sâmbătă, 30 mai 2020

joi, 28 mai 2020

Un avion catre Budapsta


     Am dat peste fotografia asta de pe la finalul lui 2011 (cred). Asa aratau pista, personalul si ATR-ul de pe Otopeni cu care am zburat in iarna aceea la Budapesta. Mi-aduc aminte si acum de o doamna pasager care, dupa ce s-a suit in avion, a intrebat cu o seriozitate suprema personalul de bord: Cand ati facut ultima revizia la acest avion? Evident toate au fost bune si frumoase - am petrecut o ora si un pic intr-o comunitate de 50 de pasageri peste care s-a suprapus permanent zgomotul de motoare cu elice.



SHARE:

duminică, 24 mai 2020

Paterson


     O situatie de un farmec inefabil cu acest film de un farmec inefabil semnat de Jim Jarmush. Practic Paterson nu s-a lasat de mine, desi eu m-as fi lasat de el....


    L-am pus pe lista mea de febra a Cannes-ului, dar dupa jumatate de ora de vizionare seara, cu povestea lui repetitiva (zilele se succed, dar sunt cumva la fel) si stilul bland, am adormit ca un prunc. Imi lasase un feeling fain, dar n-aveam de gand sa caut filmul in alta parte si sa-l continui. Stiti deja, sunt dependent de Doc Martin zilele astea...
   
      A doua zi pe la pranz, frunzarind link-urile din nyt, am dat peste unul care suna cam asa... For tracing done right, look at Paterson. Coincidenta asta m-a facut sa mustacesc toata dupa-amiaza si pe seara l-am cautat si terminat de vazut. O saptamana obisnuita si in acelasi timp speciala din viata unui sofer de autobuz si poet wannabe din Paterson, New Jersey, pe nume... Paterson.


     Brain wash complet, potrivit la fix zilelor pandemice. Pentru ca se uita cu lupa peste intamplarile aparent banale ale unor oameni obisnuiti. Si ce sa vezi? E un intreg univers acolo, de emotii, de revelatii, de coincidente si de umor.


SHARE:

sâmbătă, 23 mai 2020

Salina Turda via Cetatea Alba Iulia


     In vacanta de Paste din 2012 am ajuns la salina Turda. Putine locuri se puteau lauda pe atunci in Romania cu o cifra de vizitatori platitori asa mare - un milion. Mi-aduc aminte ca am fost impresionat de look & feel-ul locului, de cum e gandit, de cum e pusa lumina. Mi s-a parut ca puteai filma niste secvente de actiune demne de un 007.
     Iar in drum spre Turda, imi amintesc am facut o oprire la Alba Iulia unde Cetatea era in lucru, dar lucrurile aratau promitator. Si la salina, si la Cetate am avut senzatia ca pozele se fac singure.











SHARE:

miercuri, 20 mai 2020

The Last Dance


     Zece ore calitate premium de la espn, despre Michael Air Jordan si al sau quest istoric: repeat the threepeat (pentru neofiti asta inseamna a repeta performanta de a castiga trei titluri NBA consecutiv). Se gaseste pe Netflix (dar e, repet, facut de espn!).


     Multa lume spune ca e cel mai bun docu espn ever. Neindoielnic accesul pe care il ofera - in culise si cu interviurile de azi - este extraordinar. Si montajul e brici. Dar a si venit intr-un moment perfect - seceta de sport e uriasa. Si in State, si pe restul planetei. Si a venit si in timpuri potrivite. E o generatie noua care nu l-a trait pe MJ si care acum a simtit un pic, dar direct de la sursa, ce si cum a fost MJ. Unii zic ca Jordan e iritat ca pustimea pune semnul egal intre LBJ si GOAT. Tind sa cred ca asa e. Pentru ca din The Last Dance am inteles un lucru: His Airness e ultra-mega-hiper competitiv. Si nu suporta sa piarda.


    Ca fan NBA si ca fan care a trait al doilea threepeat in full, primele patru episoade mi s-au parut moi, cumva prea mult pr. Dar urmatoarele sase... m-au dat si pe mine pe spate. Nu s-au ferit de subiectele care-l pun pe MJ intr-o lumina discutabila, de la lipsa de implicare sociala si civica si pana la gambling.

SHARE:

duminică, 17 mai 2020

De povestit nepotilor


     Sau the big ones - cum le zic eu.

