vineri, 31 iulie 2020
TIFF - selectia de la distanta pentru editia din 2020
joi, 30 iulie 2020
NBA: restart de sezon in bula
Atipice vremuri. Pandemia atenteaza grav la vietile americanilor, din pacate la propriu, nu doar la figurat. Au trecut de 150k de decese. Miscarea sociala BLM e si ea in plin avant, iar efectele sunt diverse si viu disputate chiar si pe la noi. Alegerile prezidentiale bat la usa, mai putin de o suta de zile pana acolo, si totul pare impartit intre Trump si antiTrump intr-o inclestare furibunda care da senzatia ruperii Americii in doua. Iar bursele... merg in sus.
miercuri, 29 iulie 2020
Ce dor imi e sa sparg un geam*
Pe cand eram copil calculatorul se numea HC. Destul de tarziu au venit in viata mea "minunile" numite 286. Dar o minge adevarata batea la orice ora tehnologia. Din cand in cand mai spargeam cate un geam si mergeam la doua strazi distanta de casa sa-l inlocuim. Poti sa spargi geamuri cu PSP-ul? Da, daca te enerveaza asa tare ca nu-ti iese bicicleta lui CR7 ca arunci cu telecomanda prin casa...
marți, 28 iulie 2020
luni, 27 iulie 2020
The Walking Fish
duminică, 26 iulie 2020
EPL@capatul celui mai lung sezon
La ora la care scriu aceasta postare in Anglia se joaca ultima etapa din sezonul 2019/2020. Sezonul in care fotbalul, sportul in general si viata cu totul si-au luat o pauza fortata de vreo 2 luni. Si, uite asa, el va ramane in istorie. Dincolo de faptul ca Liverpool a luat titlul dupa o pauza uriasa si rotunda de 30 de ani, el va ramane in istorie si drept cel mai lung sezon. Atat de lung incat pana la primul fluier din urmatorul mai sunt doar 49 de zile. Iar pentru echipele care vor juca in august fazele finale din UCL si Europa League, pauza va fi practic inexistenta. Dar sa ajungem noi pana acolo…
Noua
normalitate, de dupa lockdown, a fost cam trista. Spectatorii din tribune nu
pot fi inlocuiti cu sunet si imagine adaugate via ecrane uriase. In teren s-a
jucat pe fast forward si cu miza mai degraba pentru ultimul loc de Champions League si evitarea retrogradarii.
Liverpool si-a vazut visul implinit. Si inca la o distanta uriasa fata de urmaritoare. Se dusese in castigatoare dinainte de intrerupere. Daca castiga azi in ultima etapa va termina cu 99 de puncte. Adica sub cele 100 istorice ale lui City din 2018, dar peste cele 98 ale lui City din 2019. Si cam asta pare ideea. Dupa cativa ani de domnie ai lui City, suntem intr-o perioada de varf pentru Liverpool. Klopp a zis ca mai vrea 4 ani pe Anfield si apoi 1 an de vacanta. Succesul aduce liniste.
La City lucrurile sunt evident incordate. Au fost alergatorul solitar de locul 2, dar Pep e un catalan care suporta greu sa piarda. Daramite sa fie batut la fundul gol. Sunt destui care zic ca la ce bani baga seicii, recolta a fost chiar saraca. Plus ca in Europa, acolo unde Pep isi dorea mai tare, City n-a miscat. Iar Liverpool, da. City a fost aproape si de o excludere din Europa (pe motive de suprafinantare), intre timp decizia a fost intoarsa. Pep trebuie sa poata sa-si da un reset. Altfel City va trebui sa faca unul.
Una din echipele care au arata bine post lockdown a fost United. Chiar si cu neatentiile lui Pogba si alte scapari in defensiva, trupa lui Solskjaer a proiectat o imagine si forta deosebite. In fata mai ales – United arata young & fierce. Martial are 24, Rashford are 22, Greenwood 18! Si azi, acum, in ultima etapa, United poate castiga in meci direct cu Leicester. Daca termina pe 3, foarte probabil, dar nesperat mult timp, United da senzatia ca poate sa se bata pentru titlu la anul.
Chelsea sub Lampard pare un work in progress. Albastrii au avut ups and downs, dar situatia arata mai bine, cu potential fata de alti londonezi, din nord. Arsenal are nevoie disperata de o reconstructie. Nu-mi e clar daca Arteta va avea mana libera si nici cam ce buget i s-ar da. In plus, Auba zice-se ca e pe picior de plecare. Si lasand momentele lui de delasare, el chiar e un varf adevarat, unul dovedit si in Premier League.
