Cum scrollam prin social media, am dat de oameni care vazusera Fake Famous si-l recomandau. Acum ca l-am vazut, pot spune ca e o introducere buna pentru cei care n-au auzit pana acum de boti cumparati pe post de followers, de pachete de like-uri si comment-uri tot contra cost si de cum se construieste, pas cu pas, un influencer. De la capacul de toaleta de 12 dolari pe post de hublou si pana la vacantele all inclusive. Se gaseste pe HBOGo.
Nu lasati inundatia de roz de pe afis sa va pacaleasca. Fake Famous are destule de oferit. Pentru mine a fost interesant sa vad cum din trei oameni selectati pentru acest experiment, deci teoretic cu potential de reusita, doar unul (e vorba de Dominique) a ajuns propriu-zis acolo. Pentru ca drumul de parcurs nu e deloc usor si nu toti suntem facuti pentru asa ceva. Welcome to the circus!
Pasajul de mai jos, din Asa sa creasca iarba pe noi de Augustin Cupsa, mi-a ramas in cap de cateva zile. Priza de constiinta aduce la un loc tristetea, frustrarea, intrebarile, frica, nevoia, setea de razbunare intr-o constructie si reconstructie din mers a scenariului mental al intalnirii cu tata.
"Mi-am inchis ochii si am incercat sa-mi imaginez ceva bun, cum ar fi aratat marea la Civitavecchia, albastruie si stralucitoare, intesata de barcute albe si argintii, as fi vrut sa le tin pe toate laolalta, sub pleoape, dar ele nu ramaneau pe loc nici de-ale naibii, saltau pe valuri si de duceau in larg, si dupa ele ramaneau aceleasi cercuri mov, verzi si galbene, care-mi jucau in fata ochilor, si m-am gandit la taica-mio, si la ce-o fi invartind el pe acolo, daca o mai fi fost pe acolo, si ce mutra ar fi facut daca s-ar fi trezit cu mine pe cap, uite asa, venind pe strada cand el cobora de la munca, sa zicem, si se ducea intr-o crasma de pe chei sa bea, ce tare ar fi fost sa ma fac ca nu-l vad, sa umblu cuminte cu mainile in buzunare, facandu-ma, chipurile, ca ma opresc si ma zgaiesc intr-o vitrina, sa trag cu coada ochiului la el, si el sa ma vada, si pe urma s-o iau in sus, si sa trec pe langa el fara sa-l salut, sa imi strang in dinti toata emotia care mi-ar fi urcat din stomac pana in gat, sa ma tin tare, si sa-l las in urma, fara s-o iau la gaoana, sa merg asa, usurel, ca la plimbare, ca si cum as fi de-a locului, cu banii mei si casa mea, si el sa ma strige, sa se holbeze intai la mine, sa se frece la ochi ca nu i-ar fi venit sa creada, si sa se apropie neincrezator de mine, si eu sa ma prefac indiferent, dar nu prea tare, ca s-ar fi enervat, mai bine sa par neatent si sa fiu si bucuros, si surprins ca m-am intalnit cu el, in nici un caz sa nu ma dau ranit ca o data nu mi-a trimis o vedere si nici nu m-a sunat, ca sa nu-i zic ca de ziua mea – sanatate si un praz verde, sa nu las sa se vada chestiile alea si sa nu ma scap ca stiam de la Varu’ pe unde umbla, sa-i fi zis ca sunt in trecere pe acolo, da, asa sa-i fi zis, ca sunt in trecere si ca trebuie sa ajung la Roma, inventez eu ceva, dar ca ma bucur ca l-am vazut, sa-i strang mana si sa merg mai departe pe strada in sus, stiind ca se uita dupa mine cu gura cascata, si la prima intersectie sa fac dreapta sau stanga si dupa colt s-o iau la fuga si de-abia cand sunt sigur ca am scapat sa urlu de bucurie. Asta chiar ar fi fost misto. Dar si mai misto, sa ma razbun pe el, era sa nici nu pun piciorul pe acolo, sa plec, pur si simplu, in lume, cat mai departe, sa sar de pe un vapor pe altul si sa ma invart prin toate tarile, numai pe la Civitavecchia sa nu-mi fac drum si sa nu caut sa-l vad cum arata, de fapt, doar sa-i trimit eu vederi lui din fiecare port, ca sa-l oftic."
PS. Poza e din arhiva mea de fotografii de familie.
Contextul era una din recomandarile lui Tolo de la final de an... acum trei ani. Nu stiu exact ce m-a facut sa-mi notez titlul, nici cand si de unde l-am cumparat. Cert e ca l-am luat in vacanta de la Sacele cu mine, unde evident nu l-am citit. Dar de unde, la fel de evident, m-am intors cu o urma de vinovatie. Pe care mi-am sters-o repede.