     South East Asia pe Dolly Parton si Travelin' Thru:



   

     Summertime american pe Kid Rock cu All Summer Long:



 
      Mongolia pe Javhlan, Eejiin chanasan tsai:


 
   
     El Peru eres tu cu Joel Francisco Perri, Tierra del Fuego:




SHARE:

sâmbătă, 16 mai 2020

Montevideo, Uruguay


     Stiam ca Tudor si Roxana fusesera plecati pe undeva. Asta pentru ca vorbisem cu el si stateau cuminti in carantina la revenire. Dar, pentru ca pusesera o vedere pentru noi, nu am vrut sa stiu pe unde au fost. Am asteptat rabdator ca serviciile postale sa-si faca treaba...


     Din 9 martie de cand a fost scrisa si postata au trecut 2 luni si o saptamana. De dimineata am gasit-o in cutia postala. Atat i-a luat deci sa ajunga din Montevideo la Bucuresti in conditii pandemice. Si... probabil ca va mai trece ceva timp pana sa mai primesc o alta. Ironia sortii - timbrul postal lipit pe vedere e cu ano de la rata din zodiacul chinezesc.
     



SHARE:

duminică, 10 mai 2020

Doc Martin: sezoanele 1-3


     Cam din a doua saptamana de pandemie mi-am gasit refugiu intr-un serial britanic din 2004: Doc Martin. Mai consumasem episoade din primul sezon, sus numitul fiind un serial de referinta pentru televiziune, dupa care s-au facut adaptari locale in alte piete europene, bla bla... Dar n-am avut, n-as fi avut si nici nu cred ca o sa mai am vreodata starea necesara pentru el inafara pandemiei. Unii fac yoga, eu il am pe Doc Martin.



     Ma linisteste la cap locatia, look & sound la pachet. Casele alea butucanoase din piatra cu o cromatica sobra adunate in gura micutului golf unde se intalnesc deopotriva sunetele valurilor si pescarusilor. Si aceleasi case, de data asta rasfirate pe dealurile verzi dimprejurul golfului, legate pe drumuri pe care nu-ti poti imagina doua masini trecand una pe langa cealalta la cat de stramte sunt. Apropo de locatie, Portwenn-ul din serial e in realitate Port Isaac. Mai aproape de Cork, in Irlanda, sau de Brest, in Franta, decat de Londra. Iar vremea... aici fictiunea minte asa frumos... In serial, timp de 3 sezoane (sau 23 de episoade) nu am vazut o picatura de ploaie. In realitate cea mai putin ploioasa luna din an este mai - cand ploua in medie 12 zile din 31!



     Al doilea lucru care-mi place e relatia Doc Martin - Louisa.  Am citit de multe ori in carti scrise de oameni destepti si am luat-o ca atare, dar acum am inteles-o pe propria-mi piele: daca vrei sa generezi interes pe termen lung si atasament in spectator, relatia e cea de care trebuie sa ai grija. Iar Dominic Minghella (fratele mai cunoscutului Anthony), creatorul, producatorul si unul din scenaristii lui Doc Martin face asta ca la carte. Mai intai construieste un personajul principal cu carlig. Ii ataseaza doctorului pe langa inteligenta ascutita o lipsa severa de abilitati in plan social. In acelasi timp ii ofera speranta, sansa unei povesti de dragoste alaturi de Louisa, invatatoarea din Portwenn. Il iubesc pe Doc si as vrea sa-l vad reusind si acolo unde ii e cam imposibil - relatia cu sexul opus. Relatia Doc-Louisa e driver-ul intregului serial. Altfel as fi avut in fata un Murder, She Wrote in varianta medicala in care o mica localitate rurala e plina de bolnavi de toate felurile meniti doar sa demonstreze intr-o bucla fara sfarsit ce destept e dom' doctor. Chestie care m-ar fi plictisit repede.


     Si mai sunt si personajele secundare si story-urile episodice care mustesc de umor englezesc. Care merge al naibii de bine in vremurile astea. Doc Martin e disponibil (in toate cele 9 sezoane ale sale) pe Netflix.

   
SHARE:

sâmbătă, 9 mai 2020

Traieste febra Cannes-ului


     Asa se cheama suma de proiectii cu titluri cu pedigree de Cannes pusa la cale intre 12 si 23 mai - datele intre care ar fi trebuit sa se intample festivalul la mama lui in 2020. Disponibile pe eventbook de la ora 18 in ziua respectiva si pana la 2 noaptea. Line up-ul mai jos, la fel si link acolo unde am vazut deja filmul. Eu mi-am notat doua titluri pe care vreau sa le vad musai - coreeanul Burning si Paterson, un Jarmusch.


Marti, 12 mai, Dogman. Scris despre el aici.
Miercuri, 13 mai, A Gentle Creature. Scris despre el aici.
Joi, 14 mai, Matthias & Maxime.
Vineri, 15 mai, The Happiest Day in the Life of Olli Maki.
Sambata, 16 mai, Burning.
Duminica, 17 mai, Little Joe.
Luni, 18 mai, A Man of Integrity.
Marti, 19 mai, Jupiter's Moon.
Miercuri, 20 mai, 120 BPM.
Joi, 21 mai, Paterson.
Vineri, 22 mai, Border.
Sambata, 23 mai, The Wild Pear Tree. Scris despre el aici.