Pe Spurs nici nu-mi vine sa-i bag in seama. Venirea lui Mou n-a
produs niciun mare efect. Cu exceptia eternului Harry Kane – care-mi imaginez
ca isi va gasi o casa noua, unde spera sa castige trofee, cat de curand – lotul nu e cine stie ce. Si se zvonesc
niste transferuri second hand. Mai degraba a fost sezonul in care s-au remarcat
(iarasi) Leicester si Wolverhampton. Amandoua graviteaza in jurul
aspirationalului top 6. Si mi se pare ca au o viziune mai coerenta despre ce si
cum fac decat alde Arsenal sau Spurs.
vineri, 24 iulie 2020
Tuzla, vara, 2020
Ne-am intors de la Tuzla de o saptamana si tot nu mi se leaga neuronii sa incropesc un text despre cum a fost. Asa ca las o fotografie in culorile corecte si cateva constatari alandala.
Noi am ajuns la plaja si printre Eforii, si la Corbu, si in 2 Mai. Intre Eforii si la Corbu se poate practica distantarea sociala, la 2 Mai nu prea. Ironic, dar satul acela pescaresc de alta data - cel putin asa suna aminitirile lui Mishu, e azi un furnicar cat se poate de comercial.
P.S Cazarea am nimerit-o bine de tot. O casa racoroasa si cu personalitate + cu o gradina pe cinste.
marți, 21 iulie 2020
ShortsUP in 2020
luni, 20 iulie 2020
Asymmetry de Lisa Halliday
Pe masura ce citeam Folly, prima parte din Asymmetry, mintea mea se tot foia in jurul intrebarii - oare ce vrea sa spuna mai mult decat spune direct Lisa Halliday aici? Sigur ca romance-ul dintre o pustoaica de douazeci si ceva de ani, care-si plateste inca datoriile din perioada facultatii si nu stie sa pronunte corect numele lui Camus, si un scriitor binecunoscut, multipremiat si potent financiar, trecut de 70 e asimteric din start. Si partea asta e foarte, foarte bine scrisa, dar tot n-ar fi justificat ditamai hype-ul creat in jurul cartii, ce-i drept un hype vechi deja de cativa ani, timp in care am aflat absolut intamplator ca in viata reala Halliday a trait o poveste (cat de?) asemanatoare cu Phillip Roth...
O parte din raspunsuri au venit pentru mine in partile urmatoare ale lui Asymmetry - Madness si Ezra Blazer’s Desert Island Discs. Partea politica, cea cu Vestul si Estul a venit usor, ba chiar in vremurile astea pandemice a capatat rezonante neasteptate pentru ca Madness e scrisa din perspectiva unui dublu cetatean - american si irakian - prins intr-o situatie cu iz kafkian pe aeroportul Heathrow. Si asimetria stilistica a devenit evidenta din diferentele intre primele doua parti. Ce n-a ajuns la mine e toata discutia despre fictiune v. autobiografie, Alice in Wonderland, cultural appropriation...
Asymmetry, Lisa Halliday, Granta
sâmbătă, 4 iulie 2020
Paris: o intamplare de demult
Acum multi, multi ani am ajuns prima oara la Paris. Orasul acela atat de fotografiat, filmat si laudat incat japonezii intra in depresie cand il vad si-si dau seama ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor create. Chestie serioasa, cautati cu sindromul Paris. Ca varsta biologica sa fi avut, poate, 16 ani, ca varsta scolara eram sigur in liceu, iar ca varsta a calatorului eram novice. Acea prima treapta pe scara evolutiva cand traiesti o permanenta mirare si o dai in bara in tot felul de feluri care peste ani ti se par amuzante.
De la Paris, de exemplu, mi-aduc aminte o intamplare de felul asta. La Centrul Pompidou, intr-un magazin cu obiecte decorative, am pus ochii pe o pereche de ursi din piele neagra, imbratisati, de dimensiunea unui pumn. Erau speciali, erau deosebiti, iar acasa aveam o prietena pe care o iubeam cu inflacarare adolescentina. M-am uitat la pret: 70 de franci. Piperat pentru buzunarul meu, dar ursii... frumosi ai naibii. I-am luat si am facut coada la casa. Am scos portofelul si am auzit: Tous les deux? Cu franceza mea de balta, dar dornic sa fiu pozitiv am incropit un oui neintelegand de fapt intrebarea. Au urmat, intr-un interval minuscul de timp, o bataie de tastatura, un zgomot specific caselor de marcat care se deschid si un verdict ca o ghilotina pentru mine: Cent-quarante, s'il vous plait. Casa de marcat confirma neindoielnic ceea ce creierul nu voia sa accepte: 140,00!!! Va sa zica un urs era 70, amandoi, implacabil matematic, 140. Am platit si mi-am pus multe pofte in cui in zilele urmatoare.