Nu stiam si nici n-am sapat sa aflu foarte multe lucruri despreSciascia, dar printre picaturi am prins ca a trait in Sicilia si ca a fost, dincolo de scris, un politician radical de stanga. Contextul e scris acum 50 de ani (!), dar e o lectura cum nu se poate mai potrivita in vremurile pe care le traim. E un spectacol delicios si crancen al absurdului si al ridicolului societatii in care traim, deghizata intr-o poveste politista, in care fiecare intorsatura de fraza (nu exagerez catusi de putin) musteste de ironie.
In nota de la final, autorul insusi marturiseste ca a tinut aceasta parodie la sertar vreo doi ani. De ce? “Am inceput sa o scriu amuzandu-ma, dar terminand-o, nu ma mai amuzam deloc”. Cam acelasi lucru l-am incercat si eu ca cititor.
Contextul: o parodie, Leonardo Sciascia, editura Humanitas
Filmele cu escroci sunt printre favoritele mele. Asa ca sa nu va mire ca ajung sa le compar pana la cele mai mici detalii. Aici Focus si Nueve Reinas.
#1
Relatia de mentorat profesional cu debut in timpul programului
Focus: Nicky (el) e agatat intr-un restaurant de lux de Jess (ea). Merg in camera ei de hotel si, pana ca Nicky sa-si dea jos pantalonii, apare sotul gelos amenintand cu o arma. Nicky le explica ce si unde gresesc in combinatia lor, Jess tine mortis sa-i devina ucenica.
Nueve Reinas: Juan (el) da o teapa cu bancnote intr-o benzinarie. Cand sa iasa, observa ca se schimba casiera... Nu poate rezista si incearca aceeasi schema. Doar ca prima casiera se intoarce si Juan intra la apa. De unde il scoate jucand rol de politist Marcos (alt el). Urmeaza o secventa lunga de momeli reciproce si testari de incredere pentru ca cei doi sa se partenerieze in a da... tepe.
Cine e mai tare? Nueve Reinas.
De ce? Pentru ca are o intentie ascunsa, ubercool, cu care decarteaza abia la final.
#2
Micul dictionar de tepe si tepari
Focus: ajunsi in locatia Superbowl-ului Nicky ii explica lui Jess, iar noua ni se arata cu imagini in cascada, cam care e retetarul teparilor la un asemenea eveniment. De la banale ciupeli din portofel la clonari de carduri, jocuri de noroc aranjate si amantlacuri.
Nueve Reinas: Marcos il duce pe Juan intr-o intersectie aglomerata si ii enumera, in timp ce noi ii vedem in focul actiunii, pe toti cei care opereaza ilegal acolo - suti, ciorditori, spargatori de masini, maradonisti si tot asa.
Cine e mai tare? Egalitate.
De ce? Focus are editarea superioara, Nueve Reinas un vocabular spaniol cu diferentieri semantice absolut delicioase.
#3
Buenos Aires, Aires, Aires
Focus: 2/3 din film se petrece la Buenos Aires si printre locatiile care se pot vedea sunt Mercado Central si casele colorate din La Boca. Aerul e de ghid turistic glossy.
Nueve Reinas: toata actiunea are loc in capitala Argentinei, cu stradutele, piatetele si pasajele sale oarecare. Vedem inclusiv zona portului. Aer de capitala - foiala multa, mezcla de chipuri si interese.
Cine e mai tare? Fiecare e facut bine pentru ce vrea sa fie. Focus e gandit sa functioneze in regim de high life, asa ca locatiile sunt de acolo, chit ca apasa un pic cam tare pe ele. Nueve Reinas lucreaza low & under si arata fix de acolo. Pentru corazon-ul meu castigatorul e Nueve Reinas.
Zis si Seychelles din frustrarea mea de a nu calatori prea departe. Zis si Sicilia pentru cat de pestrita este lumea care traieste la o aruncatura de bat de Brasov. Am luat o cazare de pe airbnb care bifa cateva lucruri importante pentru noi: pets allowed pentru ca pe Bila aka Zog nu aveam in grija cui sa-l lasam, doua dormitoare si doua bai plus spatiu generos la interior - asa e cand te inghesui in 50m2 acasa la tine, cand pleci vrei sa te lafai - si o curte pe masura cu niscaiva acareturi.
Stiind traficul de pe Valea Prahovei, soferita a ales varianta DN1a prin Cheia. Am ajuns la destinatie asa de ametiti de la atatea ace de par incat la intoarcere am luat-o cuminte, prin statiuni, pregatiti sa induram orice ne rezerva soarta. Fiindca ne-am pus in miscare devreme, a fost ok. Pe contrasens am vazut insa kilometri intregi de masini stand pe loc intr-o zi oarecare, din mijlocul saptamanii. O vreme n-o sa mai calcam pe aici, apoi o sa uitam si o sa revenim...
Am luat o tranta zdravana la patinoarul in aer liber Olimpia din Brasov. Mi-a venit de hac un pusti un pic mai scund ca Mara care s-a ambitionat sa accelereze de fiecare data cand am facut-o si eu. Inca imi tratez vanataile, in rest sunt bine mersi.
Iar in cele fix 10 minute pana sa ajungem unde lasesem masina parcata, pe strada Castelului, pornind de la numarul 82 si ajungand pana la 146, m-am invrednicit de cateva poze care m-au facut sa ma-ntreb daca Brasovul e fotogenic tare sau eu n-am mai plecat suficient de acasa in ultimul an si ceva...
M-am dat cu bobul roz (stiti al cui dupa culoare) in fata telescaunului abandonat de la Bunloc. Inteleg ca vara dealul asta e folosit ca loc de lansare de parapantisti. Acum era pustiu. Ne-am bulgarit cu Ama si Bogdan, si ei isi faceau vacanta la Brasov, asa ne-am putut intalni si la patinoar, si la bulgareala.
Si am facut poze dinozaurilor de la Dino Parc. Pentru ca marimea conteaza seismosaurus a fost cel mai de interes pentru mine. Mara in schimb i-ar fi calarit pe toti. Si am aflat si in ce conditii ar sta oricand si oricat la poze: sa fie un dinozaur prin preajma.
Ne-am plimbat mascati prin centrul Brasovului cu Anca, ocazie ca sa mai incerc cateva poze, de data asta pe noapte.
Mishu a fost incantata ca domnul la care stateam ne-a livrat inainte de plecare mancare (oua, lactate, carne) cat sa umplem frigiderul de acasa. Si clar tuturor ne-a fost bine in vacanta pentru ca am primit comanda sa ma ocup de urmatoarea. Asta pana scapam de pandemie, ca dupa aia... direct in Mauritius plecam. Gluma! Sau nu.
Castigatoarea detasata a lunii ianuarie. 9 victorii consecutive indiferent de competitie, 7 dintre ele in Premier League. Efect imediat: City s-a cocotat pe primul loc in clasament. Fara Aguero mai tot acest rastimp si fara KDB la ultimele doua meciuri de campionat, trupa lui Guardiola a gasit strength in numbers. Defensiva a luat un singur gol in 7 meciuri, ofensiv au punctat 9 jucatori diferiti. Daca ar fi sa aleg un singur remarcat - acela ar fi Gundogan, e intr-o forma cum nu l-am mai vazut.
Chelsea, la polul opus
Am crezut tot timpul ca Chelsea in acest sezon va fi intre bal si spital, dar va ajunge la bal la final. Nu e inca exclus sa fie asa, dar pana una alta in ianuarie a facut o oprire la spital. Rezultatele amestecate, infrangeri cu City si Leicester, l-au facut pe Abramovici sa renunte la Frank Lampard. Da, Chelsea a bagat un sfert de miliard in transferuri si da, forma era ingrijoratoare. Dar sa-l dai afara pe Lampard, care are sangele albastru, mi se pare un gest... a la Becali. Echipa a fost preluata de Thomas Tuchel. Neamtul care a preluat BvB-ul de la Klopp acum niste ani si a mai antrenat-o pe PSG e recunoscut pentru relatiile dificile cu patronii. Funny, nu?
Liverpool, down & up
Cormoranii au luat-o la vale zdravan - au pierdut cu Saints si Burnley, au remizat alb cu United. Dar Klopp a redresat frumos lucrurile si ai sai au castigat ultimele doua etape, meciuri grele la Spurs si West Ham. Salah pare ca s-a trezit si se aude ca Liverpool va aduce un fundas central in ce a mai ramas din perioada de transferuri. Liverpool are si cele mai multe pase si goluri inscrise pana acum, semn ca sistemul lui Klopp e bine mersi. Pentru neutrii e o veste buna: lupta pentru titlu nu e inchisa, ba chiar se da in 3.
United si Arsenal
Apropo de pierderi de forma si de reveniri de forma, United si Arsenal au ales sa treaca prin furtuna fara sa schimbe omul de pe banca si ambele s-au redresat cat de cat. United avea 3 infrangeri din primele 9 meciuri jucate in campionat. Au mai acumulat o singura infrangere pana in etapa 21, un esec ce-i drept rusinos cu Sheffield United, dar chiar si asa se bat la titlu City si Liverpool.
Arteta, pe care eu il vedeam demis dupa cat de jos ajunsese Arsenal, a reusit sa intoarca si el situatia. Tunarii sunt inca pe o pozitie nu tocmai de laudat, dar in fapt la doar 2 puncte de top 6. Acolo unde Mou si Spurs tremura zdravan fiindca au ramas pentru o perioada fara Harry Kane.