SHARE:

luni, 4 mai 2020

Good Time

   
     Al doilea film de pe lista mea din cadrul weekendului de film independent american, varianta pandemica a lui AIFF. Pe care il gasiti si pe Netflix.


     Genul de film care-ti provoaca rau fizic. Din camera care se misca, din cadrele stranse si montajul agitat, din coloana sonora electronica, din povestea nocturna cu un antisocial cu mintea agera impins de dragostea disfunctionala pe care i-o poarta fratelui sau sa faca tot felul de chestii... Deci nu tocmai pe gustul meu, desi trebuie sa recunosc ca au fost cateva twisturi bune in poveste. Si intr-adevar Pattinson foarte bun. 




SHARE:

duminică, 3 mai 2020

You Were Never Really Here

     O vizionare online cu peripetii in cadrul weekendului filmului independent american, un mini substitut pentru AIFF-ul care n-a avut loc in 2020. De ce cu peripetii? Pentru ca sistemul lui eventbook spune ca odata inceput un eveniment (in cazul acesta filmul putea fi urmarit intre orele 17 si 24 in data de 2 mai) nu mai poti cumpara un bilet. Doar ca fiind o vizionare online... Pe la ora 20 eram cu buza umflata ca n-o sa vad You Were Never Really Here. Noroc ca am in lista de prieteni pe cineva care e parte din echipa AIFF, am dat un mesaj si miracol - la ora 22 apasam play.


     Supranumele de Taxi Driver-ul secoului 21 pe care YWNRH l-a primit mi se pare perfect acoperitor. Personajul, misiunea si atmosfera fac paralela nu doar posibila, ci si foarte la indemana. Lynne Ramsay nu face action sau thriller, spre dezamagirea baietilor in cautare de adrenalina, ci studiaza un personaj complex, un salvator bolnav, lasandu-i la vedere franturi din trecut si prezent. Fara mult dialog, aproape fara expozitiune, dar cu mijloacele cinematografice turate la maxim, filmul isi lasa fiecare spectator sa-si construiasca propriul puzzle. Si, desigur, Joaquin Phoenix.





SHARE:

vineri, 1 mai 2020

Basketball (and other things) de Shea Serrano


     Cel mai fain cadou primit de Secret Santa, multumesc Mirela. Am citit cu taraita pentru ca nu voiam sa o termin si am reusit sa ma-ntind cu ea pana aproape de 6 luni.  As fi reusit si mai mult daca n-ar fi aparut covidul. Cu sezonul NBA inchis pe durata nedeterminata si cu o plecare spre LA anulata, m-am refugiat mai tare in cartea asta. De multe ori citeam si apoi saream pe youtube sa vad sau sa revad unul din momentele descrise in carte. Si nu de putine ori povestea din carte era mai puternica, mai de impact decat ce vedeam pe ecran. Un compliment mai mare pentru autorul ei, Shea Serrano, nu cred sa existe.


     Basketball (and other things) le are pe toate: un Babilon de statistici si infografice care sa claseze fara drept de apel tot felul de intrebari, teme de discutie neintalnite nicaieri in alta parte, referinte culturale americane cu duiumul (nici eu nu le-am dus pe toate) si foarte multe note personale. Autorul e fan Spurs si Tim Duncan si nu se ascunde. Iar grafica este bestiala, fiecare intrebare venind cu cate o ilustratie care te da pe spate.


     Autorul a prins in full & vivo a doua jumatate a anilor '90 si tot ce a urmat. Cam ca mine, poate de aici si sentimentul de potrivire perfecta intre mine si cartea lui. Avem aceeasi memorie baschetbalistica. Si aceleasi gusturi. De exemplu amandoi suntem fani Reggie Miller. Eu eram inca in scoala generala si ma trezeam noaptea, dadeam drumul la tv la volum mic si-mi vedeam supereroul. In copilarie i se spusese ca va fi norocos daca va putea merge, dar iata-l purtand numarul 31 al celor de la Indiana Pacers, iata-l ciuruindu-i de la distanta pe Knicks la Madison Square Garden intr-un meci decisiv de playoff. Alergam prin casa de fericire, pe mute ca sa nu-i trezesc pe ceilalti. Astazi, citind cartea lui Shea Serrano si experientele lui similare, ma reconectez fix acolo. Si de data asta parca nu sunt singur. Si nici pe mute.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig