saptamanii asa ca nu am simtit locul aglomerat. Ce am mai testat? Mangia mangia in Constanta. Mancare foarte buna, dar o experienta crancena pentru noi. De la mesele prea inghesuite si anunturi printate gen copiii sa nu faca galagie (recomandarea mea e sa lase pe fiecare masa niste banda adeziva ca sa stim o treaba) si pana la niste timpi de asteptare ai comenzii de necrezut. O ora si un sfert pentru un orez cu fructe de mare! E atat de simplu sa-ti anunti clientii cat dureaza sau sa-i intrebi daca mancarea copilului ar trebui sa vina mai devreme... asta daca te gandesti si la ei.

SHARE:

sâmbătă, 7 septembrie 2019

Scoici - colectia septembrie 2019


Codu' de bare de la mare


Scoica cu fermoar aka aripi de inger


SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